Prima organizatie cu rol important in protecția drepturilor omului a fost fără doar și poate ONU, care de la înființarea sa şi până în prezent a creat, împreunã cu alte instituţii specializate din sistemul sãu, circa 100 de instrumente internaţionale, enunţând peste 60 de drepturi şi libertăţi ale omului.
Unul din scopurile declarate ale ONU este acela ca, prin organele şi organismele sale, sã întreprindă acţiuni menite sã promoveze şi sã ocrotească drepturile fiinţei umane prin diferite modalităţi şi forme specifice dreptului internaţional.
ONU are în structurã următoarele organe principale: Adunarea Generalã, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelã, Curtea Internaţionalã de Justiţie, Secretariatul. Dintre acestea, preocupările cele mai semnificative în domeniul protecţiei drepturilor omului le au:
- Adunarea Generalã;
- Consiliul Economic şi Social;
- Secretariatul O.N.U.
Adunarea Generalã a ONU inițiază studii şi face recomandări în scopul de a promova cooperarea internaţionalã în domeniul economic, social-cultural, educativ şi sanitar şi de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fãrã deosebire de rasã , sex, limbã sau religie. Sub auspiciile Adunării Generale a Naţiunilor Unite au fost elaborate, în cursul anilor, majoritatea documentelor importante pe linia apărării drepturilor omului, începând cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, pactele şi alte documente de o importanţã majorã în ceea ce priveşte stabilirea unor standarde internaţionale în acest domeniu.
Adunarea Generalã a creat o serie de comitete speciale cu preocupări pe linia drepturilor omului, cum sunt:
- Comitetul special pentru decolonizare;
- Comitetul O.N.U. pentru Namibia;
- Comitetul special împotriva politicii de apartheid;
- Comitetul special pentru anchetarea practicilor israeliene de încălcare a drepturilor omului pentru populaţia din teritoriile arabe ocupate;
- Comitetul pentru exercitarea drepturilor inalienabile ale poporului palestinian;
- Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, UNICEF;
- Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru refugiaţi.
Consiliul economic şi social are cele mai multe atribuţii în ceea ce priveşte protecţia juridicã internaţionalã a drepturilor omului. O prevedere importantã a Cartei ONU este înscrisã în art. 62, pct. 2, în care Consiliul Economic şi Social are atribuţia expresã “ de a face recomandări în scopul de a promova respectarea efectivã a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi[1] “. De asemenea, potrivit Cartei, acest important organ al ONU are competenţa sã promoveze proiecte de convenţii pe care sã le supună spre aprobare Adunării Generale şi poate convoca conferinţe internaţionale în probleme de competenţa sa.
Subliniem faptul cã organele ONU au dreptul sã-şi creeze organe subsidiare care sã le sprijine în realizarea atribuţiilor ce le au, potrivit Cartei Naţiunilor Unite. Consiliul Economic şi Social a creat o serie de astfel de organe care îl ajutã în exercitarea atribuţiilor şi care se ocupã, la rândul lor, de o vastã problematicã în acest domeniu, fiecare având regulamente de funcţionare proprii, dar fiind subordonate organului ONU care le-a creat şi faţã de care răspund în exercitarea mandatului primit. Dintre aceste organe subsidiare create de Consiliul Economic şi Social, preocupări în domeniul protecţiei juridice a drepturilor omului au următoarele:
- Comisia pentru drepturile omului – cel mai important organ care se ocupã de aceste probleme având competenţã în toate chestiunile ce privesc domeniul respectiv;
- Comisia pentru condiţia femeii;
- Comitete speciale de experţi:
- Comitetul pentru eliminarea discriminărilor rasiale;
- Comitetul pentru drepturile omului;
- Comitetul pentru drepturi economice, culturale şi sociale;
- Comitetul pentru eliminarea discriminării faţã de femei;
- Comitetul contra torturii;
- Comitetul pentru prevenirea crimei şi lupta împotriva delincvenţei.
Un alt organ principal al ONU care are atribuţii şi competenţe pe linia protecţiei juridice a drepturilor omului este Secretariatul acestei organizaţii. În cadrul Secretariatului ONU, principalul organ subsidiar care are preocupări în domeniul drepturilor omului este Centrul pentru drepturile omului. Acest organ este condus de către Secretarul general adjunct pentru drepturile omului, care este, de asemenea, şi Directorul general al Oficiului[2] ONU de la Geneva, unde Centrul îşi are de altfel sediul.
Centrul pentru drepturile omului are rolul de a ajuta Adunarea Generalã a ONU, Consiliul Economic şi Social, Comisia pentru drepturile omului şi alte organe ale ONU pentru promovarea şi protecţia drepturilor şi liberaţilor fundamentale ale omului, aşa cum sunt ele prevăzute în Carta ONU, Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi Convenţiile internaţionale în aceastã materie adoptate sub egida ONU.
Pe lângă organele principale şi cele subsidiare amintite, existã în cadrul ONU o serie de instituţii specializate ce îndeplinesc anumite funcţii în domeniul economic, social, cultural şi în alte domenii. Acestea îşi îndeplinesc atribuţiile sub controlul ONU şi existã raporturi de coordonare între aceastã organizaţie şi ele. Analizând problematica protecţiei juridice a drepturilor omului în societatea contemporanã, le prezentãm pe cele considerate mai importante prin natura preocupărilor, prin sfera lor de activitate şi în mod deosebit prin contribuţia pe care şi-au adus-o şi şi-o aduc pe linia promovării şi apărării drepturilor omului.
În principal, instituţiile specializate care au asemenea preocupări sunt:
- Organizaţia Internaţionalã a Muncii (OIM);
- Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţã şi culturã (UNESCO);
- Organizaţia Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agriculturã (FAO);
- Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (OMS);
Putem afirma cã şi alte instituţii specializate acţionează pentru protecţia juridicã a drepturilor omului, cum sunt Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale(ICAO), dacã avem în vedere protejarea oamenilor pe timpul cât aceştia călătoresc în aeronave, apărarea lor de actele teroriste şi de piraterie[3] ; aceleaşi preocupări le are şi Organizaţia Neguvernamentalã Consultativã pentru Navigaţia Maritimã (INCO), Organizaţia Meteorologicã Mondialã (OMN) şi Agenţia Internaţionalã pentru Energia Atomicã (AIEA).
Desigur, problematica pe care aceste organizaţii o abordează este diferitã, dar dacã analizãm elementele de detaliu, scopurile finale, putem afirma fãrã rezerve cã multe din activităţile desfăşurate au în vedere protecţia şi apărarea fiinţei umane.
[1] Raluca Miga-Beşteliu, Catrinel Brumar, “Protecţia internaţională adrepturilor omului- Note de curs, Ediţia a 5-a”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 52;
[2] este condus de către Directorul General, care are și rangul de Secretar General-adjunct al ONU;
[3] Aurescu Bogdan, Bolintineanu Alexandru, Năstase Adrian,” Drept internaţional contemporan”, Editura All Beck, 2000, p. 101;