Criminalitatea recidiviştilor este numită şi criminalitate de recidivă. Termenul de recidivă provine de la latinescul recidivus, avînd semnificaţia de repetare a unui fenomen după dispariţia lui aparentă.
Criminalitatea recidivistilor constituie o formă particulară de manifestare a criminalităţii, care constă în continuarea comportamentului criminal în pofida tragerii la răspundere penală.
În criminologie se face distincţie între recidiva simplă, survenită o singură dată, şi recidiva repetată, săvîrşită în repetate rînduri.
Diferă şi recidiva legală, definită de normele penale (care variază de la un stat la altul şi de la o perioadă la alta) de accepţiunea criminologică a recidivei.
De asemenea, în criminologie este utilizat termenul de recidivă penitenciară, care desemnează recidiva săvîrşită după sau în timpul executării unei pedepse privative de libertate.
Desprinderea criminalităţii recidiviştilor într-un tip de criminalitate distinct este determinată de existenţa unui fenomen criminal specific - persistenţa conduitei criminale manifestate de unii indivizi în pofida oprobiului social şi măsurilor de influenţă aplicate. Această persistenţă a unor comportamente criminale nu numai reprezintă o ameninţare permanentă pentru societate, ci şi suscită îngrijorare prin imposibilitatea de a o preveni, altfel decît prin izolare socială - recluziune, deşi criminalii recidivişti sunt cunoscuţi, iar comportamentul lor previzibil, adică există posibilitatea unei influenţe directe.