Pin It

       Dintre toate valorile sociale, omul reprezintă, cu siguranţa, valoarea cea mai de preţ. De aceea, legea penală îl apara atât în ceea ce priveşte existenţa sa fizică şi atributele fundamentale ale personalităţii sale, cât şi în ceea ce priveşte toate celelalte drepturi şi interese ce-i sunt recunoscute.

Facând distincţia între faptele de pericol social îndreptate împotriva drepturilor absolute privitoare la existenţa fizică şi la principalele atribute ale fiinţei şi personalităţii umane pe de o parte, şi faptele de pericol social îndreptate împotriva altor drepturi ţi interese ale persoanei, pe de alta parte, legiuitorul a inclus pe cele dintâi într-o categorie distinctă de infracţiuni, concretizată în titlul infracţiuni contra persoanei.

        Ocrotirea persoanei prin mijlocirea legii penale se înscrie printre cele mai importante obiective ale dreptului penal; persoana omului este aparată atât sub aspectul personalităţii sale fizice (viaţa, integritatea corporală, sanatatea), cât şi a personalităţii sale morale (demnitate, onoare, libertate, etc.).

         În cadrul ocrotirii penale a persoanei, locul central îl ocupă apararea vieţii omului.

         Viaţa, ca însuşire biologică a individului, constituie atributul sintetic şi fundamental fară de care nu ar putea exista nici una dintre celelalte însuşiri ale persoanei. Ea reprezintă bunul, valoarea cea mai de preţ a individului, condiţia supremă a existenţei şi afirmării rolului său în cadrul grupului social.

Societatea, de asemenea, nu poate fi concepută decât prin existenţa unor oameni, ceea ce înseamnă că viaţa indivizilor devine o condiţie supremă a existenţei societăţii însăşi. Fară respectarea vieţii nu este posibilă nici colectivitatea, nici convieţuirea socială.

          Implicarea dreptului în reglementarea relaţiilor sociale şi în ocrotirea valorilor sociale, a transformat aceste relaţii în raporturi juridice, iar raporturile juridice care se nasc şi se dezvolta în jurul valorilor sociale ocrotite, devin obiectul juridic al infracţiunii. Viaţa devine astfel, dintr-o valoare biologică, o valoare socială şi juridică adică un drept absolut la viaţa al individului, drept a carui ocrotire este constatată de legea şi doctrina penală şi pe care toţi cei din jur trebuie să-l respecte. Mai mult chiar, ocrotirea vieţii înseamnă apararea tuturor relaţiilor sociale normale şi utile, deoarece fară persoana în viaţa, aceste relaţii nu ar fi posibile.