Drept

Noi, poporul multinaţional al Federaţiei Ruse,

unit prin soarta comună pe pământul nostru propriu,

afirmând drepturile şi libertăţile omului, pacea civilă şi concordia,

păstrând unitatea statală istoriceşte constituită, pornind de la principiile general recunoscute ale egalităţii în drepturi şi autodeterminării popoarelor,

cinstind memoria înaintaşilor, care ne-au transmis dragostea şi respectul faţă de Patrie, credinţa în bine şi dreptate,

reînviind statalitatea independentă a Rusiei şi afirmând bazele ei democratice de nezdruncinat,

năzuind să asigurăm prosperitatea şi înflorirea Rusiei,

pornind de la răspunderea pentru Patria noastră în faţa generaţiei actuale şi a celor viitoare,

considerându-ne ca o parte a comunităţii mondiale,

adoptăm CONSTITUŢIA FEDERAŢIEI RUSE.

 

PARTEA ÎNTÂI

Capitolul I. BAZELE ORÂNDUIRII CONSTITUŢIONALE

Articolul 1

1. Federaţia Rusă - Rusia este stat democratic federativ de drept având o formă republicană de conducere.
2. Denumirea de Federaţia Rusă şi Rusia sunt sinonime.

Articolul 2

Omul, drepturile şi libertăţile lui constituie valoarea supremă. Recunoaşterea, respectarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului reprezintă o obligaţie a statului.

Articolul 3

1. Purtătorul suveranităţii şi unicul izvor al puterii în Federaţia Rusă este poporul ei multinaţional.
2. Poporul îşi înfăptuieşte puterea nemijlocit, precum şi prin organele puterii de stat şi organele autoconducerii locale.
3. Expresia supremă directă a puterii poporului o constituie referendumul şi alegerile libere.
4. Nimeni nu poate uzurpa puterea în Federaţia Rusă. Acapararea puterii sau uzurparea mandatului puterii sunt pedepsite prin legea federală.

Articolul 4

1. Suveranitatea Federaţiei Ruse se extinde asupra întregului ei teritoriu.
2. Constituţia Federaţiei Ruse şi legile federale au supremaţie pe întregul teritoriu al Federaţiei Ruse.
3. Federaţia Rusă asigură integritatea şi intangibilitatea teritoriului său.

Articolul 5

1. Federaţia Rusă se compune din republici, ţinuturi, regiuni, oraşe de importanţă federală, regiuni autonome, districte autonome, care sunt subiecţi egali în drepturi ai Federaţiei Ruse.
2. Republica (statul) are Constituţia şi legislaţia sa. Ţinutul, regiunea, oraşul de importanţă federală, regiunea autonomă, districtul autonom, au Statutul şi legislaţia lor.
3. Structura federală a Federaţiei Ruse este întemeiată pe integritatea ei statală, unitatea sistemului puterii de stat, delimitarea obiectelor aflate sub administrare şi a mandatelor între organele puterii de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse, pe egalitatea în drepturi şi autodeterminarea popoarelor în cadrul Federaţiei Ruse.
4. Toţi subiecţii Federaţiei Ruse sunt egali în drepturi între ei în relaţiile reciproce cu organele federale ale puterii de stat.

Articolul 6

1. Cetăţenia Federaţiei Ruse se dobândeşte şi se pierde în concordanţă cu legea federală; ea este unică şi egală, indiferent de temeiurile obţinerii ei.
2. Fiecare cetăţean al Federaţiei Ruse se bucură pe teritoriul ei toate drepturile şi libertăţile şi poartă răspunderi egale, care sunt prevăzute de Constituţia Federaţiei Ruse.
3. Cetăţeanul Federaţiei Ruse nu poate fi lipsit de cetăţenia sa sau de dreptul de a o schimba.

Articolul 7

1. Federaţia Rusă este un stat social, a cărui politică este îndreptată spre crearea condiţiilor ce asigură o viaţă demnă şi dezvoltarea liberă a omului.
2. În Federaţia Rusă munca şi sănătatea oamenilor sunt ocrotite; se stabileşte o limită minimă garantată a plăţii muncii, se asigură sprijinul statului pentru familie, maternitate, paternitate şi copii, pentru invalizi, şi cetăţenii vârstnici, se stabilesc pensii, ajutoare de stat şi alte garanţii de protecţie socială.

Articolul 8

1. Unitatea spaţiului economic, circulaţia liberă a mărfurilor, serviciilor şi a mijloacelor financiare, sprijinul pentru competiţie şi libertatea oricărei activităţi economice sunt garantate în Federaţia Rusă.
2. În Federaţia Rusă sunt recunoscute şi apărate în mod egal proprietatea privată, de stat, municipală şi alte forme de proprietate.

Articolul 9

1. Pământul şi alte resurse naturale sunt folosite şi ocrotite în Federaţia Rusă ca bază a vieţii şi activităţii popoarelor care trăiesc pe teritoriul respectiv.
2. Pământul şi alte resurse naturale se pot afla în proprietate privată, de stat, municipală sau în alte forme de proprietate.

Articolul 10

În Federaţia Rusă puterea de stat se înfăptuieşte  pe baza separării ei în legislativă, executivă şi judecătorească. Organele puterii legislative, executive şi judecătoreşti sunt de sine stătătoare. 

Articolul 11

1. În Federaţia Rusă puterea este înfăptuită de Preşedintele Federaţiei Ruse, Adunarea Federală (Consiliul Federaţiei şi Duma de stat), Guvernul Federaţiei Ruse, instanţele judecătoreşti ale Federaţiei Ruse.
2. În subiecţii Federaţiei Ruse puterea de stat o înfăptuiesc organele puterii de stat create de aceştia.
3. Întinderea (sfera) autorităţii şi puterilor organelor autorităţii de stat ale Federaţiei Ruse şi autorităţii organelor de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse vor fi delimitate potrivit prevederilor prezentei Constituţii,  Tratatului Federal şi altor tratate cu privire la delimitarea  întinderii autorităţii  şi puterilor (între aceste organe, n.t.).

Articolul 12

În Federaţia Rusă este recunoscută şi garantată autoconducerea locală. Autoconducerea locală este de sine stătătoare în limitele mandatului său. Organele autoconducerii locale nu intră în sistemul organelor puterii de stat. 

 

 

Articolul 13

1. În Federaţia Rusă este recunoscut pluralismul ideologic.
2. Nu se poate stabili nici o ideologie ca ideologie de stat sau obligatorie.
3. În Federaţia Rusă sunt recunoscute pluralismul politic, multipartidismul.
4. Organizaţiile sociale sunt egale în faţa legii.
5. Se interzice crearea şi activitatea organizaţiilor sociale ale căror scopuri şi acţiuni sunt îndreptate spre schimbarea cu forţa a orânduirii constituţionale şi încălcarea integrităţii Federaţiei Ruse, spre subminarea securităţii statului, crearea de formaţiuni înarmate, aţâţarea vrajbei sociale, rasiale, naţionale şi religioase.

Articolul 14

1. Federaţia Rusă este un stat laic. Nu se poate stabili nici o religie ca religie de stat sau obligatorie.
2. Uniunile religioase sunt separate de stat şi sunt egale în faţa legii.

Articolul 15

1. Constituţia Federaţiei Ruse are forţă juridică supremă şi efect direct, aplicându-se pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse. Legile şi alte acte normative care se adoptă în Federaţia Rusă nu trebuie să contravină Constituţiei Federaţiei Ruse.
2. Organele puterii de stat, organele autoconducerii locale, persoanele oficiale, cetăţenii şi organizaţiile lor sunt obligaţi să respecte Constituţia Federaţiei Ruse şi legile.
3. Legile trebuie să fie publicate în mod oficial. Legile nepublicate nu se aplică. Orice acte normative care se referă la drepturile, libertăţile şi obligaţiile omului şi cetăţeanului nu pot fi aplicate dacă nu sunt publicate pentru informarea generală.
4. Principiile şi normele internaţionale general recunoscute şi tratatele internaţionale ale Federaţiei Ruse reprezintă o parte constitutivă a sistemului ei de drept. Dacă printr-un tratat internaţional al Federaţiei Ruse se stabilesc alte reguli decât cele prevăzute de lege, atunci se vor aplica regulile cuprinse în tratatul internaţional.

Articolul 16

1. Prevederile prezentului capitol al Constituţiei reprezintă bazele orânduirii constituţionale a Federaţiei Ruse şi nu pot fi schimbate decât prin procedurile stabilite de prezenta Constituţie.
2. Nici un fel de prevederi ale prezentei Constituţii nu pot să contravină bazelor orânduirii constituţionale a Federaţiei Ruse.

 

Capitolul 2. DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE OMULUI ŞI CETĂŢEANULUI

Articolul 17

1. În Federaţia Rusă sunt recunoscute şi garantate drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului, în conformitate cu principiile şi normele dreptului internaţional general acceptate şi în concordanţă cu prezenta Constituţie.
2. Principalele drepturi şi libertăţi ale omului sunt inalienabile şi aparţin fiecăruia de la naştere.
3. Înfăptuirea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului nu trebuie să încalce drepturile şi libertăţile altor persoane.

Articolul 18

Drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului se aplică nemijlocit. Ele determină sensul, conţinutul şi aplicarea legilor, activitatea puterii legislative şi a celei executive, a organelor autoconducerii locale şi sunt asigurate prin intermediul justiţiei.

Articolul 19

1. Toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a justiţiei.
2. Statul garantează egalitatea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului indiferent de sex, rasă origine, situaţie materială şi poziţie oficială, domiciliu, atitudine faţă de religie, convingeri, apartenenţă la organizaţii, precum şi de alte circumstanţe. Sunt interzise orice forme de limitare a drepturilor cetăţenilor după criteriile apartenenţei sociale, de rasă, naţionale, lingvistice sau religioase.
3. Bărbatul şi femeia au drepturi şi libertăţi egale şi posibilităţi egale de a le realiza.

Articolul 20

1. Fiecare om are dreptul la viaţă.
2. Până la abolirea ei, pedeapsa cu moartea poate fi stabilită de legea federală ca o pedeapsă de excepţie pentru crime deosebit de grave împotriva vieţii, cu condiţia acordării celui învinovăţit a dreptului de examinare a cauzei de către un complet cu participarea juraţilor.

Articolul 21

1. Demnitatea persoanei este apărată de stat. Nimic nu poate constitui temei pentru diminuarea ei.
2. Nimeni nu poate să fie supus la torturi, violenţă, la alte tratamente sau pedepse crude sau care înjosesc demnitatea umană. Nimeni nu poate fi supus unor experimente medicale, ştiinţifice sau de alt fel fără acordul său benevol.

Articolul 22

1. Fiecare om are dreptul la libertate şi inviolabilitatea persoanei.
2. Arestul, arestul sub pază şi detenţia sub stare de arest sunt admise numai pe baza hotărârii judecătoreşti. Înainte de hotărârea judecătorească, o persoană nu poate fi reţinută pe un termen mai mare de 48 de ore.

Articolul 23

1. Fiecare om are dreptul la inviolabilitatea vieţii private, la secretul personal şi de familie, la apărarea cinstei şi bunului nume.
2. Fiecare om are dreptul la secretul corespondenţei, convorbirilor telefonice, al comunicărilor poştale, prin telegraf sau de alt fel. Limitarea acestui drept este admisă numai pe baza hotărârii judecătoreşti.

Articolul 24

1. Strângerea, păstrarea, folosirea şi diseminarea informaţiilor despre viaţa particulară a unei persoane nu sunt admise fără acordul acesteia.
2. Organele puterii de stat şi organele autoadministraţiei locale, persoanele din serviciul lor sunt obligate să asigure fiecăruia posibilitatea de a lua cunoştinţă de documentele şi materialele care aduc atingere nemijlocit drepturilor şi libertăţilor sale, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Articolul 25

Locuinţa este inviolabilă. Nimeni nu are dreptul să pătrundă în locuinţa cuiva împotriva voinţei persoanelor care locuiesc în ea, în afară de cazurile stabilite de legea federală sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti.

Articolul 26

1. Fiecare om are dreptul să-şi aleagă şi să-şi afirme apartenenţa sa naţională. Nimeni nu poate fi constrâns la definirea şi declararea apartenenţei sale naţionale.
2. Fiecare om are dreptul la folosirea limbii materne, la libera alegere a limbii de comunicare, educaţie, studiu şi creaţie.

Articolul 27

1. Fiecare persoană care se află în mod legal pe teritoriul Federaţiei Ruse are dreptul de a se deplasa liber, de a-şi alege liber locul de reşedinţă şi domiciliul.
2. Fiecare om se poate deplasa liber dincolo de limitele Federaţiei Ruse. Cetăţeanul Federaţiei Ruse are dreptul de a se întoarce fără nici un fel de piedici în Federaţia Rusă.

Articolul 28

Fiecărui om i se garantează libertatea de conştiinţă, libertatea de credinţă religioasă, inclusiv dreptul de a împărtăşi, în mod individual sau împreună cu alţii, orice religie sau de a nu împărtăşi nici o religie, de a alege, a avea şi a difuza în mod liber convingeri religioase sau de altă  natură şi de a acţiona în conformitate cu ele.

Articolul 29

1. Fiecărui om i se garantează libertatea gândirii şi a cuvântului.
2. Nu sunt admise propaganda sau agitaţia care aţâţă ura şi duşmănia socială, de rasă, naţională sau religioasă.
3. Nimeni nu poate fi constrâns să-şi exprime părerile şi convingerile sau să renunţe la ele.
4. Fiecare persoană are dreptul de a căuta, a obţine, a transmite, a produce şi a transmite liber informaţii prin orice mod legal. Informaţiile care constituie secret de stat sunt stabilite de legea federală.
5. Libertatea mass media este garantată. Cenzura este interzisă.

Articolul 30

1. Fiecare om are dreptul la asociere, inclusiv dreptul de a crea sindicate pentru apărarea intereselor sale. Libertatea activităţii organizaţiilor sociale este garantată.
2. Nimeni nu poate fi constrâns să adere la vreo asociaţie sau să rămână în ea.

Articolul 31

Cetăţenii Federaţiei Ruse au dreptul de a se întruni paşnic, fără arme, de a organiza adunări, mitinguri şi demonstraţii, marşuri şi pichete.

Articolul 32

1. Cetăţenii Federaţiei Ruse au dreptul de a participa la conducerea treburilor statului, atât nemijlocit cât şi prin reprezentanţii lor.
2. Cetăţenii Federaţiei Ruse au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele puterii de stat şi în organele autoconducerii locale, precum şi de a participa la referendum.
3. Nu au dreptul de a alege şi de a fi aleşi cetăţenii lipsiţi de capacitate ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, precum şi cei aflaţi în detenţiune conform unei hotărâri judecătoreşti.
4. Cetăţenii Federaţiei Ruse au acces egal la serviciile de stat.
5. Cetăţenii Federaţiei Ruse au dreptul de a participa la procesul judiciar.

Articolul 33

Cetăţenii Federaţiei Ruse au dreptul de a se adresa personal, precum şi de a trimite petiţii individuale şi colective organelor puterii de stat şi organelor autoconducerii locale.

Articolul 34

1. Fiecare persoană are dreptul la folosirea liberă a capacităţilor şi averii sale pentru activitate antreprenorială şi a altor activităţi economice care nu sunt interzise de lege.
2. Nu este admisă activitatea economică îndreptată spre monopolizare sau spre concurenţă neloială.

Articolul 35

1. Dreptul de proprietate privată este apărat de lege.
2. Fiecare om are dreptul de a avea un patrimoniu în proprietate, de a-l poseda, a-l folosi şi a dispune de el atât personal cât şi împreună cu alte persoane.
3. Nimeni nu poate fi lipsit de patrimoniul său decât printr-o hotărâre judecătorească. Înstrăinarea silită a patrimoniului pentru trebuinţe ale statului poate fi efectuată numai în condiţiile unei despăgubiri prealabile şi egale ca valoare.
4. Dreptul la moştenire este garantat.

Articolul 36

1. Cetăţenii şi asociaţiile lor au dreptul de a deţine pământ în proprietate privată.
2. Posesiunea, folosirea şi dispunerea de pământ şi alte resurse naturale se realizează de către proprietarii lor în mod liber, dacă aceasta nu aduce daune mediului înconjurător şi nu încalcă drepturile şi interesele legitime ale altor persoane.
3. Condiţiile şi normele de folosire a pământului sunt definite pe baza legii federale.

Articolul 37

1. Munca este liberă. Fiecare om are dreptul de a dispune liber de capacităţile sale de a munci, de a-şi alege felul de activitate şi profesia.
2. Munca forţată este interzisă.
3. Fiecare are dreptul la muncă în condiţii care răspund cerinţelor de securitate şi igienă, la recompensarea muncii fără nici un fel de discriminare şi nu mai puţin decât limita minimă a remunerării muncii stabilită de legea federală, precum şi dreptul la ocrotire împotriva şomajului.
4. Se recunoaşte dreptul la litigii individuale şi colective de muncă cu folosirea mijloacelor stabilite de legea federală pentru soluţionarea lor, inclusiv dreptul la grevă.
5. Fiecare om are dreptul la odihnă. Persoanei care lucrează pe baza unui contract de muncă i se garantează durata timpului de muncă, zilele de odihnă şi de sărbătoare, concediul anual de odihnă, stabilite de legea federală.

Articolul 38

1. Maternitatea şi copilăria, familia se află sub protecţia statului.
2. Grija faţă de copii, educarea lor constituie un drept egal şi o obligaţie a părinţilor.
3. Copiii apţi de muncă, ajunşi la vârsta de 18 ani, trebuie să se îngrijească de părinţii inapţi de muncă.

Articolul 39

1. Fiecăruia i se garantează asigurarea socială conform vârstei, în caz de boală, invaliditate, pierdere a celui care îl întreţine, pentru educarea copiilor şi în alte cazuri stabilite de lege.
2. Pensiile de stat şi ajutoarele sociale sunt stabilite prin lege.
3. Se încurajează asigurările sociale benevole, crearea de forme suplimentare de asigurare socială şi de binefacere.

Articolul 40

1. Fiecare om are dreptul la locuinţă. Nimeni nu poate fi lipsit în mod abuziv de locuinţă.
2. Organele de stat şi organele autoconducerii locale încurajează construcţia de locuinţe, crează condiţii pentru înfăptuirea dreptului la locuinţă.
3. Persoanelor neînstărite şi altor cetăţeni menţionaţi în lege, care au nevoie de locuinţă, aceasta le este acordată fără plată sau pentru o plată care le este accesibilă, din fondurile de locuinţe de stat, municipale şi altele, în conformitate cu normele stabilite de lege.

Articolul 41

1. Fiecare persoană are dreptul la ocrotirea sănătăţii şi la ajutor medical. Ajutorul medical este acordat cetăţenilor, fără plată, în instituţiile de stat şi municipale de ocrotire a sănătăţii pe seama mijloacelor bugetului, respectiv a cotizaţiilor pentru asigurări şi a altor contribuţii.
2. În Federaţia Rusă se finanţează programe federale pentru ocrotirea şi întărirea sănătăţii populaţiei, se adoptă măsuri pentru dezvoltarea sistemelor de stat, municipale şi private de ocrotire a sănătăţii, se încurajează activităţile care contribuie la întărirea sănătăţii omului, la dezvoltarea culturii fizice şi a sportului, la bunăstarea ecologică şi sanitar-epidemiologică.
3. Ascunderea de către persoane oficiale a faptelor şi condiţiilor care crează pericole pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, atrage pentru acestea răspunderea în conformitate cu legea federală

Articolul 42

Fiecare persoană are dreptul la un mediu ambiant favorabil, la informaţia veridică despre starea acestuia şi la compensarea daunelor provocate sănătăţii sau averii sale de delictul ecologic.

Articolul 43

1. Fiecare persoană are dreptul la învăţătură.
2. Se garantează accesul general şi gratuitatea învăţământului preşcolar, a celui general de bază şi mediu profesional în instituţii de învăţământ de stat sau municipale şi în întreprinderi.
3. Fiecare persoană are dreptul să primească, pe bază de concurs, instruirea în învăţământul superior într-o instituţie de învăţământ de stat sau municipală şi în întreprindere.
4. Invăţământul general de bază este obligatoriu. Părinţii sau persoanele care îi înlocuiesc asigură dobândirea de către copii a învăţământului general de bază.
5. Federaţia Rusă stabileşte standardele federale de stat pentru învăţământ, susţine diferite forme didactice şi autodidactice.

Articolul 44

1. Fiecărei persoane i se garantează libertatea creaţiei literare, artistice, ştiinţifice, tehnice şi de altă natură, precum şi dreptul de a preda. Proprietatea intelectuală este ocrotită de lege.
2. Fiecare persoană are dreptul de a participa la viaţa culturală şi de a se folosi de instituţiile culturale, precum şi dreptul de acces la valorile culturale.
3. Fiecare persoană este obligată să se îngrijească de moştenirea istorică şi culturală, să păstreze monumentele istorice şi de cultură.

Articolul 45

1. Apărarea de către stat a drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului este garantată în Federaţia Rusă.
2. Fiecare persoană are dreptul de a-şi apăra drepturile şi libertăţile prin toate mijloacele care nu sunt interzise de lege.

Articolul 46

1. Fiecăruia i se garantează apărarea prin justiţie a drepturilor şi libertăţilor sale.
2. Hotărârile şi acţiunile (sau lipsa de acţiune) organelor puterii de stat, organelor autoconducerii locale, organizaţiilor sociale şi ale persoanelor oficiale pot fi atacate în justiţie.
3. Fiecare persoană are dreptul, în conformitate cu tratatele internaţionale ale Federaţiei Ruse, să se adreseze organelor internaţionale pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, dacă au fost epuizate toate mijloacele existente în interiorul statului pentru ocrotirea lor pe cale legală.

Articolul 47

1. Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul cercetării cauzei sale la acel tribunal şi de acel judecător în a căror competenţă este atribuită cauza respectivă.
2. Persoana inculpată de săvârşirea unui delict are dreptul la cercetarea cauzei sale de către un complet cu participarea juraţilor în cazurile prevăzute de legea federală.

Articolul 48

1. Fiecăruia i se garantează dreptul de a primi o asistenţă juridică calificată. În cazurile prevăzute de lege asistenţa juridică se acordă fără plată.
2. Fiecare arestat, deţinut sub pază, învinuit de săvârşirea unui delict are dreptul de a se folosi de ajutorul unui avocat (apărător) din momentul arestării, detenţiei sub pază sau al prezentării acuzaţiei.

Articolul 49

1. Fiecare inculpat de săvârşirea unui delict este considerat nevinovat până când vinovăţia sa nu va fi fost dovedită în conformitate cu procedurile prevăzute de legea federală şi stabilită printr-un verdict al unei instanţe judiciare.
2. Inculpatul nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
3. Îndoielile cu privire la vinovăţia unei persoane, care nu au fost înlăturate, sunt interpretate în favoarea inculpatului.

 

Articolul 50

1. Nimeni nu poate fi condamnat în mod repetat pentru acelaşi delict.
2. În înfăptuirea justiţiei nu se admite folosirea dovezilor cu încălcarea legii federale.
3. Fiecare condamnat pentru un delict are dreptul la reexaminarea hotărârii de către instanţa judecătorească superioară pe calea stabilită de legea federală, precum şi dreptul de a cere graţierea sau reducerea pedepsei.

Articolul 51

1. Nimeni nu este obligat să depună mărturie împotriva sa, a soţului (soţiei) şi a rudelor apropiate, al căror cerc este definit de legea federală.
2. Prin lege federală se pot stabili şi alte cazuri de scutire de obligaţia de a depune mărturie.

Articolul 52

Drepturile victimelor care au suferit de pe urma delictelor şi abuzurilor de putere sunt ocrotite de lege. Statul asigură victimelor accesul la justiţie şi la compensarea daunelor.

Articolul 53

Fiecare persoană are dreptul la compensarea de către stat a daunelor cauzate de acţiunile ilegale (sau de lipsa de acţiune) ale organelor de stat sau de persoanele oficiale ale acestora.

Articolul 54

1. Legea care stabileşte sau agravează o răspundere nu are efect retroactiv.
2. Nimeni nu poate purta răspunderea pentru fapte care în momentul săvârşirii lor nu erau considerate încălcări ale legii. Dacă după săvârşirea încălcării legii răspunderea pentru aceasta este înlăturată sau atenuată, atunci se va aplica această lege.

Articolul 55

1. Enumerarea principalelor drepturi şi libertăţi în Constituţia Federaţiei Ruse nu trebuie să fie interpretată ca reprezentând o negare sau diminuare a altor drepturi şi libertăţi ale omului şi cetăţeanului general recunoscute.
2. În Federaţia Rusă nu este permis să se emită legi care să abroge sau să restrângă drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului.
3. Drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului pot fi restrânse de legea federală numai în măsura în care aceasta este necesară pentru scopurile protecţiei bazelor orânduirii constituţionale, moralităţii, sănătăţii, drepturilor şi intereselor legitime ale altor persoane, asigurării apărării ţării şi securităţii statului.

Articolul 56

1. Pentru asigurarea securităţii cetăţenilor şi apărarea ordinii constituţionale în concordanţă cu legea constituţională federală, în condiţii de situaţie excepţională, se pot stabili unele restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor cu indicarea restrângerii şi a termenelor lor de acţiune.
2. Situaţia excepţională poate fi introdusă pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse şi în unele părţi ale ei în condiţiile existenţei circumstanţelor şi pe calea prevăzute de legea federală constituţională.
3. Nu sunt supuse restrângerii drepturile şi libertăţile prevăzute de articolele 20, 21, 23 (partea I), 24, 28, 34 (partea I), 40 (partea I), 46-54 ale Constituţiei Federaţiei Ruse.

Articolul 57

Fiecare persoană este obligată să plătească impozitele şi taxele stabilite prin lege. Legile care stabilesc impozite noi sau înrăutăţesc situaţia contribuabililor nu au efect retroactiv.

Articolul 58

Fiecare persoană este obligată să conserve natura şi mediul ambiant, să se poarte cu grijă cu bogăţiile naturale.

 

Articolul 59

1. Apărarea Patriei constituie o datorie şi o obligaţie a cetăţeanului Federaţiei Ruse.
2. Cetăţenii Federaţiei Ruse efectuează serviciul militar în conformitate cu legea federală.
3. Dacă efectuarea serviciului militar contravine convingerilor sau confesiunii religioase a cetăţeanului Federaţiei Ruse, precum şi în alte cazuri stabilite de legea federală, acesta are dreptul de a înlocui acest serviciu cu altul alternativ civil.

Articolul 60

Cetăţeanul Federaţiei Ruse poate să-şi îndeplinească de sine stătător şi plenar drepturile şi obligaţiile sale, începând de la vârsta de 18 ani.

Articolul 61

1. Cetăţeanul Federaţiei Ruse nu poate fi expulzat în afara hotarelor Federaţiei Ruse sau predat altui stat.
2. Federaţia Rusă garantează cetăţenilor săi apărarea şi ocrotirea dincolo de hotarele ei.

Articolul 62

1. Cetăţeanul Federaţiei Ruse poate avea cetăţenia unui alt stat străin (dublă cetăţenie), în concordanţă cu legea federală sau cu prevederile unui tratat internaţional la care Federaţia Rusă este parte.
2. Dobândirea cetăţeniei unui stat străin de către un cetăţean al Federaţiei Ruse nu diminuează drepturile şi libertăţile lui şi nu îl eliberează de obligaţiile ce decurg din cetăţenia rusă, dacă legea federală sau tratatul la care Federaţia Rusă este parte nu prevăd altfel.
3. Cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie se bucură în Federaţia Rusă de drepturi şi au obligaţii egale cu cetăţenii Federaţiei Ruse, în afară de cazurile stabilite de legea federală sau de un tratat internaţional la care Federaţia Rusă este parte.

Articolul 63

1. Federaţia Rusă acordă azil politic cetăţenilor străini şi persoanelor fără cetăţenie în concordanţă cu normele de drept internaţional general recunoscute.
2. În Federaţia Rusă nu se admite predarea către alte state a persoanelor urmărite pentru convingeri politice, precum şi pentru activităţi (sau pentru inactivităţi) care în Federaţia Rusă nu sunt recunoscute ca delicte. Extrădarea persoanelor învinuite de săvârşirea unor delicte şi predarea celor condamnaţi pentru executarea pedepsei în alte state se înfăptuiesc pe baza legii federale sau a unui tratat internaţional la care Federaţia Rusă este parte.

Articolul 64

Prevederile prezentului capitol constituie bazele statutului juridic al persoanei în Federaţia Rusă şi nu pot fi modificate decât pe calea stabilită de prezenta Constituţie.

 

Capitolul 3. STRUCTURA FEDERATIVĂ

Articolul 65

1. În componenţa Federaţiei Ruse se află subiecţii Federaţiei Ruse:

- Republica Adîgheia, Republica Altai, Republica  Başkortostan, Republica Buriatia, Republica Daghestan, Republica Inguşă, Republica Kabardino-Balkară, Republica Kalmîkă-Haklmâg Tangci, Republica Karaceaev-Cercheză, Republica Karelia, Republica Komi, Republica Mari Ăl, Republica Mordovia,

Republica Saha (Iakuţia), Republica Osetia de Nord, Republica Tatarsta (Tatarstan), Republica Tuva, Republica Udmurtă, Republica Hakasia, Republica Cecenă, Republica Ciuvaşă (Cewavaş respubliki);

- Ţinuturile Altai, Krasnodar, Krasnoiark, Krasnodar, Primorsk, Stavropol, Habarovsk;

- Regiunile Amur, Arhanghelsk, Astrahan, Belgorod, Briansk, Vladimir, Volgograd, Vologda, Voronej, Ivanov, Kaliningrad, Kaluga, Kamciatka, Kemerovo, Kirov, Kostroma, Kurgan, Kursk, Leningrad, Lipeţk, Magadan, Moscova, Murmansk, Nijegorod, Novgorod, Novosibirsk, Omsk, Oranburg, Orlov, Penza, Perm, Pskov, Rostov, Riazan, Samara, Saratov, Sahalin, Sverdlov, Smolensk, Tambov, Tver, Tomsk, Tula, Tiumen, Ulianov, Celiabinsk, Cita, Iaroslav;

- Moscova, Sankt Petersburg - oraşe de importanţă federală;

- Regiunea Autonomă Evreiască;

- Districtele autonome Aghin Buriat, Komi-Premiat, Koriak, Neneţ, Taimâr (Dolgo-Neneţ), Ust-Ordân, Buriat, Hanti-Mansii, Ciukotka, Evenkii, Iamalo-Neneţ.

2. Primirea în Federaţia Rusă şi crearea în componenţa ei a unui nou subiect se realizează pe calea stabilită de legea federală constituţională.

Articolul 66

1. Statutul republicii este definit de Constituţia Federaţiei Ruse şi de constituţia republicii.
2. Statutul ţinutului, regiunii, oraşului de importanţă federală, regiunii autonome, districtului autonom se defineşte de Constituţia Federaţiei Ruse şi de regulamentul ţinutului, regiunii, oraşului de importanţă federală, regiunii autonome, districtului autonom adoptat de organul legislativ al subiectului respectiv al Federaţiei Ruse.
3. La propunerea organelor legislative şi executive ale regiunii autonome, districtului autonom, poate fi adoptată o lege federală cu privire la regiunea autonomă, districtul autonom.
4. Raporturile districtelor autonome, care intră în componenţa unui ţinut sau unei regiuni, pot fi reglementate prin lege federală şi tratat între organele puterii de stat ale districtului autonom şi, respectiv, organele de stat ale ţinutului sau regiunii.
5. Statutul subiectului Federaţiei Ruse poate fi schimbat cu acordul reciproc al Federaţiei Ruse şi al subiectului Federaţiei Ruse în concordanţă cu legea federală constituţională.

Articolul 67

1. Teritoriul Federaţiei Ruse include teritoriile subiecţilor ei, apele interioare şi marea teritorială, precum şi spaţiul aerian de deasupra lor.
2. Federaţia Rusă are drepturi suverane şi înfăptuieşte jurisdicţia asupra platoului continental şi asupra zonei economice de excepţie a Federaţiei Ruse pe calea stabilită de legea federală şi de normele dreptului internaţional.
3. Graniţele între subiecţii Federaţiei Ruse pot fi modificate prin acordul lor reciproc.

Articolul 68

1. Limba rsă este limba de stat a Federaţiei Ruse, pe întregul ei teritoriu.
2. Republicile au dreptul să stabilească propriile lor limbi de stat. Acestea se folosesc împreună cu limba de stat a Federaţiei Ruse în organele puterii de stat, organele autoconducerii locale, instituţiile de stat ale republicilor.
3. Federaţia Rusă garantează tuturor popoarelor sale dreptul la păstrarea limbii materne, la crearea condiţiilor învăţării şi dezvoltării ei.

Articolul 69

Federaţia Rusă garantează drepturile popoarelor băştinaşe puţin numeroase în concordanţă cu principiile şi normele dreptului internaţional general recunoscute şi cu tratatele internaţionale la care Federaţia Rusă este parte.

Articolul 70

1. Drapelul, stema şi imnul de stat ale Federaţiei Ruse, descrierea lor şi normele utilizării lor se stabilesc prin legea federală constituţională.
2. Capitala Federaţiei Ruse este oraşul Moscova. Statutul capitalei se stabileşte prin lege federală.

Articolul 71

În competenţa Federaţiei Ruse se află:

1. a) adoptarea şi schimbarea Constituţiei Federaţiei Ruse şi a legilor federale, controlul asupra respectării lor;
2. b) structura federativă şi teritoriul Federaţiei Ruse;
3. c) reglementarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului; cetăţenia în Federaţia Rusă; reglementarea şi apărarea drepturilor minorităţilor naţionale;
4. d) stabilirea sistemului organelor puterii legislative, executive şi judecătoreşti, a ordinei, organizării şi activităţii lor; formarea organelor federale ale puterii de stat;
5. e) proprietatea federală de stat şi administrarea ei;
6. f) stabilirea bazelor politicii federale şi a programului federal în domeniul dezvoltării statale, economice, ecologice, sociale, culturale şi naţionale a Federaţiei Ruse;
7. g) stabilirea bazelor juridice ale pieţei unice; reglementările financiare, valutare, de credit şi vamale, emiterea monedei, bazele politicii de preţuri; serviciile federale economice, inclusiv băncile federale;
8. h) bugetul federal; impozitele şi taxele federale; fondurile federale pentru dezvoltare regională;
9. i) sistemele energetice federale, energetica nucleară, materialele fisionabile; transportul federal, căile de comunicaţie, informaţia şi comunicaţiile; activităţile în Cosmos;
10. j) politica externă şi relaţiile internaţionale ale Federaţiei Ruse; tratatele internaţionale ale Federaţiei Ruse; problemele războiului şi păcii;
11. k) relaţiile economice externe ale Federaţiei Ruse;
12. l) apărarea şi securitatea; producţia de apărare; stabilirea căilor de vânzare şi cumpărare a armamentului, muniţiei, tehnicii militare şi a altor bunuri militare; producţia de substanţe otrăvitoare, narcotice şi normele folosirii lor;
13. m) determinarea statutului şi apărarea graniţelor de stat, a mării teritoriale, spaţiului aerian, zonei economice de excepţie şi a platoului continental ale Federaţiei Ruse;
14. n) organizarea judecătorească; procuratura; legislaţia penală, de procedură penală şi de executare a hotărârilor penale; amnistia şi graţierea; legislaţia privind cetăţenia, procedura cetăţeniei şi procedura de arbitraj; reglementarea juridică a proprietăţii intelectuale;
15. o) reglementările federale cu privire la conflictul de legi (federal conflict of law);
16. p) serviciul meteorologic, standardele, etaloanele, sistemul metric şi calcularea timpului; geodezia şi cartografia; denumirile obiectelor geografice; evidenţa statistică şi contabilă oficială;
17. q) decoraţiile de stat şi titlurile onorifice ale Federaţiei Ruse;
18. r) serviciul de stat federal.

Articolul 72

1. În competenţa comună a Federaţiei Ruse şi a subiecţilor Federaţiei Ruse se află:
2. a) asigurarea concordanţei constituţiilor şi legilor republicilor, regulamentelor, legilor şi altor acte normative de drept ale ţinuturilor, regiunilor, oraşelor de importanţă federală, regiunii autonome, districtelor autonome, cu Constituţia Federaţiei Ruse şi cu legile federale;
3. b) apărarea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului; apărarea drepturilor minorităţilor naţionale; asigurarea legalităţii, ordinii de drept, a securităţii sociale; regimul zonelor de frontieră;
4. c) problemele posesiunii, folosirii şi administrării pământului, subsolului, resurselor de apă şi a altor resurse naturale;
5. d) delimitarea proprietăţii de stat;
6. e) utilizarea naturii; protecţia mediului ambiant şi asigurarea securităţii ecologice; zonele naturale conservate în mod deosebit; conservarea monumentelor istorice şi culturale;
7. f) problemele generale ale educaţiei, învăţământului, ştiinţei, culturii, culturii fizice şi sportului;
8. g) coordonarea problemelor ocrotirii sănătăţii; apărarea familiei, maternităţii, paternităţii şi copilului; protecţia socială, inclusiv asigurările sociale;
9. h) înfăptuirea măsurilor pentru prevenirea catastrofelor, a calamităţilor naturale, epidemiilor şi lichidarea consecinţelor lor;
10. i) stabilirea principiilor generale ale impozitării şi taxelor în Federaţia Rusă;
11. j) legislaţia administrativă, a procedurii administrative, a muncii, familiei, locuinţei, funciară, a apelor, silvică, a subsolului, protecţiei mediului;
12. k) cadrele organelor judecătoreşti şi de apărare a ordinei; avocatura; notariatul;
13. l) apărarea mediului strămoşesc, al aşezărilor şi a modului tradiţional de viaţă ale comunităţilor etnice puţin numeroase;
14. m) stabilirea principiilor generale de organizare a sistemului organelor puterii de stat şi ale autoconducerii locale;
15. n) coordonarea relaţiilor internaţionale şi economice externe ale subiecţilor Federaţiei Ruse, îndeplinirea tratatelor internaţionale la care Federaţia Rusă este parte.
16. Prevederile prezentului articol se extind în egală măsură asupra republicilor, ţinuturilor, regiunilor, oraşelor de importanţă federală, regiunii autonome, districtelor autonome.

Articolul 73

Subiecţii Federaţiei Ruse dispun de întreaga putere de stat în afara limitelor competenţei Federaţiei Ruse şi a mandatului Federaţiei Ruse în problemele care sunt de competenţa Federaţiei Ruse şi a subiecţilor Federaţiei Ruse.

Articolul 74

1. Pe teritoriul Federaţiei Ruse nu este admisă stabilirea de frontiere vamale, taxe vamale, impozite şi orice fel de alte obstacole care împiedică circulaţia liberă a mărfurilor, serviciilor şi mijloacelor financiare.
2. Limitări ale circulaţiei mărfurilor şi serviciilor pot fi introduse în concordanţă cu legea federală, dacă acestea sunt necesare pentru securitate, apărarea vieţii şi sănătăţii oamenilor, protecţia naturii şi a valorilor culturale.

Articolul 75

1. Unitatea monetară în Federaţia Rusă este rubla. Emisia monetară se efectuează numai de către Banca Centrală a Federaţiei Ruse. Introducerea şi emiterea altor monede în Federaţia Rusă nu sunt admise.
2. Apărarea şi asigurarea stabilităţii rublei reprezintă o funcţie principală a Băncii Centrale a Federaţiei Ruse, pe care ea o îndeplineşte independent de alte organe ale puterii de stat.
3. Sisteml de impozite, percepute la bugetul federal şi principiile generale ale impozitării şi taxelor se stabilesc prin lege federală.
4. Împrumuturile de stat se lansează pe calea stabilită de legea federală şi sunt distribuite pe bază voluntară.

Articolul 76

1. Pentru problemele de competenţa Federaţiei Ruse se adoptă legi constituţionale federale şi legi federale care au acţiune directă pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse.
2. Pentru problemele din competenţa comună a Federaţiei Ruse şi a subiecţilor Federaţiei Ruse se emit legi federale şi legi şi alte acte juridice normative ale subiecţilor Federaţiei Ruse, adoptate în concordanţă cu primele.
3. Legile federale nu pot să contravină legilor constituţionale federale.
4. În afara limitelor competenţelor Federaţiei Ruse, ale competenţelor comune ale Federaţiei Ruse şi subiecţilor Federaţiei Ruse, republicile, ţinuturile, regiunile, oraşele de importanţă federală, regiunea autonomă şi districtele autonome înfăptuiesc propria reglementare juridică inclusiv adoptarea de legi şi alte acte juridice normative.
5. Legile şi alte acte juridice normative ale subiecţilor Federaţiei Ruse nu pot să contravină legilor federale, adoptate în concordanţă cu punctele 1 şi 2 ale prezentului articol. În caz de contradicţie între legea federală şi un alt act emis în Federaţia Rusă, legea federală este cea care se aplică.
6. În caz de contradicţie între legea federală şi un act juridic normativ al unui subiect al Federaţiei Ruse, emis în concordanţă cu punctul 4 al prezentului articol, actul juridic normativ al subiectului Federaţiei Ruse este cel are prioritate.

Articolul 77

1. Sistemul organelor de stat ale republicilor, ţinuturilor, regiunilor, oraşelor de importanţă federală, regiunii autonome, districtelor autonome se stabileşte de sine stătător de către subiecţii Federaţiei Ruse în concordanţă cu bazele orânduirii constituţionale a Federaţiei Ruse şi cu principiile generale ale organizării organelor reprezentative şi executive ale puterii de stat stabilite prin legea federală.
2. În limitele competenţei Federaţiei Ruse şi ale mandatului Federaţiei Ruse pentru competenţele comune ale Federaţiei Ruse şi ale subiecţilor Federaţiei Ruse, organele federale ale puterii executive şi organele puterii executive ale subiecţilor Federaţiei Ruse alcătuiesc sistemul unic al puterii executive în Federaţia Rusă.

Articolul 78

1. Pentru înfăptuirea mandatului lor, organele federale ale puterii executive pot să creeze propriile organe teritoriale şi să numească persoanele oficiale respective.
2. Organele federale ale puterii executive de comun acord cu organele puterii executive ale subiecţilor Federaţiei Ruse pot să transfere acestora înfăptuirea unei părţi din mandatul lor, dacă aceasta nu contravine Constituţiei Federaţiei Ruse şi legilor federale.
3. Organele puterii executive ale subiecţilor Federaţiei Ruse de comun acord cu organele federale ale puterii executive pot să transfere acestora înfăptuirea unei părţi din mandatul lor.
4. Preşedintele Federaţiei Ruse şi Guvernul Federaţiei Ruse asigură, în concordanţă cu Constituţia Federaţiei Ruse, înfăptuirea mandatului puterii federale de stat pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse.

Articolul 79

Federaţia Rusă poate să participe la uniuni interstatale şi să transmită acestora o parte din împuternicirile sale în concordanţă cu tratatele internaţionale, dacă aceasta nu atrage după sine limitarea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului şi nu contravine bazelor orânduirii constituţionale a Federaţiei Ruse.

 

Capitolul IV. PREŞEDINTELE FEDERAŢIEI RUSE

Articolul 80

1. Preşedintele Federaţiei Ruse este şeful statului.
2. Preşedintele Federaţiei Ruse este garantul Constituţiei Federaţiei Ruse, al drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului. Pe căile stabilite de Constituţia Federaţiei Ruse el adoptă măsuri pentru apărarea suveranităţii Federaţiei Ruse, a independenţei şi integrităţii ei de stat, asigură funcţionarea coordonată şi interacţiunea organelor puterii de stat.
3. În concordanţă cu Constituţia Federaţiei Ruse şi cu legile federale, Preşedintele Federaţiei Ruse stabileşte principalele direcţii ale politicii interne şi externe a statului.
4. Preşedintele Federaţiei Ruse, în calitate de şef al statului, reprezintă Federaţia Rusă în interiorul ţării şi în relaţiile internaţionale.

 

Articolul 81

1. Preşedintele Federaţiei Ruse este ales pe termen de patru ani de către cetăţenii Federaţiei Ruse pe baza dreptului de vot universal, egal şi direct prin votare secretă.
2. Preşedinte al Federaţiei Ruse poate fi ales orice cetăţean al Federaţiei Ruse care a împlinit vârsta de 35 de ani, care locuieşte permanent în Federaţia Rusă de cel puţin 10 ani.
3. Una şi aceeaşi persoană nu poate ocupa funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse mai mult de două mandate consecutive.
4. Procedura alegerii Preşedintelui Federaţiei Ruse se stabileşte prin legea federală.

Articolul 82

1. La intrarea în funcţie, Preşedintele Federaţiei Ruse depune în faţa poporului următorul jurământ:

"Jur ca în îndeplinirea împuternicirilor de Preşedinte al Federaţiei Ruse să respect şi să protejez drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului, să respect şi să apăr Constituţia Federaţiei Ruse, să apăr suveranitatea, securitatea şi integritatea statului, să servesc cu credinţă poporul".

2. Jurământul se depune în cadrul unei ceremonii în prezenţa membrilor Consiliului Federaţiei, a deputaţilor Dumei de Stat şi a judecătorilor Tribunalului Constituţional al Federaţiei Ruse.

Articolul 83

Preşedintele Federaţiei Ruse:

1. a) numeşte, cu acordul Dumei de Stat, pe Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse;
2. b) are dreptul de a prezida şedinţe ale Guvernului Federaţiei Ruse;
3. c) adoptă hotărârea cu privire la demisia Guvernului Federaţiei Ruse;
4. d) prezintă Dumei de Stat candidatura pentru numirea în funcţie a Preşedintelui Băncii Centrale a Federaţiei Ruse; ridică în faţa Dumei de Stat problema eliberării din funcţie a Preşedintelui Băncii Centrale a Federaţiei Ruse;
5. e) la propunerea Preşedintelui Guvernului Federaţiei Ruse numeşte în funcţie şi eliberează din funcţie pe locţiitorii Preşedintelui Guvernului Federaţiei Ruse, pe miniştrii federali;
6. f) prezintă Consiliului Federaţiei candidaturile pentru numirea în funcţie a judecătorilor Tribunalului Constituţional al Federaţiei Ruse, ai Tribunalului Suprem al Federaţiei Ruse, ai Tribunalului Suprem de Arbitraj al Federaţiei Ruse, precum şi candidatura Procurorului general al Federaţiei Ruse; prezintă Consiliului Federaţiei Ruse propunerea de eliberare din funcţie a Procurorului general al Federaţiei Ruse; numeşte pe judecătorii altor tribunale federale;
7. g) alcătuieşte şi conduce Consiliul Securităţii al Federaţiei Ruse, al cărui statut este definit prin lege federală;
8. h) aprobă doctrina militară a Federaţiei Ruse;
9. i) formează Administraţia Preşedintelui Federaţiei Ruse;
10. j) numeşte şi eliberează pe reprezentanţii plenipotenţiari ai Preşedintelui Federaţiei Ruse;
11. k) numeşte şi eliberează pe membrii comandamentului suprem al forţelor armate ale Federaţiei Ruse;
12. l) numeşte şi recheamă, după consultări cu comitetele sau comisiile corespunzătoare ale Camerelor Adunării Federale, pe reprezentanţii diplomatici ai Federaţiei Ruse în state străine şi în organizaţii internaţionale.

Articolul 84

Preşedintele Federaţiei Ruse:

1. a) stabileşte alegerile pentru Duma de Stat în concordanţă cu Constituţia Federaţiei Ruse şi legea federală;
2. b) dizolvă Duma de Stat în cazurile şi cu procedura prevăzute de Constituţia Federaţiei Ruse;
3. c) stabileşte referendumul conform procedurii stabilită de legea constituţională federală;
4. d) introduce proiecte de legi în Duma de Stat;
5. e) semnează şi face publice legile federale;
6. f) se adresează Adunării Federale cu mesaje anuale privind situaţia ţării, principalele direcţii ale politicii interne şi externe a statului.

Articolul 85

1. Preşedintele Federaţiei Ruse poate folosi procedurile de mediere pentru rezolvarea divergenţelor dintre organele puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi organele puterii de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse, precum şi dintre organele puterii de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse. În cazul în care nu se obţine soluţionarea convenită, el poate să transmită rezolvarea disputei unui tribunal corespunzător.

Articolul 86

Preşedintele Federaţiei Ruse:

1. a) înfăptuieşte conducerea politicii externe a Federaţiei Ruse;
2. b) poartă negocieri şi semnează tratatele internaţionale ale Federaţiei Ruse;
3. c) semnează scrisorile de acreditre;
4. d) primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare a reprezentanţilor diplomatici acreditaţi pe lângă el.

Articolul 87

1. Preşedintele Federaţiei Ruse este Comandantul Suprem al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse.
2. În caz de agresiune împotriva Federaţiei Ruse sau de pericol al unei agresiuni, Preşedintele Federaţiei Ruse instituie pe teritoriul Federaţiei Ruse sau în anumite zone ale ei starea de război, anunţând fără întârziere Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat despre aceasta.
3. Regimul stării de război este definit de legea constituţională federală.

Articolul 88

În condiţiile şi pe calea prevăzute de legea constituţională federală, Preşedintele Federaţiei Ruse instituie pe teritoriul Federaţiei Ruse sau în zone diferite ale ei starea de urgenţă, anunţând fără întârziere Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat despre aceasta.

Articolul 89

Preşedintele Federaţiei Ruse:

1. a) rezolvă problemele cetăţeniei Federaţiei Ruse şi ale acordării azilului politic;
2. b) conferă decoraţii de stat ale Federaţiei Ruse; acordă titluri onorifice ale Federaţiei Ruse, gradele militare cele mai înalte şi cele mai înalte titluri speciale;
3. c) acordă graţierea.

Articolul 90

1. Preşedintele Federaţiei Ruse emite decrete şi ordine executive (executive orders).
2. Decretele şi ordinele executive ale Preşedintelui Federaţiei Ruse sunt obligatorii şi urmează a fi respectate pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse.
3. Decretele şi ordinele executive ale Preşedintelui Federaţiei Ruse nu trebuie să contravină Constituţiei Federaţiei Ruse şi legilor federale.

Articolul 91

Preşedintele Federaţiei Ruse se bucură de imunitate.

Articolul 92

1. Preşedintele Federaţiei Ruse îşi începe îndeplinirea împuternicirilor sale din momentul depunerii jurământului şi încetează exercitarea lor odată cu expirarea mandatului, în momentul depunerii jurământului de către noul Preşedinte ales al Federaţiei Ruse.
2. Preşedintele Federaţiei Ruse încetează îndeplinirea împuternicirilor sale înainte de termen în cazul demisiei sale, al incapacităţii prelungite de a-şi îndeplini împuternicirile ce-i revin datorită stării sănătăţii sau al eliberării din funcţie. În aceste condiţii alegerea Preşedintelui Federaţiei Ruse trebuie să aibă loc nu mai târziu de trei luni după momentul încetării înainte de termen a îndeplinirii împuternicirilor.
3. În toate cazurile în care Preşedintele nu este în situaţia de a îndeplini obligaţiile sale, acestea sunt îndeplinite temporar de Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse. Persoana care îndeplineşte obligaţiile Preşedintelui Federaţiei Ruse nu are dreptul să dizolve Duma de Stat, să stabilească un referendum, precum şi să introducă propuneri cu privire la modificarea sau revizuirea prevederilor Constituţiei Federaţiei Ruse.

Articolul 93

1. Preşedintele Federaţiei Ruse poate fi demis din funcţie de către Consiliul Federaţiei numai pe baza acuzaţiei prezentate de Duma de Stat de înaltă trădare sau de săvârşirea altei crime grave confirmată de avizul Tribunalului Suprem al Federaţiei Ruse cu privire la existenţa indiciilor de delict în acţiunile Preşedintelui Federaţiei Ruse şi de avizul Tribunalului Constituţional al Federaţiei Ruse cu privire la respectarea procedurii stabilite de prezentare a acuzaţiei.
2. Hotărârea Dumei de Stat cu privire la prezentarea acuzaţiei şi hotărârea Consiliului Federaţiei privind demiterea Preşedintelui din funcţie trebuie să fie adoptate cu două treimi de voturi din numărul total în fiecare din cele două Camere la iniţiativa a cel puţin o treime din deputaţii Dumei de Stat şi în prezenţa avizului unei comisii special constituite de Duma de Stat.
3. Hotărârea Consiliului Federaţiei cu privire la demiterea Preşedintelui trebuie să fie adoptată într-un termen de nu mai târziu trei luni de la prezentarea de către Duma de Stat a acuzaţiei împotriva Preşedintelui.

 

Capitolul V. ADUNAREA FEDERALĂ

Articolul 94

Adunarea Federală - Parlamentul Federaţiei Ruse - este organul reprezentativ şi legislativ al Federaţiei Ruse.

Articolul 95

1. Adunarea Federală este compusă din două Camere: Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat.
2. Din componenţa Consiliului Federaţiei fac parte câte doi reprezentanţi ai fiecăruia dintre subiecţii Federaţiei Ruse: câte un reprezentant din partea organelor reprezentativ şi executiv ale puterii de stat.
3. Duma de stat este alcătuită din 450 de deputaţi.

Articolul 96

1. Duma de Stat se alege pe un termen de patru ani.
2. Procedura constituirii Consiliului Federaţiei şi procedura alegerii deputaţilor Dumei de Stat se stabilesc prin legi federale.

Articolul 97

1. Deputat al Dumei de Stat poate fi orice cetăţean al Federaţiei Ruse care a împlinit vârsta de 21 de ani şi are dreptul de a participa la alegeri.
2. Aceeaşi persoană nu poate fi, în acelaşi timp, membru al Consiliului Federaţiei şi deputat al Dumei de Stat. Deputatul Dumei de Stat nu poate fi deputat al altor organe reprezentative ale puterii de stat şi al organelor autoconducerii locale.
3. Deputaţii Dumei de Stat lucrează pe bază permanentă profesională. Deputaţii Dumei de Stat nu pot să se afle în serviciu de stat, să ocupe o altă activitate remunerată, în afară de activitatea didactică, ştiinţifică sau altă activitate de creaţie.

Articolul 98

1. Membrii Consiliului Federaţiei şi deputaţii Dumei de Stat se bucură de imunitate pe tot timpul mandatului lor. Ei nu pot fi reţinuţi, arestaţi, supuşi percheziţiei, în afară de cazurile reţinerii la locul delictului, precum şi supuşi percheziţiei corporale, cu excepţia cazurilor în care aceasta este prevăzută de legea federală pentru asigurarea securităţii altor persoane.
2. Problema ridicării imunităţii se rezolvă de către respectiva Cameră a Adunării Federale la propunerea Procurorului general al Federaţiei Ruse.

Articolul 99

1. Adunarea Federală este un organ cu activitate permanentă.
2. Duma de Stat se întruneşte în prima sa şedinţă în a treizecea zi după alegere. Preşedintele Federaţiei Ruse poate convoca şedinţa Dumei de Stat înaintea acestui termen.
3. Prima şedinţă a Dumei de Stat este deschisă de cel mai în vârstă deputat.
4. Din momentul începerii lucrărilor Dumei de Stat a noii legislaturi, împuternicirile Dumei de Stat a legislaturii precedente încetează.

Articolul 100

1. Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat ţin şedinţe separat.
2. Şedinţele Consiliului Federaţiei şi ale Dumei de Stat sunt deschise. În cazurile prevăzute de regulamentul unei Camere, ea are dreptul de a ţine şedinţe închise.
3. Camerele pot să se întrunească împreună pentru a audia mesaje ale Preşedintelui Federaţiei Ruse, mesaje ale Tribunalului Constituţional al Federaţiei Ruse, discursuri ale conducătorilor de state străine.

Articolul 101

1. Consiliul Federaţiei alege dintre membrii săi Preşedintele Consiliului Federaţiei şi pe locţiitorii săi. Duma de Stat alege dintre membrii săi Preşedintele Dumei de Stat şi pe locţiitorii săi.
2. Preşedintele Consiliului Federaţiei şi locţiitorii săi, Preşedintele Dumei de Stat şi locţiitorii săi conduc şedinţele şi administrează treburile interne ale Camerei.
3. Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat alcătuiesc comitete şi comisii, organizează audieri parlamentare în problemele care sunt de competenţa lor.
4. Fiecare Cameră adoptă regulamentul său şi rezolvă problemele de ordine internă ale activităţii sale.
5. Pentru înfăptuirea controlului asupra îndeplinirii bugetului federal, Consiliul Federaţiei şi Duma de Stat constituie Camera de conturi, ale cărei componenţă şi procedură de lucru sunt definite prin lege federală.

Articolul 102

1. În competenţa Consiliului Federaţiei sunt:
2. a) confirmarea schimbării graniţelor dintre subiecţii Federaţiei Ruse;
3. b) confirmarea decretului Preşedintelui Federaţiei Ruse cu privire la instituirea stării de război;
4. c) confirmarea decretului Preşedintelui Federaţiei Ruse cu privire la instituirea stării excepţionale;
5. d) rezolvarea problemei posibilităţii folosirii Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse în afara limitelor teritoriale ale Federaţiei Ruse;
6. e) stabilirea alegerilor pentru Preşedintele Federaţiei Ruse;
7. f) demiterea din funcţie a Preşedintelui Federaţiei Ruse;
8. g) numirea în funcţie a judecătorilor Tribunalului Constituţional al Federaţiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federaţiei Ruse, Tribunalului Suprem de Arbitraj al Federaţiei Ruse;
9. h) numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a Procurorului general al Federaţiei Ruse;
10. i) numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a locţiitorului Preşedintelui Camerei de conturi şi a unei jumătăţi a componenţei auditorilor aceste
11. Consiliul Federaţiei adoptă hotărâri în problemele care îi sunt atribuite în competenţă prin Constituţia Federaţiei Ruse.
12. Hotărârile Consiliului Federaţiei se adoptă cu majoritate de voturi din totalul numărului membrilor Consiliului Federaţiei, dacă în Constituţia Federaţiei Ruse nu este prevăzută o altă procedură de adoptare a hotărârilor.

Articolul 103

1. În competenţa Dumei de Stat sunt:
2. a) acceptarea propunerii Preşedintelui Federaţiei Ruse pentru numirea Preşedintelui Guvernului Federaţiei Ruse;
3. b) acordarea votului de încredere pentru Guvernul Federaţiei Ruse;
4. c) numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a Preşedintelui Băncii Centrale a Federaţiei Ruse;
5. d) numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a Preşedintelui Camerei de Conturi şi a unei jumătăţi din componenţa membrilor acesteia;
6. e) numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a Împuternicitului pentru problemele drepturilor omului, care acţionează în conformitate cu legea constituţională federală;
7. f) declararea amnistiei;
8. g) prezentarea acuzaţiei împotriva Preşedintelui Federaţiei Ruse în vederea demiterii lui din funcţie.
9. Duma de Stat adoptă hotărâri în problemele care îi sunt atribuite în competenţă prin Constituţia Federaţiei Ruse.
10. Hotărârile Dumei de Stat se adoptă cu majoritate de voturi din totalul numărului deputaţilor Dumei de Stat, dacă prin Constituţia Federaţiei Ruse nu se prevede altă procedură de adoptare a hotărârilor.

Articolul 104

1. Dreptul la iniţiativă legislativă aparţine Preşedintelui Federaţiei Ruse, Consiliului Federaţiei, membrilor Consiliului Federaţiei, deputaţilor Dumei de Stat, Guvernului Federaţiei Ruse, organelor legislative ale subiecţilor Federaţiei Ruse. Dreptul la iniţiativă legislativă aparţine, de asemenea, Tribunalului Constituţional al Federaţiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federaţiei Ruse şi Tribunalului Suprem de Arbitraj al Federaţiei Ruse în problemele ce ţin de competenţa lor.
2. Proiectele de legi se depun la Duma de Stat.
3. Proiectele de legi privind instituirea sau desfiinţarea de impozite, eliberarea de plata lor, lansarea de împrumuturi de stat, schimbarea obligaţiilor financiare ale statului, alte proiecte de legi care prevăd cheltuieli acoperite pe seama bugetului federal pot fi depuse numai având avizul Guvernului Federaţiei Ruse.

Articolul 105

1. Legile federale se adoptă de către Duma de Stat.
2. Legile federale se adoptă cu majoritate de voturi din numărul total al deputaţilor Dumei de Stat, dacă nu este prevăzut altfel de Constituţia Federaţiei Ruse.

 

3. Legile federale adoptate de Duma de Stat se transmit în termen de cinci zile spre examinare Consiliului Federaţiei.
4. O lege federală este considerată aprobată de Consiliul Federaţiei dacă pentru ea au votat mai mult de jumătate din totalul membrilor acestei Camere sau dacă în timp de 14 zile ea nu a fost examinată de Consiliul Federaţiei. În cazul respingerii legii federale de către Consiliul Federaţiei, Camerele pot crea o comisie de mediere pentru depăşirea divergenţelor apărute, după care legea urmează să fie examinată din nou de către Duma de Stat.
5. În cazul dezacordului Dumei de Stat cu hotărârea Consiliului Federaţiei, legea federală este considerată a fi adoptată dacă la votarea ei din nou au votat pentru ea cel puţin două treimi din totalul deputaţilor Dumei de Stat.

Articolul 106

Sunt supuse examinării obligatorii în Consiliul Federaţiei legile adoptate de Duma de Stat în problemele privind:

1. a) bugetul federal;
2. b) impozitele şi taxele federale;
3. c) reglementările financiare, valutare, de credit, vamale, emiterea de monedă;
4. d) ratificarea şi denunţarea tratatelor internaţionale la care este parte Federaţia Rusă;
5. e) statutul şi apărarea frontierei de stat a Federaţiei Ruse;
6. f) problemele privind războiul şi pacea.

Articolul 107

1. O lege federală adopată este trimisă, în termen de cinci zile, Preşedintelui Federaţiei Ruse pentru semnare şi promulgare.
2. Preşedintele Federaţiei Ruse semnează şi promulgă legea federală în termen de 14 zile.
3. Dacă Preşedintele Federaţiei Ruse respinge legea federală în termenul de 14 zile de la primire, atunci Duma de Stat şi Consiliul Federaţiei examinează din nou legea respectivă în ordinea de procedură stabilită de Consiliul Federaţiei Ruse. Dacă după reexaminare legea federală va fi aprobată în redactarea iniţială cu o majoritate de voturi de cel puţin două treimi din totalul membrilor Consiliului Federaţiei şi deputaţilor Dumei de Stat, atunci ea urmează a fi semnată de Preşedintele Federaţiei Ruse în termen de 7 zile şi promulgată.

Articolul 108

1. Legile constituţionale federale se adoptă în problemele prevăzute de Constituţia Federaţiei Ruse.
2. O lege constituţională federală se consideră adoptată dacă ea este aprobată cu o majoritate de voturi de cel puţin trei pătrimi din numărul total al membrilor Consiliului Federaţiei şi de cel puţin două treimi din numărul total al deputaţilor Dumei de Stat. Legea constituţională federală adoptată urmează a fi semnată şi promulgată de Preşedintele Federaţiei Ruse în termen de 14 zile.

Articolul 109

1. Duma de Stat poate fi dizolvată de Preşedintele Federaţiei Ruse în cazurile prevăzute de articolele 111 şi 117 ale Constituţiei Federaţiei Ruse.
2. În cazul dizolvării Dumei de Stat, Preşedintele Federaţiei Ruse stabileşte data alegerilor în aşa fel încât noua Dumă de Stat aleasă să se întrunească nu mai târziu de patru luni de la dizolvare.
3. Duma de Stat nu poate fi dizolvată pentru motivele prevăzute de articolul 117 al Constituţiei Federaţiei Ruse în termen de un an de la alegerea ei.
4. Duma de Stat nu poate fi dizolvată după ce ea a prezentat acuzaţia împotriva Preşedintelui Federaţiei Ruse până la adoptarea hotărârii corespunzătoare de către Consiliul Federaţiei.

 

5. Duma de Stat nu poate fi dizolvată în perioada în care pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse este instituită starea de război sau starea excepţională, precum şi în răstimpul de şase luni dinaintea expirării mandatului Preşedintelui Federaţiei Ruse.

 

Capitolul VI. GUVERNUL FEDERAŢIEI RUSE

Articolul 110

1. Guvernul Federaţiei Ruse înfăptuieşte puterea executivă a Federaţiei Ruse.
2. Guvernul Federaţiei Ruse se compune din Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse, locţiitorii Preşedintelui Guvernului Federaţiei Ruse şi miniştrii federali.

Articolul 111

1. Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse este numit de Preşedintele Federaţiei Ruse, cu acordul Dumei de Stat.
2. Propunerea candidaturii Preşedintelui Guvernului Federaţiei Ruse se prezintă nu mai târziu de două săptămâni de la intrarea în funcţie a noului Preşedinte ales al Federaţiei Ruse sau după demisia Guvernului Federaţiei Ruse sau în termen de o săptămână după respingerea candidaturii de către Duma de Stat.
3. Duma de Stat examinează candidatura Preşedintelui Guvernului Federaţiei Ruse prezentată de Preşedintele Federaţiei Ruse în termen de o săptămână de la prezentarea propunerii candidaturii.
4. După respingerea de trei ori de către Duma de Stat a candidaturilor prezentate privind Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse, Preşedintele Federaţiei Ruse numeşte pe Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse, dizolvă Duma de Stat şi stabileşte noi alegeri.

Articolul 112

1. Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse prezintă Preşedintelui Federaţiei Ruse în cel mult o săptămână de la numirea sa propunerile cu privire la structura organelor federale ale puterii executive.
2. Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse propune Preşedintelui Federaţiei Ruse candidaturile pentru funcţiile de locţiitori ai Preşedintelui Guvernului Federaţiei Ruse şi de miniştri federali.

Articolul 113

Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse, în concordanţă cu Constituţia Federaţiei Ruse, cu legile federale şi decretele Preşedintelui Federaţiei Ruse, stabileşte principalele direcţii ale activităţii Guvernului Federaţiei Ruse şi organizează activitatea acestuia.

Articolul 114

1. Guvernul Federaţiei Ruse:
2. a) elaborează şi prezintă Dumei de Stat bugetul federal şi asigură realizarea lui; prezintă Dumei de Stat darea de seamă cu privire la îndeplinirea bugetului federal;
3. b) asigură înfăptuirea în Federaţia Rusă a unei politici financiare, de credit şi monetare unitare;
4. c) asigură înfăptuirea în Federaţia Rusă a unei politici unitare în domeniul culturii, ştiinţei, învăţământului, ocrotirii sănătăţii, asigurărilor sociale, ecologiei;
5. d) realizează administrarea proprietăţii federale;
6. e) realizează măsuri pentru asigurarea apărării ţării, securităţii de stat, înfăptuirii politicii externe a Federaţiei Ruse;
7. f) realizează măsuri pentru asigurarea legalităţii, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, apărarea proprietăţii şi ordinei sociale, lupta împotriva delincvenţei;
8. g) realizează alte mandate încredinţate de Constituţia Federaţiei Ruse, de legile federale, de decretele Preşedintelui Federaţiei Ruse.
9. Procedura învestirii Guvernului Federaţiei Ruse este stabilită prin lege constituţională federală.

 

Articolul 115

1. Pe baza şi în vederea înfăptuirii Constituţiei Federaţiei Ruse, a legilor federale, a decretelor normative ale Preşedintelui Federaţiei Ruse, Guvernul Federaţiei Ruse emite hotărâri şi dispoziţii, asigură îndeplinirea lor.
2. Hotărârile şi dispoziţiile Guvernului Federaţiei Ruse sunt obligatorii a fi îndeplinite în Federaţia Rusă.
3. În cazul că hotărârile şi dispoziţiile Guvernului Federaţiei Ruse contravin Constituţiei Federaţiei Ruse, legilor federale şi decretelor Preşedintelui Federaţiei Ruse, pot fi anulate de Preşedintele Federaţiei Ruse.

Articolul 116

Guvernul Federaţiei Ruse îşi depune mandatul în faţa noului Preşedinte ales al Federaţiei Ruse.

Articolul 117

1. Guvernul Federaţiei Ruse poate să-şi prezinte demisia, care este primită sau respinsă de către Preşedintele Federaţiei Ruse.
2. Preşedintele Federaţiei Ruse poate să adopte o hotărâre cu privire la demiterea Guvernului Federaţiei Ruse.
3. Duma de Stat poate exprima neîncredere în Guvernul Federaţiei Ruse. Hotărârea cu privire la neîncredere faţă de Guvernul Federaţiei Ruse se adoptă cu majoritatea voturilor din totalul numărului de deputaţi ai Dumei de Stat. După exprimarea neîncrederii faţă de Guvernul Federaţiei Ruse de către Duma de Stat, Preşedintele Federaţiei Ruse are dreptul fie să declare demis Guvernul Federaţiei Ruse, fie să nu fie de acord cu hotărârea Dumei de Stat. În caz că în decurs de trei luni Duma de Stat exprimă din nou neîncrederea în Guvernul Federaţiei Ruse, Preşedintele Federaţiei Ruse declară demis Guvernul sau dizolvă Duma de Stat.
4. Preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse poate ridica în faţa Dumei de Stat problema încrederii faţă de Guvernul Federaţiei Ruse. Dacă Duma de Stat refuză încrederea, atunci Preşedintele adoptă în decurs de 7 zile hotărârea cu privire la demiterea Guvernului Federaţiei Ruse sau cu privire la dizolvarea Dumei de Stat şi stabilirea de noi alegeri.
5. În cazul demisiei sau depunerii mandatului, Guvernul Federaţiei Ruse continuă să acţioneze, din însărcinarea Preşedintelui Federaţiei Ruse, până la formarea unui nou Guvern al Federaţiei Ruse.

 

Capitolul VII. PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ

Articolul 118

1. Justiţia se înfăptuieşte în Federaţia Rusă numai prin instanţele judecătoreşti.
2. Puterea judecătorească se realizează prin intermediul procedurilor constituţională, civilă, administrativă şi penală.
3. Sistemul judecătoresc al Federaţiei Ruse este stabilit prin Constituţia Federaţiei Ruse şi legea constituţională federală. Nu se admite crearea de instanţe judecătoreşti extraordinare.

Articolul 119

Pot fi judecători cetăţeni ai Federaţiei Ruse care au împlinit vârsta de 25 de ani, au studii juridice superioare şi un stagiu de muncă în profesie juridică de cel puţin 5 ani. Prin lege federală pot fi stabilite exigenţe suplimentare faţă de judecătorii instanţelor Federaţiei Ruse.

Articolul 120

1. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai Constituţiei Federaţiei Ruse şi legii federale.
2. Stabilind, cu ocazia examinării unei cauze, neconcordanţa cu legea a unui act al unui organ de stat sau de altă natură, instanţa adoptă hotărârea în concordanţă cu legea.

Articolul 121

1. Judecătorii sunt inamovibili.
2. Mandatul judecătorului nu poate fi întrerupt sau oprit decât în conformitate cu procedura şi pe bazele stabilite de legea federală.

Articolul 122

1. Judecătorii se bucură de imunitate.
2. Judecătorii nu pot fi traşi la răspundere penală decât conform procedurii stabilite de legea federală.

Articolul 123

1. Judecata este publică în toate cazurile. Examinarea unei cauze în şedinţă secretă este admisă în cazurile prevăzute de legea federală.
2. Judecarea în lipsă a unui proces penal nu este admisă, cu excepţia cazurilor prevăzute de legea federală.
3. Procedura penală se realizează pe baza competiţiei şi egalităţii în drepturi a părţilor.
4. 4. În cazurile prevăzute de legea federală, procedura penală se realizează cu participarea juraţilor.

Articolul 124

Finanţarea tribunalelor se efectuează numai de la bugetul federal, trebuind să asigure posibilitatea realizării depline şi independente a procedurii penale în concordanţă cu legea federală.

Articolul 125

1. Tribunalul Constituţional al Federaţiei Ruse este compus din 19 judecători.
2. La cererile Preşedintelui Federaţiei Ruse, Consiliului Federaţiei, Dumei de Stat, unei cincimi din membrii Consiliului Federaţiei sau deputaţilor Dumei de Stat, Guvernului Federaţiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federaţiei Ruse şi Tribunalului Suprem de Arbitraj al Federaţiei Ruse, ale organelor puterii legislative şi execuvite ale subiecţilor Federaţiei Ruse, Tribunalul Constituţional al Federaţiei Ruse rezolvă cauzele privind concordanţa cu Constituţia Federaţiei Ruse a:
3. a) legilor federale, actelor normative ale Preşedintelui Federaţiei Ruse, Consiliului Federaţiei, Dumei de Stat, Guvernului Federaţiei Ruse;
4. b) constituţiilor republicilor, regulamentelor, precum şi a actelor subiecţilor Federaţiei Ruse, emise pe probleme aflate în competenţa organelor puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi în competenţa comună a organelor puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi a organelor puterii de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse;
5. c) tratatelor dintre organele puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi organele de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse, a tratatelor dintre organele puterii de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse;
6. d) tratatelor internaţionale la care Federaţia Rusă este parte şi care nu au intrat încă în vigoare.
7. Tribunalul Constituţional al Federaţiei Ruse soluţionează cauzele cu privire la competenţă:
8. a) între organele federale ale puterii de stat;
9. b) între organele puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi organele puterii de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse;
10. c) între organele supreme ale subiecţilor Federaţiei Ruse.
11. La plângerile de încălcare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor şi la cererile tribunalelor, Tribunalul Constituţional al Federaţiei Ruse verifică constituţionalitatea legii aplicate sau care urmează a fi aplicată în cauza concretă, conform procedurii stabilite de legea federală.
12. La cererile Preşedintelui Federaţiei Ruse, Consiliului Federaţiei, Dumei de Stat, Guvernului Federaţiei Ruse, organelor puterii legislative ale subiecţilor Federaţiei Ruse, Tribunalul Constituţional al Federaţiei Ruse dă interpretări ale Constituţiei Federaţiei Ruse.
13. Actele sau unele prevederi declarate neconstituţionale îşi pierd validitatea; tratatele internaţionale la care Federaţia Rusă este parte care nu corespund Constituţiei Federaţiei Ruse nu sunt în situaţia de a intra în vigoare şi de a fi aplicate.
14. Tribunalul Constituţional al Federaţiei Ruse, la cererea Consiliului Federaţiei, prezintă concluziile cu privire la respectarea procedurii referitoare la punerea sub acuzare a Preşedintelui Federaţiei Ruse pentru înaltă trădare sau altă crimă gravă.

Articolul 126

Tribunalul Suprem al Federaţiei Ruse reprezintă organul judecătoresc suprem pentru soluţionarea cauzelor civile, penale, administrative şi altele care sunt de competenţa tribunalelor de jurisdicţie generală, exercită în formele procesuale prevăzute de legea federală supravegherea judecătorească asupra acestora şi dă îndrumări în problemele practicii judecătoreşti.

Articolul 127

Tribunalul Suprem de Arbitraj al Federaţiei Ruse este organul judecătoresc suprem pentru rezolvarea disputelor economice şi a altor cauze examinate de tribunalele de arbitraj; el exercită în formele procesuale prevăzute de legea federală supravegherea asupra activităţii acestora şi dă îndrumări în problemele practicii judecătoreşti.

Articolul 128

1. Judecătorii Tribunalului Constituţional al Federaţiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federaţiei Ruse, Tribunalului Suprem de Arbitraj sunt numiţi de Consiliul Federaţiei la propunerea Preşedintelui Federaţiei Ruse.
2. Judecătorii altor tribunale federale sunt numiţi de Preşedintele Federaţiei Ruse conform procedurii stabilite de legea federală.
3. Mandatul, procedura constituirii şi activităţii Tribunalului Contituţional al Federaţiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federaţiei Ruse, Tribunalului Suprem de Arbitraj şi ale altor tribunale federale sunt stabilite prin lege constituţională federală.

Articolul 129

1. Procuratura Federaţiei Ruse constituie un sistem unic centralizat, cu subordonarea ierarhică a procurorilor inferiori faţă de procurori ierarhic superiori şi faţă de Procurorul general al Federaţiei Ruse.
2. Procurorul general al Federaţiei Ruse este numit în funcţie şi este eliberat din funcţie de către Consiliul Federaţiei la propunerea Preşedintelui Federaţiei Ruse.
3. Procurorii subiecţilor Federaţiei Ruse sunt numiţi de Procurorul general al Federaţiei Ruse cu acordul subiecţilor Federaţiei.
4. Alţi procurori sunt numiţi de Procurorul general al Federaţiei Ruse.
5. Mandatul, organizarea şi procedura activităţii Procuraturii Federaţiei Ruse se stabilesc prin lege federală.

 

Capitolul 8. AUTOCONDUCEREA LOCALĂ

Articolul 130

1. Autoconducerea locală asigură, în Federaţia Rusă, rezolvarea autonomă de către populaţie a problemelor de importanţă locală, posesiunea, folosinţa şi administrarea proprietăţii municipale.
2. Autoconducerea locală se realizează de către cetăţeni pe calea referendumului, alegerilor, a altor forme de exprimare a voinţei, prin organele alese şi alte forme ale conducerii locale.

Articolul 131

1. Autoconducerea locală se realizează în localităţi orăşeneşti, rurale şi alte teritorii, ţinându-se seama de tradiţiile locale istorice şi de altă natură. Structura organelor autoconducerii locale se determină în mod independent de către populaţie.
2. Schimbarea graniţelor teritoriilor unde se înfăptuieşte autoconducerea locală este admisă ţinându-se seama de părerea populaţiei teritoriilor respective.

Articolul 132

1. Organele autoconducerii locale administrează în mod independent proprietatea municipală, alcătuieşte, confirmă şi execută bugetul local, stabilesc impozitele şi taxele locale, realizează ordinea publică şi rezolvă, de asemenea, alte probleme de importanţă locală.
2. Organelor autoconducerii locale li se pot atribui prin lege anumite mandate însoţite de transmiterea mijloacelor materiale şi financiare necesare îndeplinirii lor. Realizarea mandatului încredinţat este controlată de stat.

Articolul 133

Autoconducerea locală este garantată, în Federaţia Rusă, de dreptul la apărare prin justiţie, la compensarea cheltuielilor suplimentare apărute ca urmare a hotărârilor adoptate de organele puterii de stat, de interdicţia de a limita drepturile autoconducerii locale stabilite de Constituţia Federaţiei Ruse şi de legile federale.

 

Capitolul 9. MODIFICĂRI CONSTITUŢIONALE ŞI REVIZUIREA CONSTITUŢIEI

Articolul 134

Propunerile de modificare şi revizuire a prevederilor Constituţiei Federaţiei Ruse pot fi prezentate de Preşedintele Federaţiei Ruse, Consiliul Federaţiei, Duma de Stat, Guvernul Federaţiei Ruse, organele legislative ale subiecţilor Federaţiei Ruse, precum şi de către un grup de cel puţin o cincime din membrii Consiliului Federaţiei sau Dumei de Stat.

 

 

Articolul 135

1. Prevederile din capitolele 1, 2 şi 9 ale Constituţiei Federaţiei Ruse nu pot fi revizuite de Adunarea Federală.
2. Dacă propunerea de revizuire a prevederilor capitolelor 1, 2 şi 9 ale Constituţiei Federaţiei Ruse va fi susţinută prin votul a trei cincimi din numărul total al membrilor Consiliului Federaţiei şi deputaţilor Dumei de Stat, atunci, în conformitate cu legea constituţională federală, este convocată Adunarea Constituantă.
3. Adunarea Constituantă fie confirmă invariabilitatea Constituţiei Federaţiei Ruse, fie elaborează proiectul unei noi Constituţii a Federaţiei Ruse, care se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al membrilor ei sau se supune votului poporului. În cazul supunerii votului poporului, Constituţia Federaţiei Ruse se consideră a fi adoptată dacă au votat pentru ea peste jumătate din alegătorii care au luat parte la vot, cu condiţia ca la vot să fi participat mai mult de jumătate din alegători.

Articolul 136

Modificările la capitolele 3-8 ale Constituţiei Federaţiei Ruse se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută de legea constituţională federală şi intră în vigoare după aprobarea lor de către organele puterii legislative ale cel puţin două treimi din subiecţii Federaţiei Ruse.

Articolul 137

1. Modificările la articolul 65 al Constituţiei Federaţiei Ruse, care defineşte componenţa Federaţiei Ruse, se efectuează pe baza legii constituţionale federale cu privire la primirea în Federaţia Rusă şi constituirea în cadrul ei a unui nou subiect, la schimbarea statutului constituţional-juridic al subiectului Federaţiei Ruse.
2. În cazul schimbării denumirii republicii, ţinutului, regiunii, oraşului de importanţă federală, regiunii autonome, districtului autonom, noua denumire a subiectului Federaţiei urmează a fi inclusă în articolul 65 al Constituţiei Federaţiei Ruse.

 

PARTEA A DOUA

PREVEDERI FINALE ŞI TRANZITORII

1. Constituţia Federaţiei Ruse intră în vigoare în ziua publicării ei oficiale, ca rezultat al votării de către popor.

Ziua de 12 decembrie 1993 -  ziua votării de către popor - se consideră ziua adoptării Constituţiei Federaţiei Ruse.

Concomitent încetează acţiunea Constituţiei (legii fundamentale) Federaţiei Ruse - Rusia adoptată la 12 aprilie 1978, cu schimbările şi completările ulterioare.

În cazul neconcordanţei cu prevederile Constituţiei Federaţiei Ruse a prevederilor Tratatului Federativ - ale Tratatului privind delimitarea obiectelor administrării şi competenţelor între organele federale ale puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi organele puterii de stat ale republicilor suverane din componenţa Federaţiei Ruse, ale Tratatului privind delimitarea obiectelor administrării şi competenţelor între organele federale ale puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi organele puterii de stat ale ţinuturilor, regiunilor, oraşelor Moscova şi Sankt-Petersburg din Federaţia Rusă, ale Tratatului privind delimitarea obiectelor administrării şi competenţelor între organele federale ale puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi organele puterii de stat ale regiunii autonome, districtelor autonome din componenţa Federaţiei Ruse, precum şi ale altor tratate dintre organele federale ale puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi organele puterii de stat ale subiecţilor Federaţiei Ruse -  vor fi aplicate  prevederile Constituţiei Federaţiei Ruse.

2. Legile şi alte acte juridice în vigoare pe teritoriul Federaţiei Ruse înaintea intrării în vigoare a prezentei Constituţii se aplică numai în acele părţi care nu contravin Constituţiei Federaţiei Ruse.
3. Preşedintele Federaţiei Ruse ales în conformitate cu Constituţia Federaţiei Ruse - Rusia înfăptuieşte, din ziua intrării în vigoare a prezentei Constituţii, împuternicirile stabilite de ea până la încheierea mandatului pentru care el a fost ales.
4. Consiliul de Miniştri - Guvernul Federaţiei Ruse capătă, din ziua intrării în vigoare a prezentei Constituţii, drepturile, obligaţiile şi răspunderile Guvernului Federaţiei Ruse stabilite de Constituţia Federaţiei Ruse iar în viitor se numeşte Guvernul Federaţiei Ruse.
5. Judecătoriile din Federaţia Rusă înfăptuiesc justiţia în conformitate cu împuternicirile stabilite de prezenta Constituţie.

După intrarea în vigoare a Constituţiei, judecătorii tuturor judecătoriilor Federaţiei Ruse îşi păstrează mandatul până la încheierea termenului pentru care ei au fost aleşi. Funcţiile vacante se ocupă conform procedurii stabilite de prezenta Constituţie.

6. Până la intrarea în vigoare a legii federale care stabileşte procedura cercetării cauzelor cu participarea juraţilor, se menţine procedura anterioară de cercetare a cauzelor respective.

Până la punerea de acord a legislaţiei de procedură penală  cu prevederile prezentei Constituţii, se menţine procedura anterioară a arestării, detenţiei sub pază şi reţinerii persoanelor bănuite de săvârşirea de delicte.

7. Consiliul Federaţiei al primei legislaturi şi Duma de Stat a primei legislaturi se aleg pe un termen de doi ani.
8. Consiliul Federaţiei se întruneşte în prima sa şedinţă în a treizecea zi de la alegere. Preşedintele Federaţiei Ruse deschide prima şedinţă a Consiliului Federaţiei.
9. Un deputat al primei legislaturi a Dumei de Stat poate fi concomitent membru al Guvernului Federaţiei Ruse. Prevederile prezentei Constituţii referitoare la imunitatea deputaţilor nu se extind asupra deputaţilor-membri ai Guvernului Federaţiei Ruse în ceea ce priveşte răspunderea pentru acţiunile (lipsa de acţiune) legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.

Membrii Consiliului Federaţiei al primei legislaturi îşi realizează mandatul pe bază nepermanentă.