loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deşi este un fenomen unitar, criminalitatea poate îmbrăca o diversitate con­siderabilă de forme de manifestare. Forma de manifestare a criminalităţii poate să difere de la o crimă la alta sau de la un grup mai mic sau mai mare de crime. For­mele de manifestare ale criminalităţii care caracterizează grupuri mari de crime au fost denumite în criminologie drept tipuri de criminalitate.

Tipul de criminalitate constituie o formă particulară de ma­nifestare a criminalităţii într-un număr semnificativ de cazuri individuale avînd o trăsătură distinctivă comună.

Printre tipurile de criminalitate desprinse în criminologie se numără crimina­litatea recidiviştilor, criminalitatea primară, criminalitatea profesională, crimina­litatea juvenilă, criminalitatea bărbaţilor, criminalitatea femeilor, criminalitatea urbană, criminalitatea rurală, criminalitatea de violenţă, corupţia, criminalitatea de grup, criminalitatea economică, criminalitatea penitenciară, criminalitatea informa­tică, criminalitatea de serviciu, criminalitatea cupidă, terorismul, criminalitatea gulerelor albe, criminalitatea transnaţională, criminalitatea transfrontalieră sau criminalitatea organizată.

Un tip de criminalitate este întotdeauna delimitat după o trăsătură distinctivă proprie unui ansamblu de manifestări criminale individuale. De exemplu, sexul masculin al criminalului este acea caracteristică care deosebeşte o serie de mani­festări criminale de altele, pentru criminalitatea urbană aceasta este locul mani­festării unor comportamente criminale, pentru criminalitatea de recidivă ea constă în persistenţa conduitelor criminale manifestate de unii indivizi, în timp ce în cazul criminalităţii de violenţă este vorba despre modul de manifestare a comportamen­tului criminal.

Interesul faţă de cunoaşterea diverselor tipuri de criminalitate este alimentat de trei raţiuni fundamentale:

  • influenţarea caracterului criminalităţii, în sensul minimalizării distruc- tivităţii ei sociale, datorită stăpînirii celor mai distrugătoare manifes­tări criminale;
  • restrîngerea amplorii criminalităţii ca urmare a impactului exercitat asupra manifestărilor care cunosc o escaladare pronunţată;
  • posibilitatea de a acţiona izolat asupra unor factori determinanţi ai criminalităţii.
Loading...