loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  1. Esenţa traficului de droguri

Traficul de droguri este o formă a criminalităţii organizate, care se manifestă şi în Republica Moldova.

Traficul de droguri constituie o formă particulară de mani­festare a criminalităţii organizate, care constă în cultivarea, fabricarea, transportarea, depozitarea sau comercializarea ilegală a substanţelor narcotice, cu scopul de a extrage profi­turi considerabile, speculînd o anumită cerere existentă în societate.

În calitate de formă particulară a crimei organizate, traficul de droguri posedă trăsăturile caracteristice tipului dat de criminalitate, are o esenţă identică şi se supune legilor de existenţă proprii fenomenului din care face parte.

Dincolo de însuşirile generale, traficul de droguri se distinge însă prin anumite particularităţi.

Trăsăturile principale ale traficului de droguri, sunt, practic, aceleaşi proprii crimei organizate, şi anume: (1) comerţ cu narcotice sau substanţe psihotrope; (2) activitate criminală în grup (stabil şi numeros); (3) diviziune pronunţată a activităţii criminale; (4) ierarhizare strictă a grupului criminal; (5) norme de conduită şi valori criminale exact definite şi riguros aplicate; (6) profesionalizare criminală.

Esenţa traficului de droguri constă în dobîndirea unor profituri exorbitante sau, cel puţin, consistente pe calea comerţului cu droguri. Această caracteristică trebuie să fie considerată drept trăsătură definitorie primordială, invariabil prezentă, indiferent de formele particulare pe care le îmbracă fenomenul traficului de droguri.

  1. Pericolul si consecinţele sociale ale traficului de droguri

Consecinţele dezastruoase pe care le provoacă traficul de droguri sunt carac­teristice, de fapt, pentru criminalitatea organizată în general, şi anume: alimentarea unor conduite socialmente indezirabile sau ilegale (consumul de droguri, practi­carea prostituţiei etc.; deţinerea în sclavie, utilizarea ilicită (grefare, cercetare etc.) a organelor şi ţesuturilor umane etc.); comiterea de asasinate, răpiri, incendieri şi a altor infracţiuni grave în cursul activităţii criminale de bază; provocarea corupţiei, la toate nivelurile de decizie administrativă; oferirea suportului financiar diverselor grupări teroriste şi insurecţioniste; implicarea în activitatea economică ilegală (subterană) şi legală, utilizînd metode criminale şi agresive de promovare a intere­selor proprii; crearea şi întreţinerea (cu premeditare) a unui climat social de intimidare, dezlănţuind puternice sentimente de groază şi insecuritate etc.

Periculozitatea deosebită a criminalităţii organizate, inclusiv a traficului de droguri, provine în principal de la două caracteristici ale ei: (1) odată generată de anumiţi factori sociali, crima organizată capătă o forţă interioară de propagare, prin care tinde neîncetat să se extindă, inclusiv să penetreze instituţiile sociale şi publice. Astfel, ea încearcă insistent, dincolo de activitatea criminală de bază şi veniturile substanţiale cu care s-a pricopsit, să acumuleze putere economică, să procure influenţă politică, să se asigure cu imunitate (impunitate) faţă de organele de drept şi, în genere, să se impună în societate; (2) criminalitatea organizată nu doar aduce atingere unor relaţii sociale, ea loveşte, prin tendinţele sale de penetrare a instituţiilor sociale şi politice, în chiar pilonii societăţii, încercînd s-o domine.

Crima organizată se dezvoltă (autorii ei preferă să opereze), în special, în ţările al căror sistem legislativ în materie este slab sau pedepsele prevăzute sunt mici, care se confruntă cu războaie civile, activităţi teroriste, instabilitate politică, conflicte etnice, cele care nu pot asigura controlul guvernamental asupra unor părţi din teritoriul naţional, care sunt măcinate de corupţie ori în care sistemele de control vamal, financiar şi judiciar nu funcţionează cu eficienţa corespunzătoare.

Sunt cunoscute cazuri în care criminalitatea organizată izbuteşte să concrea- scă strîns cu chiar corpul social (Columbia, Afganistan sau regiunea transnistrea- nă).

Criminalitatea organizată cunoaşte o dezvoltare atît de puternică în ţările capitaliste, încă permite instaurarea criminalului deasupra omului. Membrii grupă­rilor de crimă organizată îşi pot permite să ucidă orice membru al societăţii, pentru că societatea capitalistă este incapabilă să le anihileze. Fiind neprotejaţi, membrii societăţii trăiesc permanent cu frica în sîn şi nu riscă să îi înfrunte pe criminali.

Întrucît traficanţii de droguri nu pot să existe fără consumatorii de stupefi­ante, aceştia din urmă contribuie în mod indirect, dar decisiv la producerea mon­struozităţilor săvîrşite de traficanţi (asasinate, agresări fizice, şantaj, drogare silită etc.), ceea ce este valabil pentru toţi beneficiarii de servicii şi produse ilicite (pros­tituţie, pedofilie, armament etc.).

  1. Cauza si condiţiile traficului de droguri

Cauza traficului de droguri consistă în existenţa unei cereri sociale puternice la substanţe narcotice şi psihotrope nesatisfăcută, datorită prohibiţiei juridice instituite asupra lor.

Acţiunea cauzei este favorizată de două condiţii principale: (1) posibilitatea obţinerii unor profituri exorbitante prin comercializarea drogurilor, care formează o motivaţie deosebit de puternică, şi (2) riscul relativ redus de a fi demascat şi inacceptabil de aspru sancţionat pentru o această activitate criminală.

Persistenţa factorilor indicaţi determină implacabil dăinuirea sau chiar proliferarea acestui fenomen social morbid.

Loading...