loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  1. Esenţa traficului de fiinţe umane

Traficul de fiinţe umane este manifestarea cea mai răspîndită a criminalităţii organizate din Republica Moldova.

Traficul de fiinţe umane constituie o formă particulară de manifestare a criminalităţii organizate, care constă în comer­ţul cu oameni sau cu organe şi ţesuturi ale acestora, cu scopul de a extrage profituri considerabile, speculînd o anumită cere­re existentă în societate.

În calitate de formă particulară a crimei organizate, traficul de fiinţe umane posedă trăsăturile caracteristice tipului dat de criminalitate, are o esenţă identică şi se supune legilor de existenţă proprii fenomenului din care face parte.

Dincolo de însuşirile generale, traficul de fiinţe umane se distinge însă prin anumite particularităţi. Traficul de fiinţe umane constă în comerţul ilicit cu oameni sau cu anumite organe şi ţesuturi ale lor, adică, într-un schimb de obiecte prin cumpărarea şi vînzarea lor, în care unul dintre ele îl constituie fiinţa umană, iar celălalt - mijloacele pecuniare sau alte obiecte acceptate.

Trăsăturile principale ale traficului de fiinţe umane, sunt, practic, aceleaşi proprii crimei organizate, şi anume: (1) comerţ cu fiinţe umane, inclusiv cu orga­nele şi ţesuturile lor; (2) activitate criminală în grup (stabil şi numeros); (3) divizi - une pronunţată a activităţii criminale; (4) ierarhizare strictă a grupului criminal; (5) norme de conduită şi valori criminale exact definite şi riguros aplicate; (6) profesio­nalizare criminală.

Esenţa traficului de fiinţe umane constă în dobîndirea unor profituri exorbi­tante sau, cel puţin, consistente pe calea comerţului cu oameni, inclusiv cu organele şi ţesuturile lor. Această caracteristică trebuie să fie considerată drept trăsătură definitorie primordială, invariabil prezentă, indiferent de formele particulare pe care le îmbracă fenomenul traficului de fiinţe umane.

Iniţierea unei astfel de activităţi criminale nu provine din imaginaţia unor inşi hotărîţi să se căpătuiască cu tot dinadinsul pe calea crimelor. Ea se naşte, legic, ca răspuns la o anumită cerere în acest sens şi poate să devină un fenomen social propriu-zis, aşa cum s-a şi întîmplat în Europa ultimului deceniu. Această cerere a apărut în virtutea relaţiilor şi proceselor sociale formate, la un moment dat, dar a fost puternic condiţionată de afluxul necontrolat de braţe de muncă ieftine. Ea viza, în principal: cererea la braţe de muncă ieftine pentru munca la negru; cererea la femei şi copii pentru industria sexului; cererea la organe şi ţesuturi umane; cererea la unelte umane pentru anumite activităţi criminale (furturi de buzunar, furturi din autoturisme etc.).

Traficul de fiinţe umane are drept obiect de activitate: femei şi fete pentru industria sexului; copii în scop de adopţie; bătrîni, copii, infirmi etc. în scop de cerşit; copii pentru comiterea de infracţiuni; femei, bărbaţi şi copii pentru munca forţată sau sclavie; organe şi ţesuturi umane sau persoane în scopul prelevării acestora etc. În jurul acestor obiecte de activitate criminală se constituie forme distincte ale traficului de fiinţe umane.

Pericolele pentru care comerţul cu fiinţe umane este socialmente interzis sunt, în principal, următoarele: (1) comerţul cu fiinţe umane reprezintă un act profund inuman, de natură a promova un tip de relaţii sociale care suscită dispreţul, alienarea şi învrăjbirea între oameni; (2) comportă o violare gravă a drepturilor şi libertăţilor omului; (3) amplifică fenomenul criminalităţii organizate şi, în genere, criminalitatea; (4) alimentează o serie de comportamente socialmente indezirabile (cerşetoria, pedofilia etc.).

  1. Mecanismul traficului de fiinţe umane

Profitînd, cu o uimitoare abilitate, de condiţiile propice oferite de societate, traficul de fiinţe umane se dezvoltă continuu şi devine o activitate criminală com­plexă, bine organizată şi lucrativă.

Activitatea criminală de acest gen este practicată de persoane particulare, dar mai ales de grupări criminale, care pot fi astfel clasificate: (1) grupuri criminale mari; (2) reţele criminale, adică verigi relativ independente (indivizi sau grupuri mici de criminali), care cooperează episodic, fără să formeze grupuri criminale unitare şi stabile; (3) grupuri criminale mici; (4) persoane particulare.

Mecanismul traficului de fiinţe umane include etapele de realizare a activi­tăţii criminale, actorii implicaţi şi filierele utilizate în acest scop, şi anume:

  • recrutarea potenţialelor victime,
  • transportarea victimelor,
  • vînzarea-cumpărarea victimelor.

În cadrul fiecărei dintre etapele menţionate există cîteva subetape, cum ar fi: organizarea activităţii criminale, alegerea şi verificarea traseului - formarea filierei, colectarea informaţiei despre potenţialele victime şi beneficiari, tăinuirea (adăpos- tirea) persoanelor traficate, perfectarea actelor, prostituarea forţată etc.

În mecanismul traficului de fiinţe umane sunt implicaţi mai mulţi actori, în funcţie de sarcina care îi revine traficantului concret. Actorii principali sunt: capul, racolatorul, însoţitorul, patronul şi victima. Pe lîngă actorii principali, în traficul de fiinţe umane sunt implicaţi, de asemenea, şi o seamă de actori secundari. Dintre aceştia fac parte: informatori, lucrători ai misiunilor diplomatice însărcinaţi cu perfectarea vizelor, poliţişti, vameşi, demnitari corupţi etc. Filierele constau din traseul, bine pus la punct şi asigurat, parcurs de victimele traficului de fiinţe umane din ţara de origine prin ţara (eventual ţările) de tranzit spre ţările de destinaţie.

Loading...