În 1977, după 60 de ani de guvernare sovietică, a fost adoptată noua Constituţie a Uniunii Sovietice. Este de observat însă că noua Constituţie sovietică nu a fost calificată ca atare de organele de stat sovietice, ci numai de analiştii străini. În mod oficial s-a vorbit nu de o nouă constituţie, ci de o îmbunătăţire sau modificare a textului deja cunoscut al Constituţiei din 1936.
De la "dictatura proletariatului" la "statul întregului popor"
Analistul american Robert Sharlet, într-o lucrare consacrată Constituţiei sovietice din 1977, subliniază faptul că vechea Constituţie stalinistă din 1936 nu făcea decât să completeze o "revoluţie de sus", spre a consolida configuraţia socio-economică a societăţii sovietice, în concordanţă cu reformele ce fuseseră efectuate[1]. După moartea dictatorului şi începuturile destalinizării, în U.R.S.S. au fost întreprinse eforturi pentru a adapta Constituţia sovietică la cerinţele unei realităţi în continuă schimbare. În 1962 au început în mod oficial eforturi pentru elaborarea unei noi constituţii sovietice, dar îndepărtarea din funcţie a lui N.S.Hruşciov a blocat acest proces. Spre sfârşitul anilor '60 şi începutul anilor '70, mai mulţi oameni de ştiinţă occidentali au luat cunoştinţă - în discuţiile particulare purtate cu colegii lor sovietici - că un proces de elaborare a unei noi constituţii este în curs. După părerea lui Robert Sharlet, noua constituţie sovietică reprezintă de fapt un document "care se opreşte la jumătatea drumului", nici antistalinistă, dar nici neostalinistă, ci mai curând o declaraţie pragmatică a practicii şi principiilor existente. Constituţia a codificat, de altfel, schimbările sociale şi politice majore care interveniseră în viaţa sovietică. Ea a ţinut seama de marele volum al legislaţiei poststaliniste care a afectat, practic, fiecare ramură a dreptului sovietic. După cum se exprima Robert Sharlet, "în termeni mai largi, Constituţia serveşte ca un registru folositor atât în ce priveşte înfăptuirea, cât şi limitele destalinizării"[2]. În special, după cum remarca analistul american, un aspect major al destalinizării consacrat de noul document este statutul constituţional al individului în relaţiile cu statul, şi în special în problemele procedurii criminale. Conducerea de partid intenţiona să folosească constituţia poststalinistă ca un cadru stabil şi ordonat cu ajutorul căruia să guverneze sistemul socio-economic tot mai diferenţiat şi specializat, păstrându-şi în acelaşi timp pentru ea însăşi puterea de a depăşi cadrul legal şi recurgând la mijloace extrajuridice numai atunci când considera acest lucru necesar. Una dintre trăsăturile notabile ale sistemului politic poststalinist este evoluţia doctrinară de la "dictatura proletariatului" la "statul întregului popor". Deşi sovieticii nu au reuşit niciodată să definească cu precizie ce se înţelege prin acest concept, el rămâne o metaforă politică, evidenţiind interesul spre o mai mare participare a organizaţiilor de masă, a publicului în general, spre traducerea în viaţă a obiectivelor politice.
Este de subliniat că noua Constituţie sovietică conţine un preambul care încearcă să pună în lumină unitatea dintre vechea şi noua constituţie, realizările puterii sovietice, pentru a demonstra că tocmai aceste elemente au făcut posibilă perfecţionarea cadrului constituţional. După cum se arată în preambulul Constituţiei, "În U.R.S.S. a fost construită societatea socialistă dezvoltată... Aceasta este o societate cu relaţii sociale socialiste mature, în care pe baza apropierii tuturor păturilor sociale, a egalităţii de jure şi de facto a tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor, a apărut o nouă comunitate istorică de oameni - poporul sovietic"[3].
În ceea ce priveşte primul capitol al constituţiei sovietice din 1977, este de remarcat că acesta precizează că U.R.S.S. este un "stat socialist al întregului popor", care exprimă voinţa şi interesele clasei muncitoare, ţărănimii şi intelectualităţii, tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor ţării. În acelaşi capitol se întâlnesc prevederi în legătură cu exercitarea puterii, înfăptuirea principiului centralismului democratic, ocrotirea ordinii de drept, supunerea dezbaterii întregului popor a celor mai importante probleme ale vieţii de stat. Acelaşi capitol cuprinde prevederi cu privire la rolul P.C.U.S., precizându-se că acesta "defineşte perspectiva generală de dezvoltare a societăţii, linia de politică internă şi externă a U.R.S.S., conduce măreaţa activitate creatoare a poporului sovietic, imprimă un caracter planic fundamentat ştiinţific luptei pentru victoria comunismului".
În acelaşi capitol este evidenţiat rolul sindicatelor, al uniunii tineretului, al organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii de masă şi obşteşti. O prevedere demnă de semnalat, specifică pentru orientarea nouă a politicii sovietice, este aceea care precizează că dezvoltarea sistemului politic al societăţii se înfăptuieşte prin "participarea tot mai largă a oamenilor muncii la conducerea treburilor societăţii şi statului, perfecţionarea aparatului de stat, activizarea organizaţiilor obşteşti, intensificarea controlului popular, consolidarea bazei juridice a vieţii de stat şi obşteşti, lărgirea publicităţii, luarea permanentă în considerare a opiniei publice".
Al doilea capitol din primul Titlu al Constituţiei sovietice din 1977 defineşte bazele sistemului economic, precizând că temelia sistemului economic al U.R.S.S. o constituie proprietatea socialistă, subliniind că proprietatea de stat reprezintă un bun comun al întregului popor sovietic şi principala formă de proprietate socialistă. Sunt de asemenea menţionate proprietatea colhoznică, proprietatea personală, rolul muncii ca sursă a creşterii bogăţiei obşteşti şi bunăstării poporului. Ca elemente noi semnalăm prevederea potrivit căreia "Colectivele de oameni ai muncii, organizaţiile obşteşti participă la conducerea întreprinderilor şi uniunilor de producţie, la soluţionarea problemelor privind organizarea muncii şi viaţa de toate zilele a oamenilor, folosirea mijloacelor destinate dezvoltării producţiei, precum şi pentru necesităţile social-culturale şi stimularea materială". Este de remarcat şi prevederea potrivit căreia "În U.R.S.S., în conformitate cu legea, se admit activitatea de muncă individuală în sfera meşteşugurilor, a agriculturii, a prestărilor de servicii pentru populaţie, precum şi alte genuri de activitate de muncă întemeiate exclusiv pe munca personală a cetăţenilor şi a membrilor familiilor lor".
Dând expresie noilor tendinţe ecologice, Constituţia prevede că "În interesul generaţiei actuale şi al generaţiilor viitoare, în U.R.S.S. se iau măsurile necesare pentru ocrotirea şi folosirea fundamentată ştiinţific, raţională a pământului şi a subsolului, a regnului vegetal şi animal, pentru menţinerea în stare pură a aerului şi apei, pentru asigurarea reproducţiei bogăţiilor naturale şi îmbunătăţirea mediului înconjurător al omului".
Dezvoltarea socială şi culturală
Un al treilea capitol înscris în cadrul primului Titlu se ocupă de dezvoltarea socială şi culturală, precizând că statul sovietic contribuie la intensificarea omogenităţii sociale, la ştergerea deosebirilor esenţiale dintre oraş şi sat, dintre munca intelectuală şi cea fizică, la dezvoltarea continuă şi apropierea tuturor naţionalităţilor U.R.S.S. Constituţia prevede că în U.R.S.S. se transpune consecvent în viaţă un program de transformare a muncii agricole într-o varietate a muncii industriale, de extindere în localităţile rurale a reţelei de instituţii de învăţământ, cultură, ocrotire a sănătăţii, prestări de servicii, comerţ şi gospodărie comunală, de transformare a comunelor şi satelor în aşezări confortabile. Acelaşi capitol cuprinde precizări cu privire la perspectivele ridicării nivelului de remunerare a muncii, perfecţionarea sistemului de ocrotire a sănătăţii şi asigurări sociale, învăţământului, aplicării rezultatelor cercetării ştiinţifice în economia naţională şi alte sfere ale vieţii.
Capitolul IV, consacrat politicii externe, menţionează că politica externă a U.R.S.S. este îndreptată spre asigurarea unor condiţii favorabile pentru construirea comunismului în U.R.S.S. şi consolidarea poziţiilor socialismului mondial, sprijinirii luptei popoarelor pentru eliberare naţională, prevenirii războaielor şi înfăptuirii principiului coexistenţei paşnice. O precizare importantă este cuprinsă în articolul 29, care specifică faptul că relaţiile U.R.S.S. cu alte state se întemeiază pe respectarea principiilor renunţării reciproce la folosirea forţei sau la ameninţarea cu forţa; egalităţii suverane; inviolabilităţii frontierelor; integrităţii teritoriale a statelor; reglementării pe cale paşnică a litigiilor; neamestecului în treburile interne, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, egalităţii în drepturi şi drepturilor popoarelor de a dispune de soarta lor; colaborării între state; îndeplinirii conştiincioase a îndatoririlor ce decurg din principiile şi normele îndeobşte recunoscute ale dreptului internaţional, a tratatelor internaţionale încheiate de U.R.S.S. Consacrând faimoasa "doctrină Brejnev", constituţia precizează în articolul 30 că "Uniunea Sovietică dezvoltă şi consolidează prietenia şi colaborarea, întrajutorarea tovărăşească cu ţările socialismului pe baza internaţionalismului socialist, participă activ la integrarea economică şi la diviziunea socialistă internaţională a muncii".
Statul şi persoana cetăţeanului
Un important Titlu al constituţiei sovietice din 1977, înscris imediat după capitolul consacrat bazelor orânduirii social-politice şi economice, priveşte statul şi persoana. În acest capitol (II. Statul şi persoana. Capitolul 6. Cetăţenia U.R.S.S. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor) se regăsesc, în primul rând, precizări legate de unicitatea cetăţeniei sovietice, egalitatea în drepturi a cetăţenilor U.R.S.S., egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul, egalitatea în drepturi a cetăţenilor sovietici de naţionalităţi şi rase diferite.
În legătură cu regimul străinilor, constituţia precizează că "Cetăţenilor străini şi persoanelor fără cetăţenie li se garantează în U.R.S.S. drepturile şi libertăţile prevăzute de lege, inclusiv dreptul de a apela la justiţie sau la alte organe de stat pentru apărarea drepturilor personale, patrimoniale, de familie şi a altor drepturi pe care le au după lege". În acelaşi timp, "Cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie aflate pe teritoriul U.R.S.S. au obligaţia de a respecta Constituţia U.R.S.S. şi legile sovietice".
O prevedere importantă este aceea cuprinsă în articolul 38 al Constituţiei, care precizează că U.R.S.S. acordă azil străinilor prigoniţi pentru apărarea intereselor oamenilor muncii şi cauzei păcii, pentru "participarea la mişcarea revoluţionară şi de eliberare naţională, pentru activitatea social-politică, ştiinţifică sau altă activitate creatoare progresistă".
Un substanţial capitol este consacrat drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor U.R.S.S. Articolul 39, care deschide acest capitol, corelează evoluţia garantării acestor drepturi de sistemul politic, afirmând că "Orânduirea socialistă asigură lărgirea drepturilor şi libertăţilor, îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor pe măsura îndeplinirii programelor de dezvoltare social-economică şi culturală". Se precizează însă că "Folosirea de către cetăţeni a drepturilor şi libertăţilor nu trebuie să prejudicieze interesele societăţii şi ale statului, drepturile altor cetăţeni". Sunt menţionate, în cadrul unor texte distincte, dreptul la muncă, dreptul la odihnă, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la asigurare socială, dreptul la locuinţă, la învăţătură, dreptul de a beneficia de realizările culturii, libertatea creaţiei ştiinţifice, dreptul de a participa la conducerea treburilor statului, a treburilor obşteşti, libertatea conştiinţei, inviolabilitatea persoanei.
Important de semnalat este articolul 89, care dispune că "Fiecare cetăţean al U.R.S.S. are dreptul de a face propuneri la organele de stat şi organizaţiile obşteşti privind îmbunătăţirea activităţii acestora. Persoanele oficiale sunt obligate să analizeze în termenele stabilite de lege propunerile şi cererile cetăţenilor, să răspundă la acestea şi să ia măsurile necesare. Persecutarea pentru critică se interzice".
Pot fi semnalate şi prevederile potrivit cărora cetăţenii U.R.S.S. au dreptul de a reclama acţiunile persoanelor oficiale la organele de stat şi organizaţiile obşteşti. Aşa cum arată textul articolului 48, "Împotriva acţiunilor persoanelor oficiale săvârşite cu încălcarea legii, ori cu depăşirea împuternicirilor, care ştirbesc drepturile cetăţenilor, pot fi intentate acţiuni în justiţie în conformitate cu procedura stabilită de lege. Cetăţenii U.R.S.S. au dreptul la compensarea daunelor cauzate prin acţiuni ilegale ale instituţiilor de stat şi organizaţiilor obşteşti, precum şi de persoanele oficiale în exercitarea îndatoririlor de serviciu ale acestora, în coformitate cu procedura şi condiţiile stabilite de lege".
Obligaţiile cetăţeanului U.R.S.S. vizează respectarea constituţiei, desfăşurarea unei activităţi folositoare, apărarea proprietăţii socialiste, a intereselor statului sovietic, respectarea demnităţii naţionale a altor cetăţeni, educarea copiilor în spiritul muncii, apărarea naturii etc.
Al treilea Titlu al Constituţiei U.R.S.S. din 1977 este consacrat structurii naţionale de stat a U.R.S.S. Se menţionează astfel că U.R.S.S. este un stat multinaţional unitar, constituit în urma autodeterminării libere a unor naţiuni şi a reuniunii voluntare a republicilor sovietice egale în drepturi. Potrivit Constituţiei, "U.R.S.S. întruchipează unitatea de stat a poporului sovietic, reuneşte toate naţiunile şi naţionalităţile în scopul construirii în comun a comunismului". După ce sunt enumerate cele 15 republici sovietice, se reiterează existenţa dreptului fiecărei republici de a ieşi din U.R.S.S., menţionat încă de Constituţia din 1936. În legătură cu delimitarea competenţei uniunii şi a competenţei republicilor, se stipulează că în competenţa U.R.S.S. intră următoarele activităţi: primirea în componenţa U.R.S.S. a unor noi republici; stabilirea frontierei de stat a U.R.S.S. şi aprobarea modificărilor de frontiere dintre republicile unionale; stabilirea principiilor generale de organizare şi activitate a organelor republicane şi locale ale puterii de stat şi de administraţie; asigurarea unităţii reglementării legislative pe întreg teritoriul U.R.S.S.; promovarea unei politici social-economice unitare; elaborarea şi aprobarea bugetului de stat unitar al U.R.S.S.; conducerea ramurilor economiei naţionale, uniunilor de producţie şi întreprinderilor de subordonare unională; problemele păcii şi războiului, apărarea suveranităţii, apărarea frontierelor de stat şi a teritoriului U.R.S.S., organizarea apărării, conducerea forţelor armate; asigurarea securităţii de stat; reprezentarea U.R.S.S. în relaţiile internaţionale; relaţiile U.R.S.S. cu alte state şi cu organizaţiile internaţionale; controlul respectării Constituţiei U.R.S.S. şi asigurarea concordanţei constituţiilor republicilor unionale cu constituţia U.R.S.S.
Constituţia reafirmă obligativitatea egală a legilor U.R.S.S. pe teritoriul republicilor unionale. În continuare, sunt înscrise prevederi în legătură cu republicile unionale, republicile autonome, regiunile autonome şi districtele autonome. Este de observat că, în comparaţie cu Constituţia din 1936, în chiar textul constituţiei din 1977 apare mai clar demarcaţia între republicile unionale şi cele autonome, republica unională fiind un stat suveran care face parte din componenţa U.R.S.S., în timp ce republica autonomă reprezintă o formaţiune de sine stătătoare, care îşi rezolvă în mod de sine stătător problemele, dar face parte din componenţa republicii unionale.
Sovietele de deputaţi ai poporului
Al patrulea Titlu al acestei constituţii este consacrat sovietelor de deputaţi ai poporului şi modului lor de alegere. Reţine atenţia concepţia de principiu exprimată în articolul 91 potrivit căreia sovietele de deputaţi ai poporului reprezintă organe de control popular, care îmbină controlul de stat cu controlul obştesc al oamenilor muncii în întreprinderi, colhozuri, instituţii şi organizaţii.
În legătură cu atribuţiile sovietelor, este de observat că acestea conduc direct toate ramurile construcţiei de stat, economice şi social-culturale, adoptă hotărâri, asigură executarea lor şi exercită, totodată, controlul asupra transpunerii hotărârilor în viaţă. O precizare importantă este şi aceea cuprinsă în articolul 93, care dispune că activitatea sovietelor de deputaţi ai poporului se întemeiază pe discutarea şi soluţionarea colectivă, liberă şi operativă a problemelor, pe publicitatea discuţiilor, pe prezentarea cu regularitate de dări de seamă ale organelor executive şi dispozitive, precum şi altor organe în faţa sovietelor şi a populaţiei, pe atragerea cetăţenilor la activitatea lor.
În legătură cu deputaţii poporului se precizează că aceştia îşi exercită împuternicirile fără a ieşi din producţie sau serviciu. "În timpul sesiunilor sovietului, precum şi pentru exercitarea împuternicirilor de deputat în alte cazuri prevăzute de lege, deputatul este dispensat de îndeplinirea îndatoririlor sale de producţie sau de serviciu, menţinându-i-se salariul mediu la locul permanent de muncă".
Constituţia stabileşte dreptul deputaţilor de a interpela persoanele oficiale care au obligaţia de a da răspunsuri în sesiunea sovietelor. Este de asemenea recunoscut dreptul deputaţilor de a se adresa organelor de stat şi obşteşti şi de a participa la discutarea problemelor ridicate. Deputaţii sunt inviolabili, dar ei pot fi revocaţi prin hotărârea alegătorilor şi în orice caz trebuie să prezinte dări de seamă periodice în faţa celor care i-au ales.
Organele supreme ale puterii şi administraţiei de stat
Titlul V al Constituţiei din 1977 este consacrat organelor supreme ale puterii şi administraţiei de stat. Se precizează că organul suprem al puterii este Sovietul Suprem al U.R.S.S. (compus din Sovietul Uniunii şi Sovietul Naţionalităţilor), definindu-se cu mai multă exactitate atribuţiile forumului legislativ suprem: adoptarea Constituţiei U.R.S.S. şi modificarea ei; primirea unor noi republici în componenţa U.R.S.S.; aprobarea constituirii de noi republici; aprobarea planurilor de stat de dezvoltare a economiei naţionale şi a construcţiei social-culturale din U.R.S.S., a bugetului de stat al U.R.S.S. şi a rapoartelor despre executarea lor.
Sunt de remarcat şi alte prevederi, mult mai cuprinzătoare, cu privire la dreptul de iniţiativă legislativă. Astfel, spre deosebire de Constituţia din 1936, care trata mult mai succint această problemă, se precizeză de astă dată că: "Iniţiativa legislativă în Sovietul Suprem al U.R.S.S. aparţine Sovietului Uniunii şi Sovietului Naţionalităţilor, Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., republicilor unionale în persoana organelor superioare ale puterii de stat, comisiilor Sovietului Suprem al U.R.S.S. şi comisiilor permanente ale Camerelor sale, deputaţilor din Sovietul Suprem al U.R.S.S., Tribunalului Suprem al U.R.S.S., Procurorului General al U.R.S.S. De asemenea, se bucură de dreptul de iniţiativă legislativă organizaţiile obşteşti de masă, reprezentate de către organele lor unionale".
În legătură cu atribuţiile Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. se precizează că acesta: convoacă sesiunile Sovietului Suprem; coordonează activitatea comisiilor permanente ale Camerelor Sovietului Suprem al U.R.S.S.; exercită controlul asupra respectării Constituţiei U.R.S.S.; interpretează legile U.R.S.S.; ratifică şi denunţă tratatele internaţionale ale U.R.S.S.; acordă cetăţenia U.R.S.S., rezolvă problemele privind renunţarea la cetăţenia U.R.S.S. şi pierderea cetăţeniei U.R.S.S., precum şi acordarea dreptului de azil; emite acte unionale de amnistiere şi acordă graţierea etc.
Prezidiul Sovietului Suprem are dreptul să declare, în interesul apărării U.R.S.S., starea de asediu în unele localităţi sau în toată ţara. În perioada dintre sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S., el poate declara starea de război "în cazul unui atac militar asupra U.R.S.S. sau în cazul necesităţii îndeplinirii obligaţiilor internaţionale prevăzute în tratate de apărare reciprocă în faţa unei agresiuni".
În perioada dintre sesiunile Sovietului Suprem, Prezidiul Sovietului Suprem dispune de atribuţii mult mai largi. El poate, de pildă, aduce - în caz de necesitate - modificări legislaţiei U.R.S.S.; poate aproba modificări de frontiere dintre republicile unionale; are dreptul de a institui şi desfiinţa ministere şi comitete de stat ale U.R.S.S.; poate elibera din funcţie şi numi pe membrii Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., la propunerea Preşedintelui Consiliului de Miniştri.
În ceea ce priveşte Consiliul de Miniştri al U.R.S.S., atribuţiile acestuia sunt mult mai elaborate în comparaţie cu Constituţia din 1936. Astfel, acesta asigură conducerea economiei naţionale şi a construcţiei social-culturale; elaborează şi supune Sovietului Suprem al U.R.S.S. planurile de stat curente şi de perspectivă de dezvoltare a economiei naţionale, precum şi bugetul de stat al U.R.S.S.; ia măsuri pentru asigurarea securităţii statului; exercită conducerea generală în domeniul relaţiilor cu alte state, apărării, comerţului exterior, colaborării economice, tehnico-ştiinţifice şi culturale a U.R.S.S. cu alte ţări ş.a.
Constituţia instituţionalizează un organ restrâns - prezidiul Consiliului de Miniştri (art.131), compus din preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., prim vicepreşedinţii şi vicepreşedinţii Consiliului de Miniştri. Se stipulează că, pe baza şi în executarea legilor, Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. are dreptul de a emite hotărâri şi decizii, precum şi de a verifica executarea lor. Totodată se prevede că în problemele ce intră în atribuţiile Uniunii, Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. are dreptul să suspende hotărârile şi deciziile consiliilor de miniştri ale republicilor unionale, să anuleze actele ministerelor U.R.S.S., comitetelor de stat ale U.R.S.S. şi ale altor organe subordonate lui. Este precizată diferenţa între ministerele unionale şi ministerele unional republicane ale U.R.S.S. Astfel, ministerele unionale şi comitetele de stat ale U.R.S.S. conduc ramurile de administraţie date în sarcina lor pe întreg teritoriul U.R.S.S. în mod direct sau prin organele create de ele. Ministerele unional-republicane ale U.R.S.S. conduc ramurile de administraţie date în sarcina lor de regulă prin ministerele şi comitetele de stat corespunzătoare ale republicilor unionale.
Organele puterii şi administraţiei de stat în republicile unionale
Al şaselea Titlu al Constituţiei din 1977 se referă la bazele structurii organelor puterii de stat şi administraţiei în republicile unionale. Prevederile respective sunt similare celor existente la nivel central. Este de remarcat, în ceea ce priveşte organele locale, că "În limitele împuternicirilor lor, sovietele locale de deputaţi ai poporului exercită controlul respectării legislaţiei de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de subordonare superioară aflate pe teritoriul lor, coordonează şi controlează activitatea lor în domeniul folosirii pământului, protecţiei naturii, construcţiilor, producţiei de mărfuri de consum popular, prestărilor de servicii social-culturale, sociale şi alte servicii pentru populaţie".
Importante prevederi sunt cuprinse în Titlul VII, consacrat justiţiei, arbitrajului şi procuraturii. Pentru a departaja justiţia sovietică de practicile staliniste, constituţia consacră principiul independenţei judecătorilor, al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, al caracterului deschis al şedinţelor de judecată. Se specifică, totodată, în mod expres că acuzatului i se acordă dreptul de apărare şi pentru prima dată în sistemul sovietic este consacrată prezumţia de nevinovăţie. În acest sens, art.159 dispune că "Nimeni nu poate fi găsit vinovat de săvârşirea unui delict şi sancţionat penal altfel decât printr-o sentinţă a instanţei de judecată şi în conformitate cu legea penală".
În ceea ce priveşte persoanele care nu cunosc limba în care se desfăşoară procesele, se precizează că acestora li se asigură dreptul de a studia pe deplin materialele procesului, participarea la procedura judiciară prin interpret şi dreptul de a vorbi în instanţă în limba maternă.
În acelaşi Titlu al Constituţiei, capitolul consacrat procuraturii precizează la art.163 că "Supravegherea superioară a aplicării exacte şi unitare a legilor de către toate ministerele, comitetele de stat şi departamentele, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, organele executive şi de dispoziţie ale sovietelor locale de deputaţi ai poporului, colhozurile, organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti, persoanele oficiale, precum şi de către cetăţeni revine Procurorului general al U.R.S.S. şi procurorilor subordonaţi lui".
Sunt reiterate, în legătură cu procuratura, prevederile cunoscute privind independenţa procuraturii faţă de celelalte organe ale statului.
Prevederi finale ale Constituţiei din 1977
Prevederile finale confirmă superioritatea forţei juridice a Constituţiei U.R.S.S faţă de toate legile şi actele organelor de stat şi posibilitatea modificării Constituţiei numai printr-o hotărâre a Sovietului Suprem al U.R.S.S., adoptată cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul total al componenţilor din fiecare dintre Camerele sale.
[1] Robert Sharlet, The New Soviet Constitution, Analysis and Text, King's Court Communications, Inc., Brunswick, Ohio, p.7 şi urm.
[2] Ibidem, loc.cit.
[3] Constituţia (Legea fundamentală) Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, supliment la Buletinul "Aurora", 1977, p.4.