Drept

ONU este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de state membre[1]. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizației Națiunilor Unite, adoptată la San Francisco la 26 iunie 1945, în vigoare din 24 octombrie 1945. Sediul central al organizației este la New York.

Obiectivul principal era ,,de a feri generaţiile viitoare de flagelul războiului”, menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, garantarea că folosirea forţei armate nu va mai avea loc decât în interes comun.

Cele patru scopuri ale ONU sunt dezvoltate în art. 1 al Cartei:

1. să menţină pacea şi securitatea internaţională;
2. să dezvolte relaţii prieteneşti între naţiuni;
3. să realizeze cooperarea internaţională;
4. să fie un centru în care să se armonizeze eforturile naţiunilor spre atingerea acestor scopuri comune.

Sistemul ONU este format din organe principale, agenţii specializate, programe şi fonduri de dezvoltare.

Organele principale ale ONU sunt în număr de şase:

1. Adunarea Generală, organul deliberativ al ONU, cuprinde reprezentanţi ai tuturor statelor membre.

Prin poziţie şi alcătuire, Adunarea Generală are o vocaţie universală. Aceasta poate discuta orice probleme sau chestiuni la care se referă Carta sau care privesc puterile şi funcţiile oricărui organ al Naţiunilor Unite şi poate face recomandări membrilor ONU sau Consiliului de Securitate în orice chestiuni similare.

Hotărârile Adunării Generale în probleme importante se iau cu 2/3 voturi ale celor participanţi şi prezenţi. Chiar dacă poate avea până la cinci reprezentanți, fiecare stat dispune de un singur vot.

Principial, conform Cartei şi altor acte constitutive, acţiunile Adunării Generale în domeniul reglementării paşnice, la fel ca şi cele ale Consiliului de Securitate, înscriindu-se în cadrul diplomaţiei multilaterale, nu au forţă juridică obligatorie, ci numai valoare moral-politică. În acest sens, funcţiile şi puterile Adunării Generale au numai un caracter deliberativ şi de recomandare.

Funcţii cu caracter general:

- discutarea problemelor ONU şi efectuarea de recomandări statelor şi Consiliului de Securitate;

- examinarea principiilor generale de cooperare pentru menţinerea păcii şi securităţii, inclusiv privind dezarmarea şi reglementarea armamentelor;

- discutarea oricăror probleme privind menţinerea păcii şi securităţii, cu excepţia celor pentru care se impune luarea unor măsuri şi care trebuie transmise Consiliului de Securitate;

- încurajarea dezvoltării progresive a dreptului internaţional şi a codificării lui.

Funcţii cu caracter special:

- admiterea de noi membri şi aplicarea de sancţiuni;

- administrarea teritoriilor sub tutelă şi informarea asupra situaţiei din teritoriile care nu se administrează singure;

• aprobarea bugetului, alegerea de membri în alte organe, creare de organe subsidiare;
• dreptul de a cere avize Curții Internaționale de Justiție.

1. b) Consiliul de Securitate este un organ cu activitate permanentă al cărui obiectiv principal este luarea măsurilor pentru asigurarea păcii şi securităţii internaţionale şi înlăturarea încălcării lor.

Consiliul este alcătuit din 15 membri (5 permanenţi, cu drept de veto (SUA, Anglia, Franţa, China, Rusia) şi 10 nepermanenţi aleşi pe doi ani de Adunarea Generală). În probleme de fond, adoptă hotărâri cu votul afirmativ a 9 membri, între care obligatoriu votul afirmativ al celor 5 membri permanenţi; în probleme de procedură - votul a 9 membri, indiferent care.

Rolul internațional de securitate colectivă al ONU este definit de Carta Națiunilor Unite (art. 97), care conferă Consiliului de Securitate puterea de a:

• investiga orice situație de punere în pericol a păcii internaționale;
• recomanda proceduri pentru rezolvarea pașnică a unui litigiu;
• face apel la alte state ale Națiunilor Unite pentru a întrerupe, complet sau parțial, relațiile economice, precum și maritime, aeriene, poștale și de comunicații radio cu anumite state;
• pune în aplicare a deciziilor sale militare prin orice mijloace necesare;
• evita conflictele și menține accentul pe cooperare;
• recomanda noul Secretar General Adunării Generale.

1. c) Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) - organul principal ales de Adunarea Generală ce funcţionează sub îndrumarea directă a acesteia şi are ca atribuţii îndeplinirea obiectivelor ONU în domeniul colaborării economice, sociale şi respectării drepturilor omului. Este format din reprezentanţi a 54 de state.
2. Consiliul de Tutelă - a fost creat pentru a îndeplini funcţiile ONU în ce priveşte sistemul de tutelă. Astăzi el şi-a încheiat practic activitatea ca urmare a finalizării procesului de decolonizare.
3. Curtea Internaţională de Justiţie - principalul organ judiciar al ONU.
4. Secretariatul ONU - organul administrativ şi executiv al ONU, compus din Secretarul General şi personalul necesar.

Secretarul General este ales de Adunarea Generală la recomandarea Consiliului de Securitate pe 5 ani, cu posibilitate de prelungire pe încă 5 ani.[2]

Secretarul General exercită o serie de funcţii administrative şi executive, tehnice şi cu caracter financiar. El poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra oricărei probleme care, după opinia sa, pune în pericol pacea şi securitatea internaţională.

Instituţiile specializate - organizaţii interstatale ce fac parte din sistemul ONU şi care îndeplinesc funcţii în domeniul economic, social, cultural, educaţie etc. Sunt organizaţii cu vocaţie universală, dar cu obiect de activitate limitat. Coordonarea cu ONU se face prin Consiliul Economic şi Social.

• Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM)- cu sediul la Geneva, elaborează politicile şi programele destinate ameliorării condiţiilor de muncă şi posibilităţilor de angajare, fixând totodată normele internaţionale utilizate în toate ţările lumii în domeniul forţei de muncă. 
• Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO)- cu sediul la Roma, contribuie la ameliorarea productivităţii agricole şi a securităţii alimentare în scopul îmbunătăţirii nivelului de viaţă al populaţiei. 
• Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)- cu sediul la Paris, încurajează educaţia, dezvoltarea culturală, protejarea patrimoniului natural şi cultural mondial, cooperarea ştiinţifică internaţională, libertatea presei şi a comunicării. 
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)- cu sediul la Geneva, coordonează programele destinate să rezolve problemele de sănătate şi să permită tuturor să ajungă la un nivel de sănătate cât mai ridicat posibil. Domeniile sale de acţiune sunt: imunologia, educarea în domeniul sănătăţii şi distribuirea de medicamente esenţiale ş.a.. 
• Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI)- cu sediul la Montreal, fixează normele internaţionale necesare securităţii şi eficacităţii transporturilor aeriene şi coordonează cooperarea internaţională în domeniul aviaţiei civile.  
• Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI)- cu sediul la Londra, contribuie la ameliorarea procedeelor de transport maritim internaţional şi a normelor de securitate pe mare, precum şi la reducerea poluării mediului maritim de către navele maritime. 
• Organizaţia Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT)- cu sediul la Geneva, favorizează cooperarea internaţională în vederea ameliorării mijloacelor de comunicaţie, coordonează utilizarea frecvenţelor de radio şi televiziune, încurajează adoptarea de măsuri de securitate. 
• Uniunea Poştală Universală (UPU)- cu sediul la Berna, fixează regulile internaţionale pentru serviciile poştale, oferă asistenţă tehnică şi încurajează cooperarea în domeniul poştal.
• Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM)- cu sediul la Geneva, încurajează cercetarea ştiinţifică în domeniul atmosferei terestre şi a schimbărilor climatice şi facilitează schimbul de date meteorologice la nivel mondial.  
• Organizaţia Internaţională a Proprietăţii Intelectuale (OMPI)- cu sediul la Geneva, încurajează protecţia internaţională în domeniul proprietăţii intelectuale şi facilitează cooperarea în materia drepturilor de autor, mărcilor, planurilor industriale şi a brevetelor.   
• Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă (FIDA)- cu sediul la Roma, mobilizează resursele financiare în vederea creşterii producţiei agricole şi ameliorării nivelului nutriţional al colectivităţilor celor mai sărace din ţările în curs de dezvoltare.     
• Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI)- cu sediul la Viena, încurajează progresul industrial în ţările în curs de dezvoltare în domeniul asistenţei tehnice, al serviciilor de consultanţă şi al activităţilor de formare.   
• Agenţia Internaţională a Energiei Atomice (AIEA) - cu sediul la Viena, este o organizaţie interguvernamentală autonomă, aflată sub auspiciile ONU, lucrează pentru cooperarea ştiinţifică şi tehnică pentru utilizarea în scop paşnic a energiei nucleare. 

Principalele Programe şi Fonduri de dezvoltare ale ONU

• Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare - CNUCED/UNCTAD - a fost creată în anul 1964 şi are ca obiectiv integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială pentru sprijinirea dezvoltării acestora. 
• Centrul de Comerţ Internaţional este agenţia de cooperare tehnică comună a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare şi a Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
• Oficiul ONU privind Drogurile şi Criminalitatea - a fost creat în anul 1997 şi este un lider global în combaterea traficului cu droguri şi a criminalităţii internaţionale. 
• Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu - are ca obiectiv protejarea mediului înconjurător şi stimularea cooperării între state pentru realizarea acestui deziderat.
• Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii - are drept scop protejarea copiilor prin acţiuni specifice, inclusiv prin campanii de strângere de fonduri destinate ajutorării copiilor.
• Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare este reţeaua globală a ONU în domeniul dezvoltării. Sprijină ţările în curs de dezvoltare în vederea atragerii şi utilizării corespunzătoare a asistenţei pentru dezvoltare. 
• Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie este un organism internaţional care acţionează în favoarea dreptului la sănătate şi a egalităţii de şanse pentru fiecare femeie, bărbat şi copil.
• Fondul de Dezvoltare al ONU pentru Femei - asigură asistenţa financiară şi tehnică pentru programe şi strategii destinate femeilor şi egalităţii de gen. 
• Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi are ca mandat coordonarea acţiunilor internaţionale pentru protejarea refugiaţilor şi identificarea de soluţii la problemele cu care se confruntă refugiaţii.
• Agenţia ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiaţi din Orientul Apropiat - are ca obiectiv oferirea unui sprijin direct, precum şi prin programe de lucru acordate  refugiaţilor palestinieni.
• Voluntarii ONU este organismul cu rol de punct focal pentru promovarea şi angajarea voluntarilor în acţiuni dedicate dezvoltării. 

Glosar

Organizaţia internaţională interguvernamentală - asociere de state, constituită prin tratat, înzestrată cu o constituţie şi organe comune şi posedând o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre.

Instituţiile specializate - organizaţii interstatale cu vocaţie universală, ce fac parte din sistemul ONU, cu obiect de activitate limitat, îndeplinind funcţii în domeniul economic, social, cultural, educaţie etc.

[1] Republica Moldova a devenit membru ONU pe data de 2 martie 1992, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală ONU a Rezoluţiei A/RES/46/223.

[2] Secretari Generali ai ONU: Trygve Lie (Norvegia) 1946-1953, Dag Hammarskjöld (Suedia) 1953-1961, U Thant (Birmania) 1961-1971, Kurt Waldheim (Austria) 1972-1981, Javier Perez de Cuellar (Peru) 1982-1991, Boutros Boutros-Ghali (Egipt) 1992-1997, Kofi Annan (Ghana) 1997-2006, Ban Ki-moon (Coreea de Sud) 2007 – 2016, Antonio Guterres (Portugalia) 2017- prezent.