OSCE dispune de două organe specializate în materia drepturilor omului: Biroul Instituţiilor Democratice şi al Drepturilor Omului și Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale.
Biroul Instituţiilor Democratice şi al Drepturilor Omului (ODIHR)
Biroul Instituţiilor Democratice şi al Drepturilor Omului a fost creat, sub denumirea de Biroul Alegerilor Libere, prin Carta de la Paris pentru o nouă Europă. În Carta de la Paris pentru o nouă Europă, în capitolul „Structuri şi instituţii noi ale procesului CSCE", se prevede crearea unui Birou al Alegerilor Libere, cu sediul la Varşovia, pentru a facilita contactele şi schimburile de informaţii asupra alegerilor în statele participante.
Biroul Instituţiilor Democratice şi al Drepturilor Omului, urmând instrucţiunile generale ale Comitetului Înalţilor Funcţionari, trebuie, între altele: să organizeze o scurtă reuniune a C.S.C.E. la sediul Biroului Instituţiilor[1] Democratice şi al Drepturilor Omului, în fiecare an, pentru a examina aplicarea angajamentelor C.S.C.E. în domeniul dimensiunii umane; să servească drept cadru instituţional pentru schimbul de informaţii asupra asistenţei tehnice şi competenţelor disponibile, şi asupra programelor naţionale şi internaţionale destinate să sprijine noile democraţii în dezvoltarea instituţiilor lor; să faciliteze contactele între cei care oferă astfel de resurse şi cei care doresc sã le utilizeze; sã dezvolte cooperarea cu Consiliul Europei în scopul utilizării bazei de date a acestuia referitoare la aceste resurse şi servicii; să stabilească legături cu organizaţiile neguvernamentale active în domeniul dezvoltării instituţiilor democratice, în scopul de a permite statelor participante interesate să utilizeze vastele resurse şi largile competenţe ale acestor organizaţii;
Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale
Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale este un organ al OSCE, creat prin Deciziile Reuniunii la vârf de la Helsinki din anul 1992, pentru a identifica în fază incipientă tensiunile etnice ce s-ar putea transforma în conflicte şi pentru a gestiona aceste tensiuni.
Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale trebuie să fie o personalitate internaţională eminentă, având o lungă experienţă în domeniu şi de la care se poate aştepta să facă dovada unei mari imparţialităţi în exercitarea funcţiilor sale. Sediul Înaltului Comisar este la Haga, în Olanda.
Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale este numit de Consiliu, prin consens, la propunerea Comitetului Înalţilor Funcţionari, pentru o perioadă de 3 ani, care poate fi înnoită o singură dată.
Mijloacele de acţiune ale Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţile Naţionale au caracter nejurisdicţional şi sunt specifice cadrului OSCE
Inaltul comisar este ajutat în activitatea sa de un grup format din 11 persoane. Organismul acţionează independent de părţile implicate şi este imputernicit să organizeze misiuni şi să se implice în activităţi diplomatice pentru rezolvarea crizelor şi tensiunilor intr-o fază cât mai incipientă. În vederea obţinerii informaţilor, Inaltul Comisariat urmăreşte să promoveze dialogul bazat pe încredere şi cooperare între părţi.
Pentru rezolvarea situaţiei Înaltul Comisariat poate înainta guvernelor implicate rapoarte cu propuneri privind rezolvarea situaţiilor conflictuale cu care acestea se confruntă. Inaltul Comisariat a fost implicat in probleme privind minorităţile naţionale în multe state dintre care Albania, Croaţia, Estonia, Lituania, Ungaria, Slovacia, Rep. Moldova, Rep. Macedonia, Ucraina, Kazahstan. Deşi organismul este împuternicit să rezolve şi să prevină conflictele pe termen scurt şi pe cele de mică anvergură, totuşi pentru îndeplinirea rolului său nu pot fi trecute cu vederea situaţiile conflictuale grave care se perpetuează de lungi perioade de timp.
În cazul acestora precum şi în toate celelalte cazuri în care organismul apreciază că situaţia pe care o gestionează poate evolua într-o criza periculoasă pe care nu ar putea să o soluţioneze, Înaltul Comisar acţionează ca un resort, avertizând celelalte structuri ale OSCE în vederea luării măsurilor adecvate.
Înaltul Comisariat se bucură de libertate de iniţiativă şi independenţă, implicarea sa nefiind condiţionată de autoritatea Consiliului Superior sau a statelor implicate. Totuşi acest lucru nu ar fi posibil fără suportul politic al statelor membre exprimat în cadrul Consiliului Permanent. Ca o condiţie a eficienţei sale, organismul trebuie să fie imparţial. Pe de altă parte se consideră că statele sunt mai cooperante dacă discuţiile nu sunt făcute publice, iar măsurile luate în acest fel sunt mult mai eficiente - condiţia confidenţialităţii. Această condiţie este indeplinită doar pe perioada negocierilor şi a luării măsurilor, ulterior pentru informarea statelor membre şi a opiniei publice internaţionale, Înaltul Comisariat înaintând Consiliului Permanent rapoarte privind activitatea sa. Înaltul Comisariat pentru Minorităţi Naţionale nu este competent să soluţioneze sau să se implice în cazurile individuale privind persoane apartinând minorităţilor naţionale şi de asemenea în problemele privind terorismul şi crima organizată.
[1] Viorel Marcu, op. cit., p. 103;