După al doilea război mondial, odată cu declanşarea procesului de decolonizare, se recunoaşte calitatea de subiect de drept internaţional mişcărilor de eliberare naţională.
Noţiunea de popor este introdusă în DIP prin Carta ONU, iar calitatea de subiect de drept internaţional prin afirmarea principiului autodeterminării ca principiu de drept internaţional.
Caracteristici ale conceptului de ,,popor”:
- entitate socială clar determinată, cu trăsături proprii
- legătura cu un teritoriu, chiar dacă a fost înlăturat ilicit de pe acel teritoriu
Minorităţile naţionale, grupurile etnice nu constituie popoare şi nu pot fi subiecți ai dreptului la autodeterminare.
Condiţii de recunoaştere a mişcărilor de eliberare naţională:
- există create organe proprii de conducere reprezentative, care să exercite funcţii de putere publică asupra unui teritoriu (autoritate efectivă);
- teritoriu eliberat, care să reprezinte o parte însemnată din întregul teritoriu;
- forţe organizate, capabile să ducă până la capăt lupta de eliberare;
- legitimitatea
Drepturi:
- dreptul de a desfăşura acţiuni de emancipare naţională, pe cale paşnică sau prin folosirea forţei;
- dreptul la autoapărare;
- principiul nonintervenţiei;
- dreptul ca forţelor lor armate să li se aplice regulile dreptului umanitar;
- dreptul de reprezentare diplomatică, activă sau pasivă;
- dreptul de participare cu statut de observator la lucrările organizaţiilor internaţionale.
Sfera de exercitare a acestor drepturi are caracter:
- limitat - nu este echivalentă cu plenitudinea drepturilor statului, fiind acordată cu finalitatea transformării în stat;
- tranzitoriu - până la dobândirea independenţei şi crearea statului nou cu personalitate juridică deplină.