Comitetul pentru Drepturile Copilului a fost instituit în baza art. 43 din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului şi se prezintă ca un organ convenţional avînd competenţă teritorială universală şi competenţă materială specială în domeniul drepturilor copilului.[1]
Comitetul pentru Drepturile Copilului are menirea de a monitoriza progresele înregistrate de statele părţi la Convenţie, în ceea ce priveşte aplicarea aceteia.
Comitetul este format din18 experţi de înaltă moralitate care posedă o competenţă recunoscută în domeniul reglementat de Convenţie.[2] Membrii Comitetului sînt aleşi pe o perioadă de 4 ani şi pot fi realeşi, dacă candidatura lor este dinou prezentată la expirarea mandatului. Membrii Comitetului acţionază în nume propriu, adică nu reprezintă statul sau o organizaţie. Comitetul se reuneşte de trei ori pe an, la Palatul Naţiunilor din Geneva, Elveţia. Fiecare sesiune durează trei săptămîni şi examinează rapoartele statelor – părţi, în cadrul unor discuţii cu reprezentanţii guvernelor. După fiecare sesiune, Comitetul redactează ,,Observaţiile finale” pe marginea raportului fiecărui stat – parte.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului intră în vigoare pentru statul – parte în cea de-a 30-a zi de la adoptarea oficială de către stat a Convenţiei.[3] Din momentul intrării în vigoare, statele-părţi vor fi obligate să prezinte C.D.C.:
- Raportul iniţial – în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei;
- Rapoarte periodice – la fiecare cinci ani.
Rapoartele periodice se prezintă după cinci ani da la data prezentării Raportului Iniţial.
În ceea ce priveşte obligaţiile Republicii Moldova faţă de Comitetul pentru Drepturile Copilului, Guvernul Republicii la 27.09.2002 a prezentat C.D.C. Raportul Iniţial şi primul Raport Periodic[4] asupra măsurilor întreprinse pentru realizarea drepturilor prevăzute de Convenţia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului.
Ca urmare a examinării [5]Rapotului iniţial, C.D.C. a adresat Guvernului Republicii Moldova Observaţiile finale, care au înglobat principalele componente ale discuţiei şi au punctat domeniile-cheie de îngrijorare.
Aceste subiecte de îngrijorare sînt:
- absenţa strategiilor şi resurselor necesare pentru aplicarea efectivă a legislaţiei naţionale în materia drepturilor copilului - s-a recomandat elaborarea unei abordări cuprinzătoare a problemelor copilului, a unei strategii integrate pe termen lung, crearea mecanismelor pentru implimentarea Planului Naţional de Acţiuni;
- alocaţiile bugetare insuficiente pentru copii, mai ales în domeniul sănătăţii şi învăţămîntului – s-a recomandat punerea în aplicare în mod efectiv a ,,Strategiei preliminare pentru reducerea sărăciei”, identificarea sumelor din buget, cheltuite pentru copii la nivel naţional şi local, pentru a putea evolua efectele cheltuielilor pentru nevoile copiilor;
- ineficienţa Centrului Naţional pentru pentru Drepturile Omului, precum şi a instituţiei ,,Avocatul Parlamentar” din cadrul Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului din cauza că nici unul dintre cele două organisme nu dispune de un mandat oficial pentru a se putea ocupa de plîngerile făcute – s-a recomandat instituirea în cadrul Centrului pentru Drepturile Omului sau separat a funcţiei de ,,avocat al copilului” sau de comisar abilitat cu monitorizarea implimentării Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului la nivel naţional şi local;
- lipsa antrenării O.N.G. în implimentarea Convenţiei; nivelul redus de cooperare între instituţiile guvernamentale şi O.N.G., mai laes cu organiyaţiile din domeniul drepturilor omului – s-a recomandat facilitarea şi susţinerea activităţii O.N.G. naţionale şi internaţionale privind implimentarea Convenţiei, consolidarea cooperării cu aceste organizaţii etc.[6]
Deci, Convenţia cu privire la Drepturile Copilului – documentul de referinţă în reglementarea şi garantarea drepturilor copilului, împreună cu Comitetul pentru Drepturile Copilului – mecanism instituţional de monitorizare a implimentării sale conturează un veritabil Drept internaţional al drepturilor copilului.
[1] Ciugureanu-Mihailuţă,C., Comitetul pentru Drepturile Copilului - mecanism internaţional de protecţie şi garantare a drepturilor copilului, revista ,,Legea şi viaţa”, 2009, p.17
[2] Convenţia cu privire la Drepturile Copilului. Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U NR.44\25 din 29.11.1989, în ,,Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte”, V.I. ,Chişinău, 1998
[3] Directive generale privind forma şi conţinutul Rapoartelor Iniţiale care vor fi înaintate de statele-părţi ale Convenţiei cu privire la Drepturilr Copilului. Doc. CDC/C/5, 15.10.1996, în HODGKIN R., NEWELL P.
[4] Directive generale privind forma şi conţinutul Rapoartelor Periodice care vor fi înaintate de statele – părţi ale Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului. Doc. CDC/C/58, 20.11.1996, în HODGKIN R., NEWELL P.
[5] Raportul C.D.C. la cea de-a IV-a sesiune. Doc. CDC/C/20, 1993, în HODGKIN R., NEWELL P.
[6] Ciugureanu-Mihailuţă,C., Comitetul pentru Drepturile Copilului-mecanism internaţional de protecţie şi garantare a drepturilor copilului, revista ,,Legea şi viaţa”, 2009, p.19-20