Drept

Adoptată la 18 aprilie 1999 şi aprobată prin referendumul popular din 18 aprilie 1999. A intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000.

- text reprodus după: http://www.admin.ch/ch/f/rs/ 1/101.fr.pdf -

- Extrase -

 

PREAMBUL

În numele lui Dumnezeu cel Atotputernic,

Popoarele şi cantoanele elveţiene

Conştiente de responsabilitatea lor faţă de Creator,

Hotărâte să reînnoiască alianţa lor pentru a întări solidaritatea, democraţia, independenţa şi pacea, într-un spirit de solidaritate şi de deschidere către lume,

Decise să traiască împreună în diversitatea lor, în spiritul respectului unuia faţă de celălalt şi al echităţii,

Conştiente de realizările obţinute în comun şi de îndatoririle lor de a-şi asigura responsabilitatea faţă de generaţiile viitoare,

Ştiind că este liber numai acela care se foloseşte de libertatea sa şi că forţele comunităţii sunt apreciate în raport cu bunăstarea celui mai slab dintre membrii săi,

Adoptă Constituţia care urmează:

 

TITLUL I.

DISPOZIŢII GENERALE

 

Articolul 1. Confederaţia elveţiană

Poporul eleţian şi cantoanele Zurich, Berna, Lucerna, Uri, Schwyz, Obwald şi Nidwald, Glaris, Zoug, Fribourg, Soleure, Bâle-oraş şi Bâle-câmpie, Schaffhouse, Appenzell Rhodes-Exterior şi Appenzell Rhodes-Interior, Saint-Gall, Grisons, Argovie, Thurgovie, Tessin, Vaud, Valais, Neuchâtel, Genève şi Jura formează Confederaţia elveţiană.

Articolul 2. Scop

1. Confederaţia elveţiană protejează libertatea şi drepturile poporului şi asigură independenţa şi securitatea ţării.
2. Ea favorizează prosperitatea comună, dezvoltarea durabilă, coeziunea internă şi diversitatea culturală a ţării.
3. Ea veghează la garantarea unei egalităţi de şanse atât cât aceasta este posibilă.
4. Ea se angajează în favoarea conservării durabile a resurselor naturale şi în favoarea unei ordini internaţionale juste şi paşnice.

Articolul 3. Cantoanele

Cantoanele sunt suverane în măsura în care suveranitatea lor nu a fost limitată de către Constituţia federală şi exercită toate drepturile care nu au fost delegate Confederaţiei.

Articolul 4. Limbi naţionale

Limbile naţionale sunt germana, franceza, italiana ri reto romana.

Articolul 5. Principiile activităţii statului guvernat de drept.

1. Dreptul este baza şi limita activităţii statului.
2. Activitatea statului trebuie să răspundă unui interes public şi să fie proporţională cu scopul urmărit.
3. Organele de stat şi particularii trebuie să acţioneze într-un mod conform cu regulile bunei credinţe.
4. Confederaţia şi cantoanele respectă dreptul internaţional.

Articolul 6. Responsabilitatea individuală şi socială.

Orice persoană este responsabilă faţă de ea însăşi şi contribuie, potrivit puterilor sale, la înfăptuirea sarcinilor statului şi societăţii.

 

TITLUL II

DREPTURI FUNDAMENTALE, CETĂŢENIA ŞI SCOPURI SOCIALE

 

CAPITOLUL I. Drepturi fundamentale

 

Articolul 7. Demnitatea umană

Demnitatea umană trebuie să fie respectată şi protejată.

Articolul 8. Egalitatea

1. Toate fiinţele umane sunt egale în faţa legii.
2. Nimeni nu trebuie să sufere o discriminare în special datorită originii sale, rasei, sexului, vârstei, limbii, situaţiei sale sociale, modului său de viaţă, convingerilor sale religioase, filosofice sau politice şi nici datorită faptului că are o deficienţă corporală, mentală sau psihică.
3. Bărbatul şi femeia sunt egali în drepturi.

Legea prevede egalitatea de drept şi de fapt în special în problemele familiei, formaţiunii şi muncii.

Bărbatul şi femeia au dreptul la un salariu egal pentru o munca de valoare egală.

4. Legea prevede măsuri în vederea eliminării inegalităţilor care afectează persoanele handicapate.

Articolul 9. Protecţia împotriva arbitrarului şi protejarea bunei credinţe

Orice persoană are dreptul să fie tratată de către organele de stat fără arbitrar şi în conformitate cu regulile  bunei credinţe.

Articolul 10. Dreptul la viaţă şi libertate personală

1. Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă.

Pedeapsa cu moartea este interzisă.

2. Orice fiinţă umană are dreptul la libertatea personală, în special la integritatea fizică şi psihică şi la libertatea de deplasare.
3. Tortura şi orice alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante sunt interzise.

Articolul 11. Protecţia copiilor şi tinerilor

1. Copiii şi tinerii au dreptul la o protecţie deosebită a integrităţii lor şi la încurajarea dezvoltării lor.
2. Ei îşi exercită drepturile lor în măsura în care sunt capabili de discernământ.

Articolul 12. Dreptul de a obţine un ajutor în situaţiile critice

Oricine se află într-o situaţie critică şi nu este în măsură să reuşească să se întreţină are dreptul de fi ajutat sau asistat şi de a primi mijloacele necesare pentru a duce o existenţă conformă cu demnitatea umană.

Articolul 13. Protecţia sferei private

1. Orice persoană are dreptul la respectul vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său, a corespondenţei sale, precum şi a relaţiilor pe care ea le-a stabilit prin poştă şi telecomunicaţii.
2. Orice persoană are dreptul de a fi protejată contra folosirii abuzive a datelor care o privesc.

Articolul 14. Dreptul la căsătorie şi la familie.

Dreptul la căsătorie şi la familie este garantat.

Articolul 15. Libertatea conştiinţei şi credinţei

1. Libertatea conştiinţei şi a credinţei este garantată.
2. Orice persoană are dreptul de a-şi alege în mod liber religia, precum şi de a-şi forma convingerile sale filosofice şi de a le profesa în mod individual sau în comun.
3. Orice persoană are dreptul să adere la o comunitate religioasă sau să aparţină acesteia, precum şi de a urma un învăţământ religios.
4. Nimeni nu poate fi constrâns să adere la o comunitate religioasă sau să aparţină la ea, să îndeplinească un act religios sau să urmeze un învăţământ religios.

Articolul 16. Libertăţile de opinie şi de informre

1. Libertatea de opinie şi libertatea de informre sunt garantate.
2. Orice persoană are dreptul să-şi formeze, să-şi exprime şi să-şi difuzeze în mod liber opiniile sle.
3. Orice persoană are dreptul de a primi în mod liber informaţii, de a şi le procura din surse general accesibile şi de a le transmite.

Articolul 17. Libertatea mass media

1. Libertatea presei, a radioului şi a televiziunii, precum şi a altor forme de difuzare a producţiilor şi informaţiilor ce decurg din telecomunicaţiile publice este garantată.
2. Cenzura este interzisă.
3. Secretul redactării este garantat.

Articolul 18. Libertatea limbii

Libertatea limbii este garantată.

Articolul 19. Dreptul la un învăţământ de bază

Dreptul la un învăţământ de bază suficient şi gratuit este garantat.

 

Articolul 20. Libertatea ştiinţei

Libertatea învăţământului şi a cercetării ştiinţifice este garntată.

Articolul 21. Libertatea artei

Libertatea artei este garantată.

Articolul 22. Libertatea întrunirii

1. Libertatea întrunirii este garantată.
2. Orice persoană are dreptul să organizeze întruniri şi de a lua parte sau nu la ele.

Articolul 23. Libertatea de asociere

1. Libertatea de asociere este garantată.
2. Orice persoană are dreptul de a crea asociaţii, de a adera la ele sau de a participa la ele, precum şi de a participa la activităţile asociative.
3. Nimeni nu poate fi constrâns să adere la o asociaţie sau să aparţină la aceasta.

Articolul 24. Libertatea de stabilire

1. Cetăţenii elveţieni au dreptul de a se stabili în orice loc din ţară.
2. Ei au dreptul de a părăsi Elveţia sau de a intra în ea.

Articolul 25. Protecţia contra expulzării, extrădării şi remiterii

1. Cetăţenii elveţieni nu pot să fie expulzaţi din ţară; ei nu pot fi remişi unei autorităţi străine, decât dacă consimt la aceasta.
2. Refugiaţii nu pot să fie retrimişi pe teritoriul unui stat în care sunt persecutaţi şi nici să fie remişi autorităţilor unui asemenea stat.
3. Nimeni nu poate să fie retrimis pe teritoriul unui stat în care riscă să fie torturat sau să sufere orice alt tratament sau pedeapsă crudă şi inumană.

Articolul 26. Garantarea proprietăţii

1. Proprietatea este garantată.
2. O indemnizaţie completă este datorată în caz de expropriere sau de limitări ale proprietăţii care ar echivala cu o expropriere.

Articolul 27. Libertatea economică

1. Libertatea economică este garantată.
2. Ea cuprinde în special libera alegere a profesiei, liberul acces la o activitate economică lucrativă privată şi liberul său exerciţiu.

Articolul 28. Libertatea sindicală

1. Muncitorii, patronii şi organizaţiile lor au dreptul de a se organiza în sindicate pentru apărarea intereselor lor, precum şi de a crea asociaţii şi de a adera sau nu la acestea.
2. Conflictele vor fi, atât cât este posibil, reglementate pe cale de negociere sau mediaţiune.
3. Greva şi lock-out vor fi posibile când se referă la relaţii de muncă şi sunt conforme cu obligaţiile de a asigura desfăşurarea normală a muncii sau recursul la conciliere.
4. Legea poate să interzică recurgerea la grevă anumitor categorii de persoane.

Articolul 29. Garanţii generale de procedură.

1. Orice persoană are dreptul, în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative, la tratarea echitabilă a cauzei sale, precum şi de a fi judecată într-un inwerval de timp rezonabil.
2. Părţile au dreptul de a fi ascultate.
3. Orice persoană care nu dispune de resurse suficiente are dreptul, cu excepţia cazului când cauza sa pare să fie lipsită de orice şansă de succes, la asistenţă judiciară gratuită.

Ea are dreptul, în special, la asistenţă gratuită din partea unei apărări în măsura în care apărarea drepturilor sale o cere.

Articolul 30. Garanţii de procedură judiciară.

1. Orice persoană a cărei cauză urmează să fie judecată în cadrul unei proceduri judiciare are dreptul ca procesul său să fie adus în faţa unui tribunal stabilit de lege, competent, independent şi imparţial.

Tribunalele excepţionale sunt interzise.

2. Persoana care face obiectul unei acţiuni civile are dreptul ca procesul său să fie adus în faţa tribunalului de la domiciliul său.

Legea poate să prevadă un alt for.

3. Audierea şi pronunţarea sentinţei sunt publice.

Legea poate să prevadă excepţii.

Articolul 31. Privarea de libertate

1. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decât în cazurile prevăzute de lege şi potrivit formelor pe care aceasta le prescrie.
2. Orice persoană care este lipsită de libertatea sa are dreptul de a fi imediat informată, într-o limbă pe care o înţelege, despre motivele acestei privaţiuni şi despre drepturile pe care le are.

Ea trebuie să fie pusă în situaţia de a-şi putea exercita drepturile sale.

Ea are în special dreptul de a informa persoanele apropiate.

3. Orice persoană deţinută preventiv are dreptul de a fi înfăţişată de îndată înaintea unui judecător, care se va pronunţa asupra menţinerii sale în detenţie sau asupra eliberării sale.

Ea are dreptul de a fi judecată într-un interval de timp rezonabil.

4. Orice persoană care este privată de libertatea sa fără ca un tribunal să fi ordonat aceasta are dreptul oricând să sesizeze tribunalul. Acesta va statua în termenul cel mai scurt asupra legalităţii acestei privaţiuni.

Articolul 32. Procedura penală

1. Orice persoană este prezumată a fi nevinovată până când va face obiectul unei condamnări pusă în aplicare.
2. Orice persoană învinuită are dreptul de a fi informată în intervalul de timp cel mai scurt şi în mod detaliat cu privire la acuzaţiile care i se aduc.

Ea trebuie să fie pusă în situaţia de a-şi putea exercita dreptul la apărare.

3. Orice persoană condamnată are dreptul de a cere ca procesul său să fie examinat de o jurisdicţie superioară.

Cazurile în care tribunalul federal decide ca instanţă unică sunt exceptate.

Articolul 33. Dreptul de petiţionare

1. Orice persoană are dreptul, fără ca să sufere vreun prejudiciu, să adreseze petiţii autorităţilor.
2. Autorităţile trebuie să ia cunoştinţă despre petiţii.

Articolul 34. Drepturi politice

1. Drepturile politice sunt garantate.
2. Garantarea drepturilor politice protejează libera formare a opiniei cetăţenilor şi exprimarea fidelă şi sigură a voinţei lor.

Articolul 35. Realizarea drepturilor fundamentale

1. Drepturile fundamentale trebuie să fie realizate în ansamblul ordinii juridice.
2. Oricine îşi asumă o sarcină de stat este ţinut să respecte drepturile fundamentale şi să contribuie la realizarea lor.
3. Autorităţile veghează ca drepturile fundamentale, în măsura în care acestea se pretează, să fie de asemenea realizate în relaţiile care leagă particularii între ei.

Articolul 36. Restrângerea drepturilor fundamentale

1. Orice restricţie a unui drept fundamental trebuie să fie întemeiată pe o bază legală.

Restricţii grave trebuie să fie prevăzute de către o lege.

Cazurile de pericol grav, direct şi iminent sunt exceptate.

2. Orice restricţie a unui drept fundamental trebuie să fie justificată printr-un interes public sau prin protecţia unui drept fundamental al altuia.
3. Orice restricţie a unui drept fundamental trebuie să fie proporţională cu scopul vizat.
4. Esenţa drepturilor fundamentale este inviolabilă.

 

CAPITOLUL II. Naţionalitatea, drepturi de cetate şi drepturi politice

Articolul 37. Naţionalitate şi drepturi de cetate

1. Orice persoană care este cetăţean al municipalităţii şi al cantonului este cetăţean elveţian.
2. Nimeni nu poate fi privilegiat sau dezavantajat în virtutea dreptului său de cetăţenie. Este posibil să se deroge de la acest principiu pentru a reglementa drepturile politice în burguri şi corporaţii, precum şi pentru a se asigura participrea la activele acestora din urmă, dacă legislaţia cantonală nu dispune altfel.

Articolul 38. Dobândirea şi pierderea cetăţeniei

1. Confederaţia reglementează dobândirea şi pierderea cetăţeniei, prin filiaţie, prin căsătorie sau prin adopţie.

Ea reglementează de asemenea pierderea cetăţeniei elveţiene pentru alte motive, precum şi redobândirea cetăţeniei.

2. Ea edictează dispoziţii minimale cu privire la naturalizarea străinilor de către cantoane şi emite autorizaţii de naturalizare.
3. Ea facilitează naturalizarea de copii apatrizi.

Articolul 39. Exercitarea drepturilor politice

1. Confederaţia reglementează exerciţiul drepturilor politice la nivel federal; cantoanele reglementează aceste drepturi la nivel cantonal şi comunal.
2. Drepturile politice se exercită la locul de domiciliu.

Confederaţia şi cantoanele pot prevedea excepţii.

3. Nimeni nu poate exercita drepturile sale politice decât într-un singur canton.
4. Cantoanele pot să prevadă că persoanele nou stabilite nu se vor bucura de dreptul de vot la nivel cantonal şi comunal decât după un interval de timp de cel puţin trei luni.

Articolul 40. Elveţienii din străinătate

1. Confederaţia contribuie la întărirea legăturilor care îi unesc pe elveţienii din străinătate între ei şi pe acestia cu Elveţia.

Ea poate să sprijine organizaţiile care urmăresc acest obiectiv.

2. Ea legiferează cu privire la drepturile şi îndatoririle elveţienilor din străinătate, în special în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor politice la nivel federal, îndeplinirea serviciului militar şi a serviciului alternativ, asistenţa persoanelor aflate în nevoie şi asigurări sociale.

 

CAPITOLUL III. Scopuri sociale

Articolul 41

1. Confederaţia şi cantoanele se angajează, completând responsabilitatea individuală şi iniţiativa privată, ca:
2. a) orice persoană să beneficieze de securitate socială;
3. b) orice persoană să beneficieze de drepturile necesare sănătăţii sale.
4. c) familiile, în calitatea lor de comunităţi de adulţi şi de copii să fie protejate şi încurajate;
5. d) orice persoană capabilă de muncă să-şi poată asigura întreţinerea printr-o muncă pe care să o exercite în condiţii echitabile;
6. e) orice persoană să beneficieze de o locuinţă pentru ea şi familia sa, o locuinţă potrivită unor condiţii suportabile;
7. f) copiii şi tinerii, precum şi persoanele având vârsta de a munci, să poată beneficia de o formaţie iniţială şi de o formaţie continuă corespunzând aptitudinilor lor;
8. g) copiii şi tinerii sunt încurajaţi să devină persoane independente şi social responsabile şi vor fi sprijiniţi în integrarea lor socială, culturală şi politică.
9. Confederaţia şi cantoanele se angajează ca oricare persoană să fie asigurată împotriva consecinţelor economice, a vârstei, invalidităţii, bolii accidentale, şomajului, maternităţii, precum şi condiţiei de orfan sau văduvă.
10. El se angajează în favoarea scopurilor sociale în cadrul competenţelor constituţionale şi a mijloacelor disponibile.
11. Nici un drept subiectiv pivind anumite prestaţii din partea statului nu poate să fie dedus direct din scopurile sociale.

 

TITLUL III.

CONFEDERAŢIA, CANTOANELE ŞI COMUNELE

 

CAPITOLUL I. Raporturile între Confederaţie şi cantoane

 

Secţiunea 1. Sarcinile Confederaţiei şi ale cantoanelor

Articolul 42. Sarcinile Confederaţiei.

1. Confederaţia îndeplineşte sarcinile pe care i le atribuie Constituţia.
2. Ea asigură sarcinile care trebuie să fie reglementate într-o manieră uniformă.

Articolul 43. Sarcinile cantoanelor.

Cantoanele definesc sarcinile pe care le îndeplinesc în cadrul competenţelor lor.

 

Secţiunea 2. Colaborarea între Confederaţie şi cantoane

Articolul 44. Principii.

1. Confederaţia şi cantoanele se sprijină reciproc în îndeplinirea sarcinilor lor şi colaborează între ele.
2. Ele îşi datorează respect şi asistenţă. Ele îşi acordă reciproc ajutor administrativ şi asistenţă judiciară.
3. Diferendele între cantoane sau între cantoane şi Confederaţie vor fi, în măsura posibilului, soluţionate prin negociere sau prin mediere.

Articolul 45. Participarea la procesul de decizie pe plan federal

1. Cantoanele participă, în cazurile prevăzute de Constituţia federală, la procesul de decizie pe plan federal, în special la elaborarea legislaţiei.
2. Confederaţia informează cantoanele în legătură cu proiectele sale în timp util şi în mod detaliat; ea le consultă atunci când interesele lor sunt afectate.

Articolul 46. Aplicarea dreptului federal

1. Cantoanele aplică dreptul federal în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale legilor.
2. Confederaţia lasă cantoanelor o marjă de manevră atât de largă cât este posibil şi ţine cont de particularităţile lor.
3. Confederaţia ţine cont de sarcina financiară pe care o antrenează punerea în aplicare a dreptului federal; ea lasă cantoanelor resurse de finanţare suficiente şi operează o repartiţie financiară echitabilă.

Articolul 47. Autonomia cantoanelor

Confederaţia respectă autonomia cantoanelor.

Articolul 48. Convenţii internaţionale

1. Cantoanele pot încheia convenţii între ele şi să creeze organizaţii şi instituţii comune.

Ele pot în special să realizeze împreună sarcini de interes regional.

2. Confederaţia poate participa la aceasta în limitele competenţelor sale.
3. Convenţiile intercantonale nu trebuie să fie contrare nici dreptului şi nici intereselor Confederaţiei şi nici dreptului altor cantoane.

Ele trebuie să fie aduse la cunoştinţa Confederaţiei.

Articolul 49. Primordialitatea şi respectul dreptului federal.

1. Dreptul federal primează asupra dreptului cantonal, care ar fi contrar.
2. Confederaţia veghează la respectarea dreptului federal de către cantoane.

 

Secţiunea 3. Municipalităţile

Articolul 50

Autonomia municipalităţilor este garantată în limitele stabilite de dreptul cantonal.

2. Confederaţia va ţine cont de eventualele consecinţe ale activităţii sale în ceea ce priveşte municipalităţile.
3. În special, ea va lua în considerare situaţia specifică a oraşelor, a aglomerărilor urbane şi a regiunilor de munte.

 

Secţiunea 4. Garanţii federale

Articolul 51. Constituţiile cantonale

1. Fiecare canton se va înzestra cu o Constituţie democratică. Aceasta trebuie să fi fost acceptată de către popor şi să poată fi revizuită dacă majoritatea corpului electoral o cere.
2. Constituţiile cantonale trebuie sa fie garantate de către Confederaţie. Această garanţie este acordată dacă ele nu sunt contrare dreptului federal.

Articolul 52. Ordinea constituţională

1. Confederaţia protejează ordinea constituţională a cantoanelor.
2. Ea intervine atunci când ordinea este tulburată sau ameninţată într-un canton şi acesta nu este în măsură să o menţină singur sau cu ajutorul altor cntoane.

Articolul 53. Existenţa, statutul şi teritoriul cantoanelor

1. Confederaţia protejează existenţa şi statutul cantoanelor, precum şi teritoriul lor.
2. Orice modificare a numărului cantoanelor sau a statutului lor este supusă aprobării corpului electoral în cauză şi cantoanelor respective, precum şi votului popular al cantoanelor.
3. Orice modificare a teritoriului unui canton este supusă aprobării corpului electoral în cauză şi al cantoanelor la care se referă; ea este apoi supusă aprobării Adunării Federale sub forma unui decret federal.
4. Modificarea frontierelor cantoanelor se face printr-o convenţie între cantoanele în cauză.

 

CAPITOLUL II. Competenţe

 

Secţiunea 1. Relaţii cu străinătatea

Articolul 54. Afaceri externe

1. Afacerile externe ţin de competenţa Confederaţiei.
2. Confederaţia se angajează să apere independenţa şi prosperitatea Elveţiei; ea contribuie în special la ajutorarea populaţiilor în nevoile lor şi de a lupta împotriva sărăciei, precum şi pentru promovarea respectului drepturilor omului, democraţiei, coexistenţei paşnice a popoarelor şi apărării resurselor naturale.
3. Ea ţine cont de competenţele cantoanelor şi le apără interesele.

Articolul 55. Participarea cantoanelor la hotărârile de politică externă

1. Cantoanele sunt asociate la pregătirea hotărârilor de politică externă care afectează competenţele lor sau interesele lor esenţiale.
2. Confederaţia informează cantoanele în timp util şi în mod detaliat şi ea le consultă.
3. Avizul cantoanelor are o greutate deosebită atunci când sunt afectate competenţele lor. În asemenea cazuri cantoanele vor fi asociate într-o manieră potrivită la negocierile internaţionale.

Articolul 56. Relaţiile cantoanelor cu străinătatea

1. Cantoanele pot încheia tratate cu străinătatea în domeniile care ţin de competenţa lor.
2. Aceste tratate nu trebuie să fie contrare nici dreptului şi nici intereselor Confederaţiei, nici dreptului altor cantoane.

Înainte de a încheia un tratat cantoanele trebuie să informeze Confederaţia.

3. Cantoanele pot să trateze în mod direct cu autorităţile străine de rang inferior; în celelalte cazuri, relaţiile cantoanelor cu străinătatea se desfăşoară prin intermediul Confederaţiei.

 

Secţiunea 2. Securitate, apărare naţională, protecţie civilă

Articolul 57. Securitate

1. Confederaţia şi cantoanele veghează la securitatea ţării şi la protejarea populaţiei în limitele competenţelor lor respective.
2. Ele coordonează eforturile lor în probleme de securitate internă.

Articolul 58. Armata

1. Elveţia are o armată. Aceasta este organizată în principiu pe baza voluntariatului (armatei de miliţie).
2. Armata contribuie la prevenirea războiului şi la menţinerea păcii; ea asigură apărarea ţării şi a populaţiei sale. Ea aduce sprijinul său autorităţilor civile atunci când acestea trebuie să facă faţă unei ameninţări grave care planează asupra securităţii interne sau în alte situaţii de excepţie. Legea poate să prevadă şi alte sarcini.
3. Folosirea armatei este o problemă care ţine de competenţa Confederaţiei.

Cantoanele pot să-şi angajeze formaţiunile lor pentru menţinerea ordinii publice pe teritoriul lor când mijloacele de care dispun autorităţile civile nu sunt suficiente pentru a îndepărta o ameninţare gravă care ar plana asupra securităţii interne.

Articolul 59. Serviciul militar şi serviciul de alternativ

1. Orice bărbat de naţionalitate elveţiană este dator să efectueze serviciul militar. Legea prevede un serviciu civil alternativ.
2. Elveţiencele pot să servească în armată cu titlu voluntar.
3. Orice bărbat de naţionalitate elveţiană care nu şi-a îndeplinit serviciul militar sau serviciul alternativ are obligaţia să achite o taxă. Aceasta va fi percepută de către Confederaţie şi va fi stabilită şi folosită de către cantoane.
4. Confederaţia legiferează cu privire la atribuirea unei juste compensaţii pentru pierderea venitului.
5. Persoanele care sunt afectate în sănătatea lor în îndeplinirea serviciului militar sau a serviciului de alternativ au dreptul, pentru ele sau pentru apropiaţii lor, la un ajutor corespunzător din partea Confederaţiei; dacă ele îşi pierd viaţa, persoanele apropiate lor au dreptul la un ajutor analog.

Articolul 60. Organizarea, instruirea şi echiparea armatei

1. Legislaţia militară precum şi organizarea, instruirea şi echiparea armatei ţin de competenţa Confederaţiei.
2. Crearea unor formaţiuni cantonale, numirea şi promovarea ofiţerilor acestor formaţiuni, precum şi furnizarea unei părţi din uniforme şi echipament ţin de competenţa cantoanelor în limitele stabilite de către dreptul federal.
3. Confederaţia poate să preia instalaţiile militare ale cantoanelor prin intermediul unei indemnizaţii juste.

Articolul 61. Protecţia civilă

1. Legislaţia asupra protecţiei civile ţine de competenţa Confederaţiei; protecţia civilă are ca sarcină protejarea persoanelor şi a bunurilor în caz de conflict armat.
2. Confederaţia legiferează cu privire la intervenţia protecţiei civile în caz de catastrofă şi în situaţii de urgenţă.
3. Ea poate declara serviciul de protecţie civilă obligatoriu pentru bărbaţi. Femeile pot să se angajeze cu titlu voluntar.
4. Confederaţia legiferează cu privire la acordarea unei juste compensaţii pentru pierderea eventuală.
5. Persoanele care sunt afectate în sănătatea lor în îndeplinirea serviciului de protecţie civilă au dreptul, pentru ele însele sau pentru apropiaţii lor, la un ajutor corespunzător din partea Confederaţiei; în cazul în care ele îşi pierd viaţa, apropiaţii lor au dreptul la un ajutor analog.

 

Secţiunea 3. Formaţiune, cercetare şi cultură

Articolul 62. Instrucţiunea publică

1. Instrucţiunea publică este de competenţa cantoanelor.
2. Cantoanele asigură un învăţământ de bază suficient, deschis tuturor copiilor. Acest învăţământ este situat în mod obligatoriu sub direcţia sau supravegherea autorităţilor publice.

El este gratuit în şcolile publice.

Anul şcolar începe între jumătatea lunii august şi jumătatea lunii septembrie.

Articolul 63. Formaţiunea profesională şi şcolile superioare

1. Confederaţia legiferează asupra pregătirii profesionale.
2. Ea gerează şcolile politehnice federale; ea poate să creeze, să gereze sau să sprijine alte şcoli superioare şi instituţii de învăţământ superior.

Ea poate să condiţioneze sprijinul său de aplicarea unor măsuri de coordonare.

Articolul 64. Cercetarea

1. Confederaţia încurajează cercetarea ştiinţifică.
2. Ea poate să condiţioneze sprijinul său în special de punerea în aplicare a unor măsuri de coordonare.
3. Ea poate gera, crea sau prelua centre de cercetare.

Articolul 70. Limbi

1. Limbile oficiale ale Confederaţiei sunt germana, franceza şi italiana. Reto-romana este, de asemenea, limbă oficială în ceea ce priveşte raporturile pe care Confederaţia le întreţine cu persoanele de limbă reto-romană.
2. Cantoanele stabilesc limbile lor oficiale.

În scopul de a păstra armonia între comunităţile lingvistice, ele veghează la repartiţia teritorială tradiţională a limbilor şi iau în consideraţie minorităţile lingvistice autohtone.

3. Confederaţia şi cantoanele încurajează înţelegerea şi schimburile între comunităţile lingvistice.
4. Confederaţia sprijină cantoanele plurilingve în executarea sarcinilor lor speciale.
5. Confederaţia sprijină măsurile luate de către cantoanele Grisons şi Tessin pentru apărarea şi promovarea limbii reto-romane şi limbii italiene.

Articolul 72. Biserica şi statul

1. Reglementarea raporturilor între biserică şi stat este de competenţa cantoanelor.
2. În limitele competenţelor lor respective, Cnfederaţia şi cantoanele pot adopta măsuri proprii pentru a menţine pacea între membrii diverselor comunităţi religioase.

 

Secţia 4. Mediul şi amenajarea teritoriului

Articolul 73. Dezvoltare durabilă

Confederaţia şi cantoanele colaborează pentru stabilirea unui echilibru durabil între natură, în special capacitatea sa de reînnoire şi utilizarea sa de către fiinţele umane.

Articolul 74. Protecţia mediului

1. Confederaţia are dreptul să legifereze în problemele ce privesc protecţia fiinţei umane şi a mediului său de viaţă natural împotriva atingerilor vătămătoare sau stânjenitoare.
2. Ea veghează pentru a preveni asemenea atingeri. Cheltuielile de prevenire şi de remediere sunt în sarcina acelora care le pricinuiesc.
3. Executarea dispoziţiilor federale incumbă cantoanelor în măsura în care competenţa nu a fost rezervată Confederaţiei prin lege.

Articolul 79. Pescuitul şi vânatul

Confederaţia stabileşte principiile aplicabile practicării pescuitului şi vânatului, în special pentru a menţine diversitatea specială de peşti, a mamiferelor sălbatice şi a pasărilor.

Articolul 80. Protecţia animalelor

1. Confederaţia are competenţa de a legifera cu privire la protecţia animalelor.

Ea reglementează în special:

1. a) paza animalelor şi modul în care ele trebuie tratate;
2. b) experienţele pe animale şi atingerile aduse integrităţii animalelor vii;
3. c) utilizarea animalelor;
4. d) importul animalelor şi al produselor de origine animală;
5. e) comerţul şi transportul animalelor;
6. f) sacrificarea animalelor.
7. Executrea dispoziţiilor federale revine cantoanelor în măsura în care ea nu a fost rezervată Confederaţiei, prin lege.

Secţiunea 6. Energia şi comunicaţiile

Articolul 89. Politica energetică

1. În limitele competenţelor lor respective, Confederaţia şi cantoanele se străduiesc să promoveze o aprovizionare energetică suficientă, diversificată, sigură, optimală economic, cu respectarea mediului, precum şi un consum economic şi raţional al energiei.
2. Confederaţia stabileşte principiile aplicabile pentru utilizarea energiei indigene şi a energiilor regenerabile şi consumurile economice şi raţionale ale energiei.
3. Confederaţia legiferează asupra consumului energiei instalaţiilor vehiculelor şi aparatelor. Ea favorizează dezvoltarea tehnicilor energetice şi în special în domeniul economiei de energie şi al energiilor regenerabile.
4. Măsurile privind consumul de energie în clădiri sunt în primul rând de competenţa cantoanelor.
5. În politica sa energetică, Confederaţia ţine seama de eforturile cantoanelor, comunelor şi al cercurilor economice, ea ia în consideraţie realităţile fiecărei regiuni şi limitele a ceea ce este economic suportabil.

Articolul 90. Energia nucleră

Legislaţia cu privire la energia nucleară este de competenţa Confederaţiei.

Articolul 91. Transportul de energie

1. Confederaţia legiferează asupra transportului şi livrării de energie.
2. Legislaţia asupra instalaţiilor de transport prin conducte a combustibilului sau a carburanţilor lichizi sau gazoşi ţine de competenţa Confederaţiei.

Articolul 93. Radio şi Televiziunea

1. Legislaţia cu privire la radio şi televiziune, precum şi asupra altor forme de difuzare a produselor şi a informaţiilor ce ţin de domeniul telecomunicaţiilor publice este de competenţa Confederaţiei.
2. Radio şi televiziunea contribuie la formrea şi la dezvoltarea culturală, la libera formare a opiniei precum şi la divertisment.

Ele iau în considerare particularităţile ţării şi nevoile cantoanelor. Ele prezintă evenimentele în mod fidel şi reflectă în mod echitabil diversitatea de opinii.

3. Independenţa radioului şi televiziunii, precum şi autonomia lor în ce priveşte concepţia programelor sunt garantate.
4. Situaţia şi rolul altor media, în special a presei, trebuie să fie luate în consideraţie.
5. Plângerile relative la programe pot să fie supuse unei autorităţi independente.

 

CAPITOLUL VII. Economia

Articolul 97. Protecţia consumatorilor

1. Confederaţia adoptă măsuri destinate să protejeze consumatorii.
2. Ea legiferează asupra căilor de drept puse la dispoziţia organizaţiilor de consumatori.

În domeniile ce ţin de legislaţia asupra concurenţei neloiale, aceste organizaţii beneficiază de aceleaşi drepturi pe care le au asociaţiile profesionale şi economice.

3. Cantoanele prevăd o procedură de conciliere sau o procedură judiciară simplă şi rapidă pentru litigiile a căror valoare nu depăşeşte un anumit plafon.

Consiliul Federal stabileşte acest plafon.

Articolul 99. Politica monetară

1. Moneda ţine de competenţa Confederaţiei; dreptul de a bate monedă şi acela de a emite bilete de bancă aparţine exclusiv Confederaţiei.
2. În calitatea sa de bancă centrală independentă, Banca Naţională Elveţiană duce o politică monetară care serveşte interesele generale ale ţării; ea este administrată cu sprijinul şi sub supravegherea Confederaţiei.
3. Luând în considerare veniturile sale, Banca Naţională constituie rezerve monetare suficiente din care o parte consistă în aur.
4. Ea transferă cel puţin două treimi din beneficiul său net cantoanelor.

Articolul 107. Arme şi materiale de război

1. Confederaţia legiferează în scopul de a lupta contra folosirii abuzive a armelor, accesoriilor de arme şi muniţiilor.
2. Ea legiferează asupra fabricării, dobândirii, distribuirii, importului, exportului şi tranzitului materialului de război.

 

Secţiunea 8. Locuinţe, muncă, securitate socială şi sănătate

Articolul 110. Munca

1. Confederaţia poate să legifereze:
2. a) în ce priveşte protecţia muncitorilor;
3. b) asupra raporturilor între patroni şi muncitori, privind în special reglementarea în comun a problemelor ce interesează întreprinderea şi domeniul profesional;
4. c) asupra serviciilor de plasare;
5. d) asupra întinderii câmpului de aplicare a convenţiilor colective de muncă.
6. Câmpul de aplicare al unei convenţii colective de muncă nu poate să fie extins decât dacă această convenţie ţine seama în mod echitabil de interesele legitime ale minorităţilor şi de

particularităţile regionale, şi dacă respectă principiul egalităţii în faţa legii şi libertatea sindicală.

3. 1 August este zi de sărbătoare naţională. Este asimilată duminicilor din punctul de vedere al dreptului la muncă; ea este remunerată.

Articolul 114. Asigurare-şomaj

1. Confederaţia legiferează asupra asigurării-şomajului.
2. Îndeplinind aceasta, ea respectă următoarele principii:
3. a) asigurările garantează o compensaţie adecvată pentru pierderea venitului şi susţine măsurile destinate să prevină şi să combată şomajul;
4. b) afilierea este obligatorie pentru salariaţi; legea poate să prevadă excepţii;
5. c) persoanele care exercită o activitate independentă pot să se asigure cu titlu facultativ.
6. Asigurarea-şomaj este finanţată prin cotizaţiile asiguraţilor; când asiguratul este salariat, întreprinzătorul ia în sarcina sa jumătate din cuantumul cotizaţiei.
7. Confederaţia şi cantoanele acordă ajutoare financiare în circumstanţe excepţionale.
8. Confederaţia poate să edicteze dispoziţii cu privire la ajutorul social în favoarea şomerilor.

Articolul 119. Procrearea asistată medical şi ingineria genetică în domeniul uman

1. Fiinţa umană trebuie să fie protejată contra abuzurilor în materie de procreaţie medicală asistată şi de inginerie genetică.
2. Confederaţia legiferează asupra utilizării patrimoniului germinal şi genetic uman. Făcând aceasta, ea are grijă să asigure protecţia demnităţii umane, a personalităţii şi a familiei, precum şi respectul, în special, al următoarelor principii:
3. a) orice formă de clonare şi orice intervenţie în patrimoniul genetic al celulelor reproducătoare şi embrionilor umani sunt interzise;
4. b) patrimoniul genetic şi germinal neuman nu pot să fie nici trnasferate în patrimoniul germinal uman, nici să fuzioneze cu acesta;
5. c) recurgerea la metodele de procreare asistată meical nu este autorizată decât atunci când sterilitatea sau pericolul transmiterii unei boli grave nu pot fi înlăturate în alt mod şi nu pentru a dezvolta la copil anumite calităţi sau pentru a face cercetări; fecundarea ovulelor umane în afara corpului femeii nu este autorizată decât în condiţiile prevăzute de lege; nu pot să fie dezvoltate în afara corpului femeii până la stadiul de embrion un număr mai mare de ovule umane decât pot

fi implantate imediat;

1. d) donarea embrionilor şi a oricăror forme de maternitate de substituţie sunt interzise;
2. e) nu se poate face comerţ cu materiale seminale umane şi nici cu produse care ar rezulta din embrioni;
3. f) patrimoniul genetic al unei persoane nu poate să fie analizat, înregistrat şi comunicat decât cu consimţământul acesteia sau în virtutea unei legi;
4. g) orice persoană are acces la datele privitoare la ascendenţa

Articolul 119 a. Medicina transplantului

(Acceptat prin votul popular la 7 februarie 1999)

1. Confederaţia edictează dispoziţii în domeniul transplantului de organe, de ţesuturi şi de celule.

Realizând aceasta, ea veghează la asigurarea protecţiei demnităţii umane, a personalităţii şi sănătăţii.

2. Ea veghează asupra unei repartiţii echitabile a organelor.
3. Donarea organelor, ţesuturilor şi celulelor umane este gratuită.

Comerţul cu organe umane este interzis.

Articolul 120. Inginerie genetică în domeniul neuman

1. Fiinţa şi mediul său de viaţă trebuie să fie protejate împotriva abuzurilor în materie de inginerie genetică.
2. Confederaţia legiferează cu privire la utilizarea patrimoniului germinal şi genetic al animalelor, vegetalelor şi altor organisme.

Înddeplinind aceasta, ea respectă integritatea organismelor vii şi securitatea fiinţei umane, a animalului şi a mediului său, şi protejează diversitatea genetică a speciilor animale şi vegetale.

 

Secţiunea 9. Şederea şi stabilirea străinilor

Articolul 121

1. Legislaţia cu privire la intrarea în Elveţia, ieşirea, şederea şi stabilirea străinilor şi cu privire la acordarea azilului este de competenţa Confederaţiei.
2. Străinii care ameninţă securitatea ţării pot să fie expulzaţi din Elveţia.

 

Secţiunea 10. Dreptul civil, dreptul penal, metrologia

CAPITOLUL III. Regimul finanţelor

Articolul 129. Armonizarea fiscală

1. Confederaţia stabileşte principiile armonizării impozitelor directe ale Confederaţiei, cntoanelor şi comunelor; ea ia în considerare eforturile cantoanelor în materie de armonizare.
2. Armonizarea se extinde asupra obligativităţii, obiectului şi perioadei de calcul a impozitelor, procedurii şi dreptului penal în materie fiscală.

Baremurile, ratele şi nivelurile scutite de impozite, în special, nu sunt supuse armonizării fiscale.

3. Confederaţia poate să legifereze în scopul luptei contra acordării unor avantaje fiscale nejustificate.

Articolul 133. Dreptul de vamă

Legislaţia asupra drepturilor de vamă, precum si asupra altor redevenţe, percepute la frontieră, asupra traficului de mărfuri, ţin de competenţa Confederaţiei.

 

TITLUL IV

POPORUL ŞI CANTOANELE

 

CAPITOLUL 1. Dispoziţii generale

Articolul 136. Drepturi politice

1. Toţi cetăţenii elveţieni care au împlinit vârsta de 18 ani şi împotriva cărora nu s-a pronunţat o interdicţie pentru raţiuni de boli mintale sau debilitate de spirit, au drepturi politice în materie federală.

Toţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri politice.

2. Ei pot să ia parte la alegerea Consiliului Naţional şi la alegerile federale, precum şi să lanseze şi să semneze iniţiative populare şi cereri de referendum în materie federală.

Articolul 137. Partide politice

Partidele politice contribuie la formarea opiniei şi a voinţei populare.

 

CAPITOLUL 2. Iniţiativă şi referendum

Articolul 138. Iniţiativa populară care tinde la revizuirea totală a Constituţiei

1. 100.000 de cetăţeni având dreptul de vot pot să propună revizuirea totală a Constituţiei.
2. Această propunere este supusă votului popular.

Articolul 139. Iniţiativa populară tinzând la revizuirea parţială a Constituţiei

1. 100.000 de cetăţeni având drept de vot pot să ceară revizuirea parţială a Constituţiei.
2. Iniţiativele populare tinzând la revizuirea parţială a Constituţiei pot să îmbrace forma unei propuneri concepute în termeni generali sau aceea a unui proiect elaborat.
3. Când o iniţiativă populară nu respectă principiul unităţi formei, acela al unităţii materiei sau regulile imperative de drept internaţional, Adunarea Federală o declară nulă în total sau în parte.
4. Dacă Adunarea Federală aprobă o iniţiativă populară concepută în termeni generali, ea va elabora proiectul de revizuire parţială în sensul iniţiativei şi îl va supune votului popular şi al cantoanelor.

Dacă ea respinge iniţiativa, o va supune votului popular, care decide dacă trebuie să i se dea curs.

În cazul acceptării de către popor, Adunarea Federală elaborează proiectul solicitat prin iniţiativă..

5. Orice iniţiativă prezentată sub forma unui proiect elaborat este supusă votului popoular şi al cantoanelor. Adunarea Federală recomandă acceptarea acestuia sau îl respinge. În acest din urmă caz ea poate să-i opună un contraproiect.
6. Poporul şi cantoanele votează simultan asupra iniţiativei şi asupra contraproiectului.

Corpul electoral poate să le aprobe pe amândouă. El poate indica proiectul care va avea prioritate, în situaţia în care ambele proiecte ar fi acceptate; dacă unul dintre proiecte obţine majoritatea votanţilor şi celălalt majoritatea cantoanelor nici unul din cele două nu va intra în vigoare.

Articolul 140. Referendum obligatoriu

1. Sunt supuse votului popular şi al cantoanelor:
2. a) revizuirea Constituţiei;
3. b) adeziunea la organizaţii de securitate colectivă sau la comunităţi;
4. c) legile federale declarate urgente, care sunt declarate neconstituţionale şi a căror durată de validitate depăşeşte un an; aceste legi trebuie să fie supuse votului într-un interval de un an, cu începere dela adoptarea lor de către Adunarea Federală.
5. Sunt supuse votului poporului:
6. iniţiativele populare care tind la revizuirea totală a Constituţiei;
7. iniţiativele populare concepute în termeni generali care tind la revizuirea parţială a Constituţiei şi care au fost respinse de către Adunarea Federală;
8. principiul unei revizuiri totale a Constituţiei în caz de dezacord între cele două consilii.

Articolul 141. Referendum facultativ

1. Sunt supuse votului popular, la cererea a 50.000 de cetăţeni având drept de vot sau de către 8 cantoane:
2. legile federale;
3. legile federale declarate urgente, a căror durată de validitate depăşeşte un an;
4. deciziile federale în măsura în care Constituţia sau legile o prevăd;
5. tratatele internaţionale care:

1) sunt încheiate pe o durată nedeterminată şi nu sunt denunţabile;

2) prevăd adeziunea la o organizaţie internaţionalăaă;

3) implică o unificare a dreptului în mai multe domenii.

2. Adunarea Federală poate să supună şi alte tratate internaţionale referendumului facultativ.

Articolul 142. Majorităţi cerute

1. Actele supuse votului popular sunt acceptate cu majoritatea votanţilor.
2. Actele supuse votului poporului şi cantoanelor sunt acceptate dacă majoritatea votanţilor şi majoritatea cantoanelor le aprobă.
3. Rezultatul votului popular într-un canton reprezintă votul acestuia.
4. Cantoanele Obwald, Nidwald, Bâle-oraş, Bâle-câmpie, Appenzel Rhodes-Exterior şi Apppenzel Rhodes-Interior sunt numărate (contează) ca jumătate de vot.

 

TITLUL V

AUTORITĂŢI FEDERALE

 

CAPITOLUL 1. Dispoziţii generale

Articolul 143. Eligibilitatea

Orice cetăţean având drept de vot este eligibil în Consiliul Naţional, în Consiliul Federal sau în Tribunalul Federal.

Articolul 144. Incompatibilităţi

1. Funcţiile de membru al Consiliului Naţional, al Consiliului Cantoanelor, al Consiliului Federal şi de judecător la Tribunalul Federal sunt incompatibile.
2. Membrii Consiliului Federal, la fel ca şi judecătorii Tribunalului Federal, care îşi asumă o sarcină completă, nu pot să îndeplinească nici o funcţie sau serviciu în cadrul Confederaţiei sau al unui canton, nici să exercite o altă activitate lucrativă.
3. Legea poate prevede alte incompatibilităţi.

Articolul 145. Durata funcţiei

Membrii Consiliului Naţional, ai Consiliului Federal, precum şi cancelarul Confederaţiei sunt aleşi pentru patru ani.

Judecătorii Tribunalului Federal sunt aleşi pentru şase ani.

Articolul 146. Responsabilitatea Confederaţiei

Confederaţia răspunde de daunele cauzate de către organele sale în exerciţiul funcţiilor lor.

Articolul 147. Procedura de consultare

Cantoanele, partidele politice şi cercurile interesate sunt invitate a se pronunţa asupra actelor legislative importante, precum şi asupra oricăror alte proiecte de mare importanţă în timpul lucrărilor pregătitoare, precum şi asupra tratatelor internaţionale importante.

 

CAPITOLUL 2. Adunarea Federală

Secţiunea 1. Organizare

Articolul 148. Adunarea Federală şi bicameralismul

1. Adunarea Federală este autoritatea supremă a Confederaţiei, sub rezerva drepturilor poporului şi ale cantoanelor.
2. Ea se compune din două Camere: Consiliul Naţional şi Consiliul Cantoanelor, înzestrate cu aceleaşi competenţe.

Articolul 149. Componenţa şi alegerea Consiliului Naţional

1. Consiliul Naţional se compune din 200 de deputaţi ai poporului.
2. Deputaţii sunt aleşi de către popor, prin sufragiu direct, potrivit sistemului reprezentării proporţionale.

Consiliul Naţional se reînoieşte integral la fiecare patru ani.

3. Fiecare canton formează o circumscirpţie electorală.
4. Locurile sunt repartizate între cantoane, proporţional cu populaţia lor.

Fiecare canton are dreptul la cel puţin un loc.

Articolul 150. Componenţa şi alegerea Consiliului Cantoanelor

1. Consiliul Cantoanelor se compune din 46 de deputaţi ai cantoanelor.
2. Cantoanele Obwald, Nidwald, Bâle-oraş, Bâle-Câmpie, Appenzel Rhodes-Exterior şi Apppenzel Rhodes-Interior aleg fiecare câte un deputat; celelalte cantoane aleg fiecare câte doi deputaţi.
3. Cantoanele edictează regulile aplicabile pentru alegerea deputaţilor în Consiliul Cantoanelor.

Articolul 151. Sesiuni

1. Consiliile se reunesc în mod regulat. Legea reglementează convocarea în sesiuni.
2. O pătrime din membrii unuia dintre Consilii sau Consiliul Federal pot să ceară convocarea consiliilor într-o şedinţă extraordinară.

Articolul 152. Preşedinţia

Fiecare consiliu alege, pe timp de un an, unul dintre membrii săi ca preşedinte, un al doilea ca primvicepreşedinte şi un al treilea ca al doilea vicepreşedinte.

Aceste mandate nu sunt reînnoibile pentru anul următor.

Articolul 153. Comisii parlamentare

1. Fiecare consiliu instituie comisii în cadrul său.

Legea poate să prevadă comisii mixte.

3. Legea poate să delege comisiilor anumite competenţe, cu excepţia competenţelor legisltive.
4. Pentru a putea să-şi îndeplinească sarcinile, comisiile au dreptul de a obţine informaţii, de a consulta documente şi de a desfăşura anchete.

Legea stabileşte limitele acestui drept.

Articolul 154. Grupuri

Membrii Adunării Federale pot să constituie grupuri.

Articolul 155. Serviciile Parlamentului.

Adunarea Federală dispune de serviciile Parlamentului.

Ea poate să facă apel la serviciile Administraţiei Federale.

Legea reglementează modalităţile.

 

Secţiunea 2. Procedura

Articolul 156. Deliberările separate

1. Consiliul Naţional şi Consiliul Cantoanelor deliberează în mod separat.
2. Deciziile Adunării Federale se adoptă cu aprobarea celor două Consilii.

Articolul 157. Deliberări comune

1. Consiliul Naţional şi Consiliul Cantoanelor deliberează reunite, sub conducerea preşedintelui sau preşedintelui Consiliului Naţional, pentru:
2. a) a proceda la alegeri;
3. b) a decide în cazul conflictelor de competenţă între autorităţile federale supreme;
4. c) a decide asupra cererilor de graţiere.
5. În afară de aceasta, ele se reunesc în calitate de consilii reunite în ocazii speciale şi pentru a lua cunoştinţă de declaraţiile Consiliului Federal.

Articolul 158. Publicitatea şedinţelor

Şedinţele Consiliului sunt publice. Legea poate să prevadă excepţii.

Articolul 159. Cvorum şi majoritate

1. Consiliile nu pot să delibereze în mod valabil decât dacă majoritatea membrilor lor este prezentă.
2. Hotărârile se doptă cu majoritate de voturi, indiferent dacă este vorba de o reunire a consiliilor în mod separat sau în consilii reunite.
3. Cu toate acestea, trebuie adoptate cu majoritatea membrilor fiecărui Consiliu:
4. declararea de urgenţă a legilor federale;
5. dispoziţiile cu privire la subvenţii, precum şi creditele de angajare şi plafoanele de cheltuieli dacă implică numai cheltuieli unice, mai mult de 20 milioane de franci, sau noi cheltuieli periodice de peste 2 milioane de franci;
6. majorarea volumului cheltuielilor totale în caz de nevoi financiare excepţionale, în condiţiile art.126 alin.3.
7. Adunarea Federală poate să adapteze sumele prevăzute în alin.3 lit.b, la creşterea preţurilor, printr-o ordonanţă.

Articolul 160. Dreptul de iniţiativă şi dreptul de propunere

1. Orice membru al Adunării Federale, orice grup parlamentar, orice comisie parlamentară, precum şi orice canton, pot să supună o iniţiativă Adunării Federale.
2. Membrii fiecăruia dintre consilii şi aceia ai Consiliului Federal pot să facă propuneri cu privire la o problemă aflată în deliberare.

Articolul 161. Interdicţii şi mandate imperative

1. Membrii Adunării Federale votează fără instrucţiuni.
2. Ei fac publice legăturile pe care le au cu grupurile de interese.

Articolul 162. Imunitatea

1. Membrii Adunării Federale şi cei ai Consiliului Federal, precum şi cancelarul, nu îşi asumă nici o responsabilitate juridică pentru afirmaţiile pe care le fac în faţa consiliilor şi a organelor lor.
2. Legea poate să prevadă şi alte forme de imunitate şi să le extindă asupra altor persoane.

 

Secţiunea 3. Competenţe

Articolul 163. Forma actelor edictate de către Adunarea Federală

1. Adunarea Federală edictează dispoziţii care stabilesc reguli de drept, sub forma unor legi federale sau unor ordonanţe.
2. Celelalte acte sunt edictate sub forma unei hotărâri federale care, dacă nu este supusă referendumului, este calificată drept hotarâre federală simplă.

Articolul 164. Legislaţia

1. Toate dispoziţiile importante care stabilesc reguli de drept trebuie să fie edictate sub forma unei legi federale. Aparţin în special acestei categorii dispoziţiile fundamentle referitore la:
2. exerciţiul drepturilor politice;
3. restrângerea drepturilor constituţionale;
4. drepturile şi obligaţiile persoanei;
5. calitatea de contribuabil, obiectul impozitelor şi calculul cuantumului impozitului;
6. sarcinile şi prestaţiile Confederaţiei;
7. obligaţiile cantoanelor, ca urmare a punerii în aplicare şi a executării dreptului federal;
8. organizarea şi procedura autorităţilor federale.
9. O lege federală poate să prevadă o derogare a competenţei de a edicta reguli de drept, cu condiţia ca aceasta să nu fie exclusă prin Constituţie.

Articolul 165. Legislaţia de urgenţă

1. O lege federală a cărei intrare în vigoare nu suferă nici o întârziere poate să fie declarată urgentă şi să intre în vigoare printr-o decizie luată cu majoritatea membrilor fiecăruia dintre consilii.

Validitatea sa trebuie să fie limitată în timp.

2. Când se cere un referendum împotriva unei legi federale declarată urgentă, aceasta din urmă încetează să-şi producă efectele un an după adoptarea sa de către Adunarea Federală, dacă ea nu a fost acceptată de către popor în acest interval de timp.
3. Dacă o lege federală considerată urgentă este declarată neconstituţională, ea încetează să-şi producă efectele un an după adoptarea sa de către Adunarea Federală, dacă ea nu a fost acceptată în acest interval de timp de către popor şi de către cantoane.

Validitatea sa trebuie să fie limitată în timp.

4. O lege federală declarată urgentă, care nu a fost acceptată cu prilejul votării, nu va putea să fie reînoită.

Articolul 166. Relaţii cu străinătatea şi tratate internaţionale

1. Adunarea Federală participă la definirea politicii externe şi supraveghează relaţiile cu străinătatea.
2. Ea aprobă tratatele internaţionale, cu excepţia acelora a căror încheiere ţine de competenţa exclusivă a Consiliului Federal, în virtutea unei legi sau unui tratat internaţional.

Articolul 167. Finanţe

Adunarea Federală votează cheltuielile Confederaţiei, adoptă bugetul şi aprobă deconturile.

Articolul 168. Alegeri

1. Adunarea Federală alege pe membrii Consiliului Federal, cancelarul Confederaţiei, judecătorii Tribunalului Federal şi Generalul.
2. Legea poate să atribuie Adunării Federale competenţa de a alege alte persoane sau de a confirma alegerea lor.

Articolul 169. Supravegherea superioară

1. Adunarea Federală exercită supravegherea superioară asupra Consiliului Federal şi a administraţiei federale, a tribunalelor federale şi a altor organe sau persoane cărora le sunt încredinţate sarcini ale Confederaţiei.
2. Secretul funcţiei nu constituie un motiv care ar putea fi opus delegaţiilor speciale ale comisiilor de control prevăzute de lege.

Articolul 170. Evaluarea eficacităţii

Adunarea Federală veghează ca eficacitatea măsurilor luate de către Confederaţie să constituie obiectul unei evaluări.

Articolul 171. Mandatele în Consiliul Federal

Adunarea Federală poate încredinţa mandate Consiliului Federal. Legea reglementează modalităţile şi defineşte în special instrumentele cu ajutorul cărora Adunarea Federală poate să exercite o influenţă asupra domeniilor care ţin de competenţa Consiliului Federal.

Articolul 172. Relaţii între Confederaţie şi cantoane

1. Adunarea Federală veghează la menţinerea relaţiilor între Confederaţie şi cantoane.
2. Ea garantează constituţiile cantonale.
3. Ea aprobă convenţiile pe care cantoanele înţeleg să le încheie între ele şi cu străinătatea, dacă Consiliul Federal sau un canton ridică o reclamaţie.

Articolul 173. Alte sarcini şi competenţe

1. Adunarea Federală are, în afară de aceasta, sarcinile şi competenţele următoare:
2. ia măsurile necesare pentru a apăra securitatea externă şi neutralitatea Elveţiei;
3. ia măsurile necesare pentru a apăra securitatea internă;
4. poate să edicteze, dacă împrejurări extraordinare o cer, şi pentru a îndeplini sarcinile prevăzute la lit.a şi b, ordonanţe sau hotărâri federale simple;
5. ordonă serviciul activ şi în acest scop constituie armata sau o parte a ei;
6. ia măsuri pentru a asigura aplicarea dreptului federal;
7. hotărăşte asupra validităţii iniţiativelor populare care au reuşit;
8. participă la planificările importante ale activităţilor de stat;
9. statuează asupra actelor particulare când o lege federală prevede expres aceasta;
10. statuează în cazul conflictelor de competenţă între autorităţile federale supreme;
11. statuează asupra cererilor de graţiere şi pronunţă amnistia.
12. Adunarea Federală se ocupă, în afară de acestea, de toate problemele Confederaţiei care nu sunt de competenţa unei alte autorităţi federale.
13. Legea poate să atribuie Adunării Federale alte sarcini şi competenţe.

 

CAPITOLUL III. Consiliul Federal şi administraţia federală

Secţiunea 1. Organizare şi procedură

Articolul 174. Rolul Consiliului Federal

Consiliul Federal este autoritatea directorială şi executivă suprema a Confederaţiei.

Articolul 175. Compunere şi alegere

1. Consiliul Federal este compus din şapte membri.
2. Membrii Consiliului Federal sunt aleşi de către Adunarea Federală, după fiecare reînoire integrală a Consiliului Naţional.
3. Ei sunt numiţi pe patru ani şi aleşi dintre cetăţenii eligibili în Consiliul Naţional.
4. Diversele regiuni şi comunităţi lingvistice trebuie să fie reprezentate în mod echitabil în Consiliul Federal.

Articolul 176. Preşedinţia

1. Preşedinţia Consiliului Federal este asigurată de către preşedinte sau preşedintele Confederaţiei.
2. Adunarea Federală alege pentru un an unul dintre membrii Consiliului Federal la preşedinţia Confederaţiei şi un altul la vicepreşedinţia Consiliului Federal.
3. Aceste mandate nu sunt reînoibile pentru anul următor.

Preşedintele sau preşedinţii care şi-au încetat mandatul nu pot să fie aleşi la vicepreşedinţie.

Articolul 177. Principiul autorităţii colegiale şi diviziunea în departamente

1. Consiliul Federal adoptă deciziile sale ca o autoritate colegială.
2. Pentru pregătirea şi executarea deciziilor, problemele Consiliului Federal sunt repartizate între membrii acestuia pe departamente.
3. Reglementarea problemelor poate să fie încredinţată departamentelor sau unităţilor administrative care le sunt subordonate; dreptul de a se adresa organului ierarhic superior trebuie să fie garantat.

Articolul 178. Administraţia federală

1. Consiliul federal conduce administraţia federală. El asigură organizarea raţională a acesteia şi supraveghează buna executare a sarcinilor care îi sunt încredinţate.
2. Administraţia federală este împărţită în departamente, conduse fiecare de către un membru al Consiliului Federal.
3. Legea poate să încredinţeze sarcinile administrării unor organisme şi unor persoane de drept public sau de drept privat din afara administraţiei federale.

Articolul 179. Cancelaria federală

Cancelaria federală este statul major al Consiliului Federal. Ea este condusă de către cancelarul Confederaţiei.

 

Secţiunea 2. Competenţe

Articolul 180. Politica guvernamentală

1. Consiliuil Federal determină scopurile şi mijloacele politicii sale guvernamentale. El planifică şi coordonează activităţile statului.
2. El informează public asupra activităţii sale, în timp util şi în mod detaliat, în măsura în care nici un interes public sau particular important nu s-ar opune.

Articolul 181. Dreptul de iniţiativă

Consiliul Federal supune Adunării Federale proiectele relative la actele acestuia.

Articolul 182. Legislaţie şi punerea în aplicare

1. Consiliul Federal edictează regulile de drept sub forma unor ordonanţe, în măsura în care Constituţia sau legea îi permit aceasta.
2. El veghează la punerea în practică a legislaţiei, a hotărârilor Adunării Federale, precum şi a sentinţelor pronunţate de autorităţile judiciare federale.

Articolul 183. Finanţe

1. Consiliul Federal elaborează planul financiar, precum şi proiectul de buget, şi stabileşte bugetul de stat.
2. El veghează la o gestiune financiară corectă.

Articolul 184. Relaţiile cu străinătatea

1. Consiliul Federal este însărcinat cu problemele externe, sub rezerva drepturilor de participare ale Adunării Federale; el reprezintă Elveţia pe plan extern.
2. El semnează tratatele şi le ratifică. El le supune aprobării Adunării Federale.
3. Când apărarea intereselor ţării o cere, Consiliul Federal poate adopta ordonanţe şi să ia hotărârile necesare.

Ordonanţele trebuie să fie limitate în timp.

Articolul 185. Securitatea externă şi securitatea internă

1. Consiliul Federal ia măsuri pentru a apăra securitatea externă, independenţa şi neutralitatea Elveţiei.
2. El ia măsuri pentru a apăra securitatea internă.
3. El poate să se sprijine în mod direct pe acest articol pentru a edicta ordonanţe şi adopta hotărâri, pentru a face faţă unor tulburări existente sau iminente, care ar ameninţa în mod grav ordinea publică, securitatea externă sau securitatea internă.
4. În cazuri de urgenţă, el poate să mobilizeze trupe. Dacă el mobilizează peste 4.000 de militari pentru serviciul activ, sau dacă angajamentul acestora trebuie să dureze mai mult de trei săptămâni, Adunarea Federală trebuie convocată fără întârziere.

Articolul 186. Relaţiile între Confederaţie şi cantoane

1. Consiliul Federal este însărcinat cu relaţiile între Confederaţie şi cantoane şi colaborează cu acestea din urmă.
2. El aprobă actele legislative ale cantoanelor, dacă executarea dreptului federal o cere.
3. El poate să formuleze o opoziţie împotriva convenţiilor pe care cantoanele înţeleg să le încheie între ele sau cu străinătatea.
4. El veghează la respectul dreptului federal, al constituţiilor şi al convenţiilor cantonale şi ia măsurile necesare.

Articolul 187. Alte sarcini şi competenţe

1. Consiliul Federal are, printre alte, sarcinile şi competenţele următoare:
2. supraveghează administraţia federală şi celelalte organe sau persoane cărora le-au fost încredinţate sarcini din partea Confederaţiei;
3. dă socoteală în mod regulat de gestiunea sa şi de starea ţării, Adunării Federale;
4. procedează la numirile şi alegerile care nu sunt de competenţa altei autorităţi;
5. soluţionează admiterea căilor de atac, în măsura în care legea o prevede.
6. Legea poate atribui Consiliului Federal şi alte sarcini, precum şi alte competenţe.

 

CAPITOLUL IV. Tribunalul Federal

Articolul 188. Rolul Tribunalului Federal

1. Tribunalul Federal este autoritatea judiciară supremă a Confederaţiei.
2. Legea reglementează organizarea şi procedura.
3. Tribunalul Federal îşi stabileşte organizarea administraţiei sale.
4. În momentul alegerii judecătorilor pentru Tribunalul Federal, Adunarea Federală veghează ca limbile oficiale să fie reprezentate.

Articolul 189. Jurisdicţia constituţională

1. Tribunalul Federal examinează:
2. reclamaţiile pentru încălcarea drepturilor constituţionale;
3. reclamaţiile pentru încălcarea autonomiei comunelor şi a garanţiilor acordate de către cantoane corporaţiilor de drept public;
4. reclamaţiile pentru încălcarea tratatelor internaţionale sau a convenţiilor intercantonale;
5. diferendele de drept public între Confederaţie şi cantoane sau între cantoane.
6. Legea poate încredinţa altor autorităţi federale sarcina de a soluţiona anumite litigii.

Articolul 190. Jurisdicţie civilă, penală şi administrativă

1. Legea reglementează competenţa Tribunalului Federal în materie civilă, penală şi administrativă, precum şi în alte domenii ale dreptului.
2. Cantoanele pot, cu aprobarea Adunării Federale, să atribuie jurisdicţiei Tribunalului Federal, diferende care rezultă din dreptul administrativ cantonal.

Articolul 191. Dreptul aplicabil

Tribunalul Federal şi alte autorităţi sunt obligate să aplice legile federale şi dreptul internaţional 

 

TITLUL VI

Revizuirea Constituţiei şi dispoziţii tranzitorii

 

CAPITOLUL 1. Revizuirea

Articolul 192. Principiul

1. Constituţia poate să fie revizuită oricând, total sau în parte.
2. Atunci când Constituţia şi legislaţia care decurge din ea nu dispune altfel, revizuirea se poate efectua potrivit procedurii legislative.

Articolul 193. Revizuirea totală

1. Revizuirea totală a Constituţiei poate să fie propusă de către popor sau de către unul din cele două consilii, ori să fie decretată de către Adunarea Federală.
2. Dacă iniţiativa emană de la popor sau în caz de dezacord între cele două consilii, poporul va decide dacă va trebui să fie efectuată o revizuire totală.
3. Dacă poporul acceptă principiul unei revizuiri totale, cele două consilii vor fi reînoite.
4. Regulile imperative ale dreptului internaţional nu trebuie să fie încălcate.

Articolul 194. Revizuirea parţială

1. Revizuirea parţială a Constituţiei va putea să fie cerută de către popor sau decretată de Adunarea Federală.
2. Orice revizuire parţială trebuie să respecte principiul unităţii materiei; ea nu trebuie să încalce regulile imperative ale dreptului internaţional.
3. Orice iniţiativă populară tinzând la revizuirea parţială a Constituţiei trebuie, printre altele, să respecte principiul unităţii formei.

Articolul 195. Intrarea în vigoare

Constituţia revizuită - total sau în parte - va intra în vigoare după ce va fi acceptată de către popor şi de către cantoane.

 

CAPITOLUL II. Dispoziţii tranzitorii

Articolul 196. Dispoziţii tranzitorii potrivit hotărârii federale din 18 decembrie 1998 cu privire la aducerea la zi a Constituţiei Federale

4. Dispoziţii tranzitorii la art.90 (energia nucleară).

Până la 23 septembrie 2000 nu va fi acordată nici o autorizaţie generală şi nici o autorizaţie de construcţie, de punere în funcţiune sau de exploatare a unor instalaţii destinate producerii de energie nucleară.

8. Dispoziţii tranzitorii la art.106 (jocuri de noroc)
9. Art.106 va fi aplicat la intrarea în vigoare a noii legi federale cu privire la jocurile de noroc şi caselor de joc.
10. Până la această dată, dispoziţiile următoare vor fi aplicabile:
11. este interzis de a deschide şi de a exploata case de joc;
12. guvernele cantonale pot, în anumite condiţii, determinate de interesul public, să autorizeze jocurile de agrement care s-au practicat în mod cutumiar în kursaals, până în primăvara anului 1925, în măsura în care autoritatea competentă apreciază că aceste jocuri sunt necesare pentru menţinerea sau dezvoltarea turismului, iar organizarea lor este asigurată de către un Kursaal care le exploatează în acest scop.

Cantoanele pot de asemenea să interzică asemenea jocuri;

1. ordonanţele Consiliului Federal vor determina condiţiile dictate de interesul public. Miza nu trebuie să depăşească 5 franci;
2. autorizaţiile cantonale sunt supuse aprobării Consiliului Federal;
3. o pătrime din sumele obţinute din jocuri va fi vărsată către Confederaţie, care o va afecta, fără a se lua în consideraţie propriile prestaţii victimelor, catastrofelor naturale, precum şi altor scopuri de utilitate publică;
4. Confederaţia poate de asemenea să ia măsurile necesare privind loteriile.

Articolul 197 (17). Dispoziţii tranzitorii după acceptarea Constituţiei din 18 aprilie 1999.

1. Aderarea Elveţiei la Organizaţia Naţiunilor Unite.
2. Elveţia aderă la Organizaţia Naţiunilor Unite (O.N.U.).
3. Consiliul Federal este autorizat să adreseze Secretarului general al O.N.U. o cerere de admitere a Elveţiei şi o declaraţie de acceptare a obligaţiilor ce decurg din Carta O.N.U.

Data intrării în vigoare: 1 ianuarie 2000.

 

Dispoziţii finale ale hotărârii federale din 18 decembrie 1998

1. 1. Constituţia Federală a Confederaţiei Elveţiene din 29 mai 1874 se abrogă.
2. Dispoziţiile constituţionale următoare, care trebuie să fie convertite în norme legale, rămân aplicabile până la intrarea în vigoare a acestor norme...

Art.121 bis alin.1, 2 şi 3, frazele 1 şi 2.

1. În cazul în care Adunarea Federală elaborează un contraproiect, trei probleme vor fi supuse alegătorilor pe acelaşi buletin de vot. Fiecare alegător poate să declare, fără rezerve:

1.- dacă preferă iniţiativa populară regimului în vigoare;

2.- dacă preferă contraproiectul regimului în vigoare

3. care dintre cele două texte trebuie să intre în vigoare în cazul în care poporul şi cantoanele ar prefera cele două texte regimului în vigoare.
4. Majoritatea absolută se determină în mod separat pentru fiecare întrebare. Întrebările fără răspuns nu vor fi luate în considerare.
5. Atunci când atât iniţiativa populară, cât şi contraproiectul sunt acceptate, răspunsul dat la problema a treia va fi hotărâtor în luarea deciziei. Va intra în vigoare textul care la această problemă va întruni cel mai mare număr de voturi ale alegătorilor şi cel mai mare număr de voturi ale cantoanelor.

III. Modificările Constituţiei Federale din 29 mai 1874 vor fi adaptate de către Adunarea Federală la noua Constituţie în ce priveşte forma. Hotărârea relativă la aceasta nu va fi supusă referendumului.

1. 1. Prezenta hotărâre este supusă votului poporului şi al cantoanelor.
2. Adunarea Federală stabileşte data intrării în vigoare.