loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  1. Esenţa criminalităţii contra proprietăţii

Criminalitatea contra proprietăţii sau criminalitatea patrimonială deţine o pondere importantă în ansamblul criminalităţii (peste 50%).

Criminalitatea constra proprietăţii constituie o formă parti­culară de manifestare a criminalităţii care constă în reali­zarea intereselor egoiste prin atentare la proprietatea străină.

În cazul criminalităţii contra proprietăţii, criminalii îşi realizează interesele în aşa mod, încît aduc atingere proprietăţii altuia. Proprietatea altuia este violată nu numai în cazul în care i se aduce atingere proprietăţii private, ci şi colective sau publice, deoarece proprietatea colectivă sau publică înglobează proprietatea unor indivizi.

Criminalitatea contra proprietăţii este alcătuită din două categorii relativ distincte de crime:

  • crime care atentează neviolent la proprietate (furtul, escrocheria etc.),
  • crime care atentează violent la proprietate (jafurile, tîlhăriile etc.).

Crimele care atentează violent la proprietate evoluează atît potrivit legilor care guvernează criminalitatea de violenţă, cît şi conform legilor care guvernează criminalitatea contra proprietăţii. Astfel, sporirea criminalităţii de violenţă poate să conducă la sporirea numărului de crime care atentează violent la proprietate, în condiţiile în care numărul de crime care atentează neviolent la proprietate nu cunoaşte o creştere siminală sau chiar se află în descreştere, şi, invers, sporirea numărului de crime care atentează neviolent la proprietate poate să nu fie însoţită de o creştere similară a numărului de crime care atentează violent la proprietate sau de o diminuare semnificativă a numărului acestora. Se poate întîmpla însă că numărul ambelor categorii de crime contra proprietăţii, violente şi neviolente, să crescă în mod similar, în situaţia în care acţiunea factorilor care determină violenţa criminală nu suportă modificări. Aceaste evoluţii contradictorii se explică prin faptul că crimele violente contra proprietăţii sunt influenţate deopotrivă de factorii care determină criminalitatea contra proprietăţii şi criminalitatea violentă.

Crimele care atentează violent la proprietate pot să fie atribuite criminalităţii contra proprietăţi sau criminalităţii de violenţă, în funcţie de criteriul utilizat sau, altfel spus, punctul de vedere a fenomenului. Dacă plecăm de la scopul urmărit de criminal, atunci trebuie să atribuit crimele care atentează violent la proprietate criminalităţii contra proprietăţii. Din contră, dacă plecăm de la modul (violent) în care a fost realizată intenţia criminală, atunci urmează să atribuim crimele care atentează violent la proprietate criminalităţii violente.

  1. Cauza si condiţiile criminalităţii contra proprietăţii

Cauza criminalităţii contra proprietăţii constă în necesitatea individului de a dispune de unele bunuri pentru a-şi realiza interesele, care bunuri se găsesc în proprietatea altor persoane, dar pot să fie obţinute de la acestea prim diverse acţiuni criminale.

Existenţa omului constă în satisfacerea unor necesităţi, biologice sau psiho­logice. El are necesitatea de a bea, de a mînca, de a se încălzi, de a se distra, de a se simţi important etc. Pentru satisfacerea acestor necesităţi el are nevoie de anumite bunuri sau obiecte: pentru a bea el are nevoie de apă sau, mai general, de lichide; pentru a mînca el are nevoie de produse alimentare, pentru a se încălzi el are nevoie de haine, adăpost, lemne etc. sau de bani pentru a-şi procura toate aceste bunuri.

De exemplu, un individ are necesitatea de a dispune de un autoturism. El are posibilitatea să muncească şi să îl procure sau să îl însuşească de la o persoană care are în proprietate un autoturism. În cazul în care, acest individ este orientat spre satisfacerea necesităţilor sale pe căi criminale, el va fura acest autoturism de la proprietarul ei, săvîrşind astfel o crimă contra proprietăţii.

Prin urmare, cu cît mai multe bunuri de natură a servi satisfacerea nevoilor membrilor societăţii sunt accesibile, cu atît este mai mică criminalitatea contra proprietăţii.

Bunăoară, datorită scăderii preţului de producere a unor bunuri (haine, încăl­ţăminte, produse electronice şi informatice etc.), s-a creat o abundenţă de bunuri în ţările occidentale. Ca urmare, se produce o dinimuare continuă a nivelului crimi­nalităţii contra bunurilor de peste un deceniu. Aceiaşi tendinţă se observă şi în Republica Moldova, în special din cauza infuziei de produse uzate gratuite care sunt aduse în calitate de ajutor umanitar.

Un nivel scăzut al criminalităţii contra bunurilor poate să existe şi în condiţii de dificit de bunuri, în cazul în care acestea sunt repartizate relativ uniform între membrii societăţii (de exemplu, un control social suficient de puternic), după cum se întîmplă în societăţile bazate pe proprietate comună (societăţile comuniste, triburi din Africa sau America Latină etc.). Situaţia se explică prin acţiunea legii egalităţii, potrivit căreia omul tinde să fie egalul semenilor săi.

Atentînd la proprietatea altuia, criminalul poate să urmărească realizarea diverselor interese particulare, precum supravieţuirea, îmbogăţirea sau răzbunarea. De exemplu, cel care fură pentru că nu are ce să mănînce, urmăreşte scopul de a supravieţui. Individul care dispune de cele necesare existenţei poate să fure pentru a se îmbogăţi, pentru a-şi satisface necesitatea psihologică de a nu fi mai prejos de cei din anturajul său, pentru a nu fi disconsiderat de prietenii săi etc. În fine, un individ poate să dea foc la casa altuia numai din intenţia de a se răzbuna.

Loading...