loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  1. Esenţa criminalităţii transnaţionale si transfrontaliere

Criminalitatea transnaţională şi cea transfrontalieră devin o realitate tot mai evidentă. Ele cunosc o continuă expansiune socială şi internaţională, iar în timpul previzibil vor ajunge fenomene criminale dominante. Predominarea lor va fi legată de anumite tipuri de criminalitate, precum criminalitatea organizată, economică, informatică sau terorismul.

Deşi sunt adesea asimilate, ele constituie, în realitate, fenomene criminale distincte, chiar dacă au unele trăsături comune.

Criminalitatea transfrontalieră constă într-o activitate cri­minală desfăşurată de cetăţenii aceluiaş stat pe teritoriul mai multor state sau al unui stat străin.

Criminalitatea transnaţională rezidă într-o activitate crimi­nală desfăşurată de cetăţeni ai mai multor state pe teritoriul unui stat străin sau a mai multor state.

Crimele transnaţionale au loc în cazul în care cetăteni ai mai multor state îşi conjugă acţiunile pentru a săvîrşi acte criminale. În acest caz, nu contează că crimele au fost săvîrşite pe teritoriul unui stat sau pe teritoriul mai multor state, ci că participanţii la actele criminale provin din state diferite. De exemplu, cetăţeanul Ion Munteanu din Repulica Moldova a săvîrşit o serie de furturi de telefoane porta­bile împreună cu cetăţeanul Pentru Moldovan din România, ambii aflîndu-se pe terioriul României. De aceea, crimele transnaţionale sunt întotdeauna săvîrşite de grupuri criminale (trăsătură distinctivă), formate din cel puţin două persoane, cetăţeni ai unor state diferite. Caracterul de grup al criminalităţii transnaţionale îi conferă acestui tip de criminalitate o periculozitate socială sporită. Prin urmare, sporirea criminalităţii transnaţionale este favorizată de posibilităţile crescînde de comunicare între îndivizi (mijloace de comunicare şi cunoaştere a limbilor).

Crimele tranfrontaliere au loc în cazul în care cineva săvîrşite pe teritoriul a cîteva state o crimă. În cazul dat, nu contează că crima a fost săvîrşită de o persoană sau mai multe sau cetăţenii a cîte state sunt făptaşii. De exemplu, Ion Ionescu, cetăţean al Republicii Moldova, a creat o pagină WEB în limba engleză de pe teritoriul Republicii Moldova, pe care pretindea că vinde bijuterii din metale şi pietre preţioase, cerînd plata pentru aceste produse în avans, fără a transmite însă cumpărătorilor articolele preţioase promise, victime ale acestor escrocherii căzînd cetăţeni ai diferitor state. Spre deosebire de criminalitatea transnaţională, crimina­litatea transfrontalieră nu are un caracter de grup obligatoriu (trăsătură generală), chiar dacă crimele transfrontaliere pot să fie săvîrşite şi de grupuri criminale. Iată de ce, sporirea criminalităţii transfrontaliere este favorizată de posibilităţile crescînde de traversare a frontierelor, legală şi ilegală, dintre state.

Comună acestor tipuri de criminalitate este trăsătura că crimele din care ele se alcătuiesc vizează cîteva state: în cazul criminalităţii transnaţionale este vorba de subiecţii crimelor, iar în cazul criminalităţii transfrontaliere este vorba de locul săvîrşirii crimelor.

Într-o serie de cazuri, criminalitatea transnaţională şi transfrontalieră se întrepătrund, adică grupuri criminale formate din indivizi care sunt cetăţeni ai unor state diferite desfăşoară activităţi criminale pe teritoriul a două sau mai multe state. De exemplu, un grup criminal format din cetăţeni ai Turciei şi Republicii Moldova transportează în mod clandenstin droguri din Turcia în Republica Moldova, folo­sind autoturismele personale.

Criminalitatea transnaţională şi criminalitatea transfrontalieră din arealul naţional şi-a întins, în principal, tentaculele în bazinul Mării Negre, este vorba de existenţa unei enclave în zona transnistreană, necontrolată de autorităţile Republicii Moldova.

  1. Cauza si condiţiile criminalităţii transnaţionale si transfrontaliere

Naşterea şi amplificarea acestor fenomene criminale este cauzată de deschi­derea tot mai pronunţată a societăţilor şi de globalizarea accelerată. Asistăm, de fapt, la constituirea societăţii globale. O dată cu constituirea acesteia este de aşteptat modificări considerabile şi în societăţile naţionale sau etatice, inclusiv în ceea ce priveşte starea criminalităţii.

Societatea naţională s-a lovit de aceste fenomene criminale după iniţierea reformelor democratice. Renunţarea la modelul comunist de organizare socială a condus la o deschidere a societăţii, condiţie indispensabilă naşterii criminalităţii tranfrontaliere şi transnaţionale.

Cauza naşterii acestui fenomen criminal o constituie deschiderea societăţilor. Deschiderea societăţilor nu trebuie însă să fie înţeleasă exclusiv în sensul permeabilităţii frontierelor statelor, ci şi al interconexiunii avansate a societăţilor.

Acţiunea cauzei este puternic favorizată de următoarele condiţii: • migrarea intensă a populaţiei cu scopul de a dobîndi resurse de subzistenţă în exterior (decalajul economic dintre societăţi, formarea corporaţiilor internaţionale etc.); • existenţa unor zone extinse necontrolate de autorităţile naţionale (zona transnistreană, regiunea abhaziană etc.); • corupţia avansată din unele societăţi; • dezvoltarea mijloacelor de comunicare (telefonie, Internet, autovehicule etc.); • insuficienta colaborare internaţională în domeniul controlului asupra criminalităţii.

Loading...