- Esenţa criminalităţii minorilor
Societatea manifestă o permanentă preocupare de criminalitatea minorilor sau, altfel zis, criminalitatea juvenilă, deoarece persoanele care săvîrşesc crime pînă la atingerea majoratului devin frecvent criminali recidivişti, care reprezintă un pericol permanent pentru societate.
Criminalitatea minorilor constituie o formă particulară de manifestare a criminalităţii care constă în săvîrsirea crimelor de către persoane care nu au atins vîrsta majoratului.
Prin urmare, vîrsta criminalilor constituie trăsătura definitorie a criminalităţii minorilor.
Experienţa a numeroase generaţii şi rezultatele cercetărilor ştiinţifice denotă că modul în care se formează un individ în copilărie îi caracterizează, de regulă, viaţa la maturitate. Altfel spus, cum îl educăm, aşa el se va comporta restul vieţii. Încercările de a-l schimba pe individ la maturitate reuşesc rareori şi niciodată în totalitate. Acest fapt ne conduce la ideea că psihicul uman este deosebit de maleabil în copilărie, apoi devine tot mai rigid. Din aceste considerente este atît de importantă prevenirea criminalităţii minorilor. Dacă un copil se formează în spirit criminal, atunci există o mare probabilitate că el va deveni un recidivist, adică va manifesta un comportament criminal constant.
Un aspect important al problemei criminalităţii minorilor îl constituie definirea majoratului. Majoratul reprezintă acea stare a individului în care trăsăturile lui intelectuale, volitive şi sociale sunt suficient de formate pentru o interacţiune socialmente acceptabilă cu ceilalţi membri ai societăţii.
Problema constă în a determina cu suficientă precizie vîrsta la care capacitatea socială a individului este pe deplin formată. Nu există o părere unanimă în această privinţă. Sunt indicate vîrste de la 12 pînă la 25 de ani.
Vîrsta maturităţii este determinată cu ajutorul a două criterii: biologic şi social. Sub aspect biologic, organismul uman are nişte limite de dezvoltare intelectuală, volitivă şi a necesităţilor morale, adică un ritm de dezvoltare predeterminat. Sub aspect social, viteza de formare a omului este influenţată de complexitatea vieţii sociale, condiţiile de educaţie, puterea de control social, precum şi de alţi factori de natură socială. Factorii biologici variază de la o generaţie la alta şi de la un individ la altul, în timp ce factorii sociali variază de la o epocă la alta şi de la o societate la alta.
Capacitatea juridică deplină a persoanelor fizice începe la 18 ani în Republica Moldova. Anume această vîrstă este considerată drept limita de demarcare a criminalităţii juvenile în raport cu criminalitatea adulţilor.
Limita inferioară coincide cu vîrsta de la care un copil poate să săvîrşească fapte voite de natură criminală, chiar dacă nu este conştient de pericolul social al acţiunilor sale. Există, de exemplu, cazuri în care copii în vîrstă de pînă la zece ani îşi omoară (prin incendirere etc.) intenţionat părinţii (este vorbă nu de intenţie penală, ci psihologică). Cercetarea şi analiza criminologică a acestor comportamente este necesară în vederea elaborării măsurilor de prevenire a lor.
Există şi limite intermediare, care indică limita prevenirii represive penale a comportamentelor criminale ale minorilor. Codul penal al Republicii Moldova fixează vîrsta răspunderii penale la 14 ani pentru o serie de comportamente şi de 16 ani pentru celelalte. Această limită de 14 ani indică perioada de adolescent. Pînă la această vîrstă sunt aplicate măsuri de prevenire represive nepenale. De exemplu, aplicarea unei corecţii fizice de către părinte. În Canada, copiii-problemă sunt plasaţi în centre pentru tineri cu regim special unde pot să fie imobilizaţi prin forţă fizică de către agenţi de securitate şi educatori sau chiar izolaţi pentru o perioadă în odăi speciale sau celule.
- Cauza si condiţiile criminalităţii minorilor
Cauza criminalităţii minorilor constă în imaturitatea biologică sau socială a persoanelor care nu au atins o anumită vîrstă.
Este necesar a preciza însă că unii indivizi nu se maturizează niciodată în mod suficient, după cum o indică faptul că o parte dintre membrii societăţii care au ajuns la bătrîneţe continuă să vadă în crimă o modalitate validă de realizare a intereselor. Numărul acestora diferă de la o societate la alta în funcţie de nivelul de inteligenţă al generaţiei de indivizi care o alcătuiesc.
Acţiunea cauzei este favorizată de astfel de condiţii:
- educaţie inadecvată în sînul familiei (părinţi criminali, beţivi sau imorali);
- influenţă nefastă exercitată de criminali (recidivişti sau profesionişti);
- influenţă negativă exercitată de minori cu orientări criminale;
- educaţie greşită prin filme care propagă crima, violenţa, samavolnicia, sexualitatea, cinismul etc.;
- influenţă nocivă din partea unor surse necontrolate de informaţie (în special din reţeaua informatică globală „Internet").
O problemă deosebit de actuală o constituie influenţa criminogenă a filmelor. Producătorii şi difuzorii nu testează efectul filmelor asupra populaţiei, limitîndu-se la propriile apreciere care sunt incorecte, căci într-o serie semnificativă de cazuri ele constituie stimuli puternici de comportament criminal. Efectul filmelor este deosebit de puternic asupra oamenilor, deoarece ei le percep ca pe nişte modele oficiale de comportament (o dată ce sunt permise).