Legea penală română, în materie de omucidere, realizează o anumită simplificare în raport cu legile straine de referintă.
Astfel, legea penală italiană incriminează ca fapte contra vieții: omorul simplu, omorul agravat, omorul comis în alte circumsțante agravante, infanticidul, omorul cu consimțamântul victimei, instigarea sau înlesnirea sinuciderii, omorul praeterintentionat si omuciderea din culpa.
Legea penală germană, incriminează că infracțiuni contra vieții: omorul agravat, loviturile mortale, omorul comis în condiții atenuante, omorul la cerere, avortul, genocidul, abandonul și omorul din culpa.
Deși legea penală italiană și germană se situează pe aceeasi pozitie în ceea ce priveste momentul începerii vietii, atitudinea fata de infractiunea de avort, de exemplu, este diferita. Astfel, legea germană considera avortul o infracțiune contra vieții, pe când legea italiană sistematiza aceasta infracțiune pâna în 1978, în titlul 10, intitulat "infracțiuni contra integritații corporale si sanatații neamului". După 1978, acest titlu a fost abrogat prin lege, reglementarile în materie, facând obiectul unei legi speciale. Soluția italiana este apropiata de cea a legii penale române, care reglementeaza avortul, nu în cadrul infracțiunilor contra vietii, ci a celor contra integritații corporale sau a sănatatii.
Legea penală franceză, incriminează sub denumirea de "infracțiuni contra vieții": omorul simplu, omorul în forma agravata (sunt prevazute trei categorii de circumstante agravante), atentatul la viata altuia prin otravire-text care nu a figurat în proiectul initial, fiind introdus de Parlament prin reproducerea art.301 din Codul penal anterior-si omorul din culpa. Infracțiunea de "provocare la sinucidere" (asemanatoare celei prevazute de legea penala româna în art.179, în cadrul capitolului referitor la infracțiunile contra vieții), este incriminata în capitolul al III-lea sub denumirea de "punerea în pericol a persoanei", într-o secțiune autonoma intitulata provocarea la sinucidere. Tot acolo sunt incriminate si faptele de "propaganda sau publicitate în favoarea produselor, obiectelor sau metodelor preconizate ca mijloace de sinucidere".
În sfârșit, Codul penal spaniol, incriminează în "omuciderea și formele sale": omorul simplu, omorul în circumstanțe agravante, omorul din culpa, îndemnul la sinucidere si omorul la cerere. Așa cum se observa, reglementarea spaniola se apropie mult de cea româna, cu excepția neincriminarii distincte a pruncuciderii si a incriminării în schimb, a faptei de omor la cerere.
O prima concluzie care s-ar putea desprinde din aceasta analiza istorica si de drept comparat a infracțiunilor contra vietii, ar fi aceea ca majoritatea legislatiilor moderne incriminează faptele de omor simplu, omor agravat (existând una, doua sau trei forme agravate) și omor din culpa. Pruncuciderea este incriminata numai de unele legislații (româna, italiana), alte legislatii asimilând aceste fapte cu cele de omor (legea penala franceza, germana, spaniola).
A doua concluzie se refera la formele agravate. Cea mai simpla formulare a circumsțanțelor agravante, o cuprinde legea spaniola. După aceasta lege, omorul se pedepșeste mai grav când "este comis:
- cu perfidie;
- ca preț, recompensă sau cu promisiune;
- cu înverșunare;
- amplificând deliberat si inuman durerea victimei (art.139)."
În acest caz, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 20 de ani. Dacă fapta se constituie în conditiile mai multor circumstante agravante, pedeapsa este închisoarea de la 20 la 25 de ani. Este de retinut ca limitele pedepsei pentru omor simplu sunt prevazute de la 10 la 15 ani.
La fel de simplă este si reglementarea legii penale germane. În acest caz, omorul are caracter grav când este comis din placerea de a ucide sau de a-si satisface pornirile sexuale ori din lacomie sau din alte motive josnice, prin viclenie, cruzime, prin mijloace prezentând un pericol comun sau pentru a înlesni sau a ascunde o alta infractiune. În aceste situatii, omorul se pedepseste cu detentiune pe viată.
Ceea ce prevaleaza în cele doua legislatii de mai sus, sunt agravantele privitoare la atitudinea psihica a faptuitorului (motive josnice, perfidie, înversunare, viclenie, placere, satisfactie sau scopul de a înlesni sau de a ascunde o alta infractiune, a primi o recompensa, un pret, a îndeplini o promisiune) si, în secundar, modul de savârsire a faptei (prin cruzimi sau prin mijloace prezentând un pericol comun).
Mult mai numeroase si mai diversificate sunt circumstantele agravante ale omorului cuprinse în legislatia româna, franceza, italiana si nord-americana.
Astfel, dupa legea penala italiana constituie circumstante de agravare (iar pedeapsa este închisoarea pe viata, dupa abrogarea pedepsei cu moartea):
- omorul savârsit pentru a executa sau a ascunde o alta infractiune sau pentru a obtine ori pentru a asigura obtinerea pentru sine sau pentru altul a produsului, a pretului sau a nepedepsirii pentru o alta infractiune;
- omorul comis contra unui ascendent sau descendent;
- când concura una dintre urmatoarele circumstante: a actionat din motive josnice sau usuratice, a folosit chinuri, maltratari ori a actionat cu cruzime fata de victima sau când s-a folosit de un mijloc otravitor ori de alt mijloc insidios sau când s-a comis cu premeditare;
- când fapta s-a comis de un fugar pentru a se sustrage de la arestare, captura sau încarcerare sau pentru a-si procura mijloace de subzistenta în timpul cât era fugar;
- când omorul s-a comis de un asociat la infractiune pentru a se sustrage de la arestare, captura sau încarcerare;
- cu ocazia savârsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute în art.519 (viol), art.520 (viol prin abuz de autoritate) si art.522 (acte violente de desfrâu).
Pedeapsa este închisoarea de la 24 la 30 de ani când fapta a fost comisa asupra sotului, fratelui, surorii, tatalui sau mamei adoptive sau asupra fiului adoptiv sau asupra unui afin în linie directa.
Codul penal francez cuprinde de asemenea, o varietate de circumstante agravante. Astfel, în timp ce omorul simplu se pedepseste cu închisoare pâna la 30 de ani, omorul este agravat si se pedepseste cu închisoare pe viata:
- când precede, însoteste sau urmeaza o alta crimă;
- omorul savârsit în scopul de a pregati sau de a înlesni savârsirea unei infractiuni ori de a favoriza fuga sau de a asigura nepedepsirea autorului sau a complicelui;
- omorul comis cu premeditare (asasinat);
- omorul comis asupra unui minor de pâna la 15 ani ori asupra unui ascendent legitim sau natural ori asupra tatalui sau mamei adoptive;
- asupra unei persoane a carei stare deosebit de vulnerabila (datorita vârstei, bolii, unei infirmitati sau deficiente fizice sau psihice sau starii de graviditate), era aparenta sau cunoscuta de autor;
- asupra unui magistrat, jurist, avocat, functionar public sau ministerial sau asupra oricarei alte persoane care detine o autoritate publica sau este însarcinat cu o atributie în serviciul public, în exercitiul sau cu ocazia exercitarii functiilor sau atributiilor sale, când calitatea victimei este aparenta sau cunoscuta de faptuitor;
- asupra unui martor, victime, parte civila, fie pentru a o împiedica sa denunte fapta, sa formuleze plângere sau sa depuna ca martor în justitie, fie din cauza denuntarii, a plângerii sau a depozitiei sale.
Tot astfel, legea penala româna prevede omorul agravat sub două forme: omor calificat şi omor deosebit de grav.
În legislatia nord-americana, constituie circumstanţe agravante ale omorului:
- comiterea faptei dupa condamnarea la închisoare ori când faptuitorul a mai fost condamnat pentru omor sau pentru o fapta savârsita prin amenintarea victimei cu acte de violenta;
- comiterea unui alt omor în timpul savârsirii acelui omor;
- când faptuitorul, cu stiinta, a creat riscul mortii mai multor persoane;
- când omorul a fost savârsit deoarece faptuitorul s-a obligat la aceasta sau a fost complice la comiterea faptei sau a încercat sa o comita ori imediat dupa comitere sau în încercarea de a o comite a savârsit un jaf, rapire de femei, acte sexuale anormale prin forta sau amenintare cu forta, incendiere, spargere sau rapire de copii;
- când omorul s-a savârsit în scopul evitarii sau prevenirii arestarii;
- când omorul s-a savârsit în scopul evadarii dintr-o paza legala;
- când omorul s-a savârsit pentru a obține un câștig;
- când omorul s-a savârsit cu cruzime, cu atrocitate, faptuitorul manifestând o exceptionala depravare.
Așa cum se observa, categoriile de circumstante agravante sunt mult mai diversificate în aceasta din urma legislatie. Pe lânga agravante, care se refera la atitudinea psihica (premeditarea, mobilul, scopul) ori agravante privind modul de comitere a infracțiunii, apar agravante referitoare la calitatea subiectului activ (soț, rudă apropiată, o persoană care a mai savârşit un omor) sau la calitatea subiectului pasiv (soț, rudă apropiată, două sau mai multe persoane, femeie gravidă, minor până la 15 ani, persoană vulnerabilă, funcționar public sau ministerial, tec .). Dintre agravantele menționate, cea mai controversata este circumstantă agravanta a premeditării.