La 10 iulie 1918 a fost adoptată Constituţia Republicii Socialiste Federative Ruse. Constituţia reafirma că Republica rusă este un stat socialist al muncitorilor şi ţăranilor, stabilit pe baza unei federaţii a republicilor naţionale sovietice[1]. Puterea supremă în R.S.F.S.R. aparţine Congresului panrus al sovietelor, iar în intervalul dintre congrese, comitetului executiv central panrus al sovietelor. Se prevedea, printre altele, separarea bisericii de stat, libertatea propagandei religioase şi antireligioase, transmiterea în mâinile clasei muncitoare şi ale ţărănimii a resurselor tehnice şi materiale necesare pentru editarea ziarelor şi altor publicaţii, dreptul organizării de reuniuni şi mitinguri, dreptul la instruire completă, universală şi gratuită, declararea muncii obligatorii pentru toţi cetăţenii republicii, obligaţia apărării patriei, recunoaşterea dreptului de azil etc. Este de remarcat că, dând expresie noilor principii care urmau să se aplice în viaţa socială şi în organizarea de stat, constituţia interzice oprimarea minorităţilor naţionale, recunoaşte dreptul fiecăruia de a folosi limba maternă atât în viaţa administrativă cât şi în viaţa socială şi interzice indivizilor şi grupurilor drepturile pe care le-ar folosi în detrimentul intereselor revoluţiei socialiste[2]. Constituţia din 1918 declară că pământul, pădurile, subsolul, apele, precum şi fabricile şi uzinele, căile ferate, transporturile pe apă şi aeriene, mijloacele de comunicaţie, aparţin statului muncitoresc-ţărănesc.
Structura statală stabilită de Constituţia din 1918 cuprindea - aşa cum s-a arătat - un organ al puterii - Congresul sovietelor - constituit pe o bază foarte largă, ale cărui atribuţii erau exercitate între sesiuni de Comitetul executiv şi un organ al administraţiei de stat, Consiliul Comisarilor Poporului, care cuprindea 11 comisari, având fiecare în competenţa sa câte o problemă determinată. Puterea locală aparţinea sovietelor locale, care alegeau propriile lor organe executive[3].
Este important de subliniat că, dând expresie unor principii de clasă, constituţia recunoştea dreptul de a alege şi de a fi ales numai persoanelor care "îşi câştigau existenţa printr-o muncă productivă şi utilă". Nu aveau dreptul de vot persoanele care trăiau dintr-un venit care nu fusese obţinut prin muncă, comercianţii, preoţii, agenţii şi funcţionarii fostei poliţii, membrii fostei dinastii domnitoare, persoanele bolnave mintal precum şi cei ce fuseseră condamnaţi pentru infracţiuni infamante[4].
Constituţia R.S.F.S.R. a fost înfăţişată de literatura sovietică de specialitate ca fiind un exemplu de democraţie şi exercitarea puterii exclusiv de către persoanele care desfăşoară activităţi sociale productive. V.I.Lenin scria, de pildă,: "cuvântul <<soviet>> este înţeles acum de toată lumea iar constituţia sovietică a fost tradusă în toate limbile şi o cunoaşte fiecare muncitor"[5].
Critici la adresa noului sistem
Într-un articol publicat pe marginea constituţiei sovietice de G.Grigorovici - unul dintre fruntaşii socialişti români ai timpului - se aduceau critici acestei constituţii, apreciindu-se că prin dictatura proletariatului "Marx a înţeles dictatura unei majorităţi covârşitoare, conştiente, mature, asupra unei minorităţi, care se opune, se revoltă şi nu vrea să se supună"[6]. Ar rezulta, aşa dar, după cum arăta G.Grigorovici că, după Marx, dictatura proletariatului este o dictatură democratică, o dictatură în scutul democraţiei. "În vreme ce în Rusia, în Republica sovietică, dictatura proletariatului se înţelege în sensul că o minoritate dictează asupra majorităţii covârşitoare a ţării, se dictează contra democraţiei"[7]. În concepţia liderului socialist român, sistemul politic instaurat în Rusia nu ar fi reprezentat, de fapt, o "dictatură a proletariatului" în sensul enunţat de doctrina marxistă ci, pur şi simplu, numai o dictatură a partidului bolşevic împotriva celorlalte forţe politice ale ţării[8].
[1] B.Mirkine-Guetzevitch, Les Constitutions de l'Europe Nouvelle, deuxième édition, Paris, Librairie Delagrave, 1930, p.381-406.
[2] Istoria U.R.S.S., p.122.
[3] Idem, loc.cit.
[4] A se vedea prevederile art.68 şi 69 din Constituţia R.S.F.S.R., în B.Mirkine-Guetzevith, op.cit., p.394.
[5] Istoria U.R.S.S., p.123.
[6] C.Grigorovici, Constituţia sovietică şi constituţia democratică,în Noua Constituţie a României, 23 de prelegeri publice organizate de Institutul Social Român, Tip.Cultura Naţională, Bucureşti, 1922, p.53.
[7] Idem, p.53-54.
[8] Idem, p.55.