loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Corupţia reprezintă actualmente manifestarea criminală dominantă şi cea mai distrugătoare din Republica Moldova.

Corupţia constituie o formă particulară de manifestare a cri­minalităţii care constă în folosirea atribuţiilor de serviciu în interes personal, ceea ce afectează sau chiar paralizează funcţionarea normală a instituţiilor, organizaţilor şi întreprin­derilor, din care cauză este perturbată însăşi viaţa socială.

Fenomenul corupţiei se compune dintr-un anumit gen de comportamente proprii persoanelor din cadrul unor instituţii, organizaţii sau întreprinderi care dereglează buna lor funcţionare. O dată perturbată activitatea acestora, societatea resimte disfuncţiile produse, mai mult sau mai puţin, în funcţie de importanţa socială a respectivei instituţii, organizaţii sau întreprinderi (ministere, primării, şcoli, spitale, fabrici, gospodării agricole etc.).

Modul de organizare a societăţilor moderne presupune existenţa unei multi­tudini de instituţii, organizaţii şi întreprinderi, în cadrul cărora individul capătă calitatea de angajat, iar activitatea lui este legată de o anumită funcţie şi, respectiv, de exercitarea unor atribuţii care decurg din funcţia ocupată. Viaţa individului este circumscrisă funcţiei şi atribuţiilor exercitate, ea se defineşte, în mare parte, prin aceste atribute. Este firesc, în asemenea condiţii, ca conduitele criminale să ţină tot mai mult de funcţie şi atribuţiile de serviciu. Anume astfel se explică numărul ridicat de incriminări care vizează exercitarea unor atribuţii de serviciu (42% de art. din Partea specială a Cod. pen. al R. Moldova, 2007) şi, în consecinţă, al celor care vizează, direct sau indirect, fapte de corupţie (24,1%).

  1. Ipostazele corupţiei

Corupţia se caracterizează prin astfel de ipostaze distincte:

  • corupţie individuală,
  • corupţie sectorială,
  • corupţie socială,
  • corupţie generală.

Corupţia individuală este prezentă în situaţia în care faptele de corupţie au o frecvenţă redusă, manifestîdu-se sporadic în diverse sfere de activitate socială. În această ipostază, corupţia nu există ca fenomen social, ci ca nişte simple devieri comportamentale de la relaţiile stabilite în societate, avînd caracter de excepţie. Ea nu afectează viaţa socială, iar cauzele faptelor concrete care o compun mecanic sunt eterogene şi nu provin dintr-un proces social unitar. De exemplu, Finlanda, Noua Zelandă, Danemarca, Islanda, Singapore sau Elveţia.

Corupţia sectorială există în cazul în care ea capătă proporţii numai într-o anumită sferă de activitate socială sau, în cel mai rău caz, în cîteva dintre ele. Există o evoluţie diferenţiată a corupţiei: pe de o parte, are loc o sporire accentuată a manifestărilor de corupţie în una sau cîteva sfere de activitate socială, iar pe de altă parte, faptele de corupţie rămîn la un nivel constant în restul domeniilor vieţii sociale. În această ipostază, corupţia devine un fenomen social. Efectele ei se pot resimţi şi la nivelul întregii societăţi. De exemplu, în anii 60-80 în Italia corupţia a penetrat adînc sfera politică, alimentînd o serie de fenomene nocive: crimă organi­zată, convulsii sociale, instabilitate politică şi dezvoltare economică anevoioasă.

Corupţia socială este prezentă în situaţia proliferării extinse a manifestărilor de corupţie, fapte de corupţie fiind atestate în toate sferele de activitate socială, practic fără deosebire, într-un număr crescînd. În această ipostază, corupţia consti­tuie un fenomen social extins. Ea afectează grav activitatea normală a instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, ceea ce conduce la perturbări sociale majore. Există un risc sporit de transformare a corupţiei sociale în corupţie generală, datorită unei tendinţe inerente, legice. Reprezentativ pentru această ipostază este cazul U.R.S.S., din perioada de dinaintea destrămării.

Corupţia generală există în condiţiile unei omniprezenţe a faptelor de corup­ţie. Ele devin o prezenţă banală în absolut orice sferă a vieţii sociale şi în ap roape toate segmentele acesteia. Numărul faptelor de corupţie depăşeşte numărul tuturor celorlalte crime, iar ponderea lor în ansamblul criminalităţii este covîrşitoare. În această ipostază, corupţia devine un fenomen social generalizat. Fenomenul corup­ţiei influenţează decisiv majoritatea fenomenelor şi proceselor din societate. De exemplu, R. Moldova, F. Rusă sau Ucraina (vezi clasamentul Transparency Inter­naţional).

  1. Cauza si condiţiile corupţiei

Deşi recurg mai rar la acţiuni criminale pentru a-şi realiza interesele, în comparaţie cu celelalte categorii sociale, intelectualii se dedau relativ frecvent la acte de corupţie. Faptul se explică prin aceea că este nevoie de mai puţină raţiune pentru a-ţi da seama că, de exemplu, omorul este socialmente periculos şi mult mai multă raţiune pentru a înţelege modul în care actele de corupţie distrug societatea.

Corupţia constituie una dintre manifestările criminale care au o capacitate de reproducere. Reproducerea are loc datorită indivizilor corupţi, care o dată ajunşi suficient de numeroşi şi poziţionaţi în funcţii de decizie exercită o presiune irezis­tibilă asupra altor persoane. Cu cît cei corupţi sunt mai numeroşi, cu atît ei influen­ţează mai puternic şi mai mulţi membri ai societăţii, corupîndu-i.

Corupţia nu numai că se reproduce, ci şi favorizează puternic criminalitatea generală, în cazul în care contaminează organele anticrimă. Răspunderea şi pedea­psa penală constituie factori care îi determină pe indivizi să se abţină de la acte cri­minale, dar posibilitatea de a scăpa de răspundere sau pedeapsă îi anulează efectul.

Loading...