Orientările valorice principale, care determină stereotipizarea comportamentului criminalilor profesionali în relaţiile interpersonale, sunt legate de:
- conturarea preferinţei pentru activitatea criminală; divizarea participanţilor la relaţiile din orice sferă în „ai săi" şi „străini";
- poziţia de alienare şi ostilitate faţă de persoanele care au o conduită licită, excepţie făcînd un cerc restrîns de oameni apropiaţi, relaţiile cu care sunt bazate pe tăinuirea ocupaţiei adevărate sau pe „neamestecul" mutual tacit în chestiunea sursei veniturilor;
- permanenta hotărîre de a crea sau folosi situaţii prielnice pentru următorul epizod din activitatea criminală (caracterul latent al motivaţiei, al procesului deliberativ şi al realizării respectivei variante de comportament);
- orientarea spre respectarea normelor şi exigenţelor subculturii criminale (tradiţiilor şi obiceiurilor criminale) în corespundere cu locul său în ierarhie;
- grija pentru menţinerea şi îmbunătăţirea „formei" criminale, ca garanţie a dobîndirii venitului şi asigurare a securităţii (acest fapt nu exclude apariţia la un anumit moment a încrederii în superioritate şi nepedepsire, fapt care înlesneşte demascarea acestuia).
Spre deosebire de criminalul recidivist, criminalul profesionist dispune de suficient autocontrol pentru a-şi dezvolta abilităţile criminale şi a desfăşura în mod sistematic şi suficient de organizat o activitate criminală profesională.