OSCE este cea mai mare organizaţie europeană, ce cuprinde 56 de state, din Europa, Asia Centrală şi America de Nord, fiind în același timp cea mai mare organizaţie regională de securitate din lume.
Iniţial, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a fost o Conferinţă ce purta acelaşi nume (CSCE), creată în anul 1975 la Helsinki, cu participarea a 35 de state.
Cu timpul, în anii ’90, odată cu adoptarea Cartei de la Paris, această Conferinţă s-a instituţionalizat, prin apariţia a noi structuri şi organe permanente.
Adoptarea denumirii de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa s-a hotărât în cadrul Conferinţei de la Budapesta (1994). Evoluţiile pe planul securităţii europene apărute în anii ‘90 au impus schimbări fundamentale atât în ceea ce priveşte structura şi caracterul instituţional al procesului început la Helsinki, cât şi rolul acestuia. În materia drepturilor omului însă, accentul este pus pe dimensiunea afirmativă, de consacrare a drepturilor omului, iar nu pe dimensiunea de garantare şi apărare concretă a drepturilor omului (deşi această a doua dimensiune nu este total absentă).
Au competenţe în domeniul drepturilor omului atât organele cu atribuţii generale ale OSCE, cât şi organele specializate în materie
OSCE dispune de organisme care nu au competențe exclusive în materia drepturilor omului, dar care intervin în acest domeniu, si anume: Reuniunile şefilor de stat sau de guvern; Consiliul; Comitetul Înalţilor Funcţionari.
Reuniunile la vârf sunt organizate periodic, la ele participând şefii de stat sau de guvern din statele membre. În cadrul acestor reuniuni la vârf, sunt adoptate acte internaţionale politice şi juridice, cu valoare de soft law, care consacră drepturile omului.
Consiliul este un organ principal al OSCE, compus din miniştrii afacerilor externe ai statelor membre. Potrivit Documentului Reuniunii de la Praga a Consiliului CSCE asupra dezvoltării ulterioare a instituţiilor şi structurilor CSCE, Consiliul poate, în scopul creşterii capacităţii OSCE de a garanta drepturile omului, democraţia şi statul de drept prin mijloace paşnice, să ia măsurile necesare, dacă este cazul fără consimţământul statului în cauză, în caz de violare flagrantă, gravă şi persistentă a angajamentelor corespunzătoare din cadrul OSCE Astfel de acţiuni constau în declaraţii politice sau alte măsuri de natură politică, aplicate în afara teritoriului statului în cauză. Aceste acţiuni nu derogă cu nimic de la celelalte mecanisme existente în cadrul OSCE
Comitetul Înalţilor Funcţionari este un organ principal al OSCE, compus din reprezentanţii statelor membre. Potrivit Documentului Reuniunii de la Praga a Consiliului CSCE asupra dezvoltării ulterioare a instituţiilor şi structurilor CSCE, Comitetul Înalţilor Funcţionari poate, în scopul creşterii capacităţii OSCE de a garanta drepturile omului, democraţia şi statul de drept prin mijloace paşnice, să ia măsurile necesare, dacă este cazul fără consimţământul statului în cauză, în caz de violare flagrantă[1], gravă şi persistentă a angajamentelor corespunzătoare din cadrul OSCE .
Astfel de acţiuni constau în declaraţii politice sau alte măsuri de naturã politicã, aplicate în afara teritoriului statului în cauză.
Aceste acţiuni nu derogă cu nimic de la celelalte mecanisme existente în cadrul OSCE.
[1] Aurescu Bogdan, Bolintineanu Alexandru, Năstase Adrian, op. cit., p. 78;