loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

OSCE   dispune    de   două   organe   specializate    în   materia drepturilor  omului:  Biroul  Instituţiilor  Democratice   şi  al  Drepturilor Omului și Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale.

Biroul  Instituţiilor   Democratice  şi  al  Drepturilor Omului (ODIHR)

 

Biroul  Instituţiilor  Democratice  şi  al  Drepturilor  Omului a  fost creat, sub denumirea  de Biroul Alegerilor  Libere,  prin  Carta  de la  Paris pentru o  nouă Europă. În Carta de la Paris pentru o  nouă Europă, în capitolul  „Structuri  şi instituţii  noi  ale  procesului  CSCE", se prevede crearea unui Birou al  Alegerilor  Libere,  cu sediul  la  Varşovia,  pentru a facilita  contactele   şi  schimburile   de  informaţii  asupra   alegerilor   în statele participante.

Biroul Instituţiilor Democratice  şi al Drepturilor  Omului, urmând instrucţiunile  generale  ale  Comitetului  Înalţilor  Funcţionari,  trebuie, între altele: să organizeze o scurtă reuniune a C.S.C.E. la sediul Biroului Instituţiilor[1]  Democratice  şi al  Drepturilor  Omului, în fiecare an,  pentru a examina  aplicarea angajamentelor  C.S.C.E. în domeniul  dimensiunii  umane; să servească drept   cadru   instituţional    pentru    schimbul   de   informaţii   asupra asistenţei tehnice  şi competenţelor disponibile, şi asupra  programelor naţionale  şi  internaţionale  destinate să  sprijine  noile  democraţii  în dezvoltarea instituţiilor lor;  să faciliteze contactele între cei care oferă astfel   de  resurse  şi  cei   care  doresc  sã  le   utilizeze;   sã  dezvolte cooperarea  cu Consiliul Europei  în  scopul  utilizării  bazei  de date a acestuia referitoare  la aceste resurse şi servicii; să stabilească legături cu organizaţiile neguvernamentale active în domeniul dezvoltării instituţiilor democratice, în scopul  de  a  permite  statelor  participante interesate să utilizeze vastele resurse şi largile competenţe ale acestor organizaţii;

 

 Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale

 

Înaltul  Comisar al  OSCE pentru  Minorităţile  Naţionale  este un organ al OSCE, creat  prin Deciziile Reuniunii la vârf de la Helsinki din anul 1992,  pentru a identifica   în  fază  incipientă   tensiunile   etnice ce  s-ar putea  transforma   în  conflicte   şi  pentru  a  gestiona aceste  tensiuni.

Înaltul Comisar al OSCE pentru  Minorităţile Naţionale trebuie să fie o personalitate internaţională eminentă, având o lungă experienţă în domeniu  şi de  la  care se poate aştepta  să facă  dovada unei  mari imparţialităţi  în exercitarea  funcţiilor sale. Sediul Înaltului Comisar este la Haga, în Olanda.

Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale  este numit  de Consiliu, prin consens, la propunerea Comitetului Înalţilor Funcţionari, pentru o perioadă de 3 ani, care poate fi înnoită o singură dată.

Mijloacele  de  acţiune ale  Înaltului  Comisar  al  OSCE  pentru Minorităţile   Naţionale  au  caracter  nejurisdicţional  şi  sunt  specifice cadrului OSCE

Inaltul comisar este ajutat în activitatea sa de un grup format din 11 persoane.  Organismul acţionează  independent  de părţile  implicate  şi este imputernicit  să  organizeze  misiuni  şi  să  se  implice  în  activităţi diplomatice pentru rezolvarea crizelor şi tensiunilor intr-o fază cât mai incipientă.    În    vederea   obţinerii    informaţilor,   Inaltul    Comisariat urmăreşte să promoveze  dialogul bazat pe încredere şi cooperare între părţi.

 Pentru rezolvarea situaţiei Înaltul Comisariat poate înainta guvernelor implicate     rapoarte    cu   propuneri     privind    rezolvarea     situaţiilor conflictuale  cu care  acestea  se  confruntă. Inaltul  Comisariat  a fost implicat  in probleme  privind minorităţile  naţionale  în multe state dintre care Albania,  Croaţia,  Estonia,  Lituania,  Ungaria, Slovacia, Rep.  Moldova,  Rep.  Macedonia,  Ucraina,  Kazahstan.  Deşi organismul este împuternicit  să rezolve  şi să  prevină  conflictele pe termen scurt şi pe cele de mică anvergură, totuşi pentru îndeplinirea rolului său  nu pot fi trecute cu vederea situaţiile conflictuale  grave care se perpetuează de lungi perioade de timp.

 În cazul acestora  precum şi în toate  celelalte cazuri în care  organismul  apreciază că situaţia pe care o  gestionează poate  evolua   într-o  criza   periculoasă   pe  care  nu  ar  putea  să  o soluţioneze, Înaltul Comisar acţionează ca un resort, avertizând celelalte structuri   ale   OSCE    în   vederea  luării   măsurilor    adecvate.

  Înaltul Comisariat   se  bucură  de  libertate   de  iniţiativă   şi  independenţă, implicarea sa nefiind condiţionată de autoritatea Consiliului Superior sau a statelor implicate. Totuşi acest  lucru  nu ar fi posibil fără suportul politic al statelor  membre  exprimat  în  cadrul  Consiliului  Permanent.  Ca  o   condiţie   a eficienţei sale, organismul  trebuie  să fie imparţial. Pe de altă parte se consideră că statele sunt mai cooperante dacă discuţiile nu sunt făcute publice, iar măsurile luate în acest  fel sunt mult mai eficiente - condiţia confidenţialităţii.  Această  condiţie  este indeplinită  doar pe perioada negocierilor  şi a  luării măsurilor,  ulterior  pentru informarea  statelor membre şi a opiniei publice internaţionale, Înaltul Comisariat înaintând Consiliului   Permanent   rapoarte   privind   activitatea   sa.   Înaltul   Comisariat   pentru Minorităţi Naţionale nu este competent să soluţioneze sau să se implice în cazurile individuale privind persoane apartinând minorităţilor naţionale şi de asemenea în problemele privind terorismul şi crima organizată.

 

[1] Viorel Marcu, op. cit., p. 103;

Loading...