Problema protecţiei juridice a drepturilor omului a fost abordată după cel de-al doilea război mondial şi pe plan regional, atât de către organizaţiile politice, cât şi în cadrul multitudinii de acorduri între state, tocmai datorită importanţei acesteia şi faptului că s-a simţit nevoia creării unor instrumente juridice care să reflecte în diferite situaţii, modalităţile de ocrotire a fiinţei umane.
Astfel, în Europa a lua fiinţă Consiliul Europei, o organizaţie internaţională cu caracter interstatal, a cărei apariţie şi dezvoltare este expresia preocupărilor unor state europene pentru unitatea Europei.
Între 28 martie şi 5 mai 1949 s-a ţinut Conferinţa statelor vest-europene, care a adoptat Statutul Consiliului Europei. Acest statut este un tratat internaţional multilateral. El a fost semnat de 10 state fondatoare ale Consiliului şi anume : Anglia, Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda şi Suedia. Statutul Consiliului Europei a intrat în vigoare la 3 august 1949.
Scopul Consiliului Europei, aşa cum este definit de Statut, este “de a realiza o mai mare unitate între membri săi în scopul salvgardării şi realizării idealurilor şi principiilor, care sunt moştenirea lor comună şi a facilitării progresului economic şi social”.
Potrivit statutului, acest scop urmează a fi realizat prin discutarea chestiunilor de interes comun şi prin încheierea de acorduri şi adoptarea de acţiuni comune în domeniile economic, social, cultural, ştiinţific, juridic şi administrativ precum şi prin apărarea şi respectarea pe mai departe a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Membrii consiliului au ca obligaţie fundamentală recunoaşterea principiului că orice persoană aflată sub jurisdicţia unui stat membru trebuie să se bucure de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. De asemenea, statele membre au şi obligaţia de a contribui la realizarea scopului Consiliului Europei.
Statutul Consiliului Europei prevede o serie de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească statele care doresc să devină membre ale acestei organizaţii. Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 “Fiecare membru al Consiliului Europei trebuie să accepte principiile statului de drept şi principiul în virtutea căruia fiecare persoană aflată sub jurisdicţia sa trebuie să se bucure de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.[1]”
[1] Aurescu Bogdan, Bolintineanu Alexandru, Năstase Adrian, op. cit., p. 87 ;