Filosofia dreptului, după cum rezultă şi din numele său, este disciplina preocupată de studierea dreptului. Dreptul, însă, este studiat şi de ştiinţele juridice speciale, fiecare dintre acestea examinând dreptul din punctul de vedere al înţelegerii lor specifice şi a procedeelor de studiere aobiectului dat, de pe pozţiile deosebite ale obiectului lor de studiu.
Prin cuvântul obiect se are în vedere ceea ce încă urmează a fi studiat şi înţeles, iar prin conceptul de
obiect de studiu al ştiinţei – deja o înţelegere oarecare teoretică(ştiinţifică) a obiectului, forma sa cognitivă-semantică de exprimare (legea sau principiul), o anumită concepţie a înţelegerii şi reprezentării lui. Ca ştiinţă teoretică generală, filosofia dreptului studiază dreptul în esenţa sa universală , spre deosebire de ştiinţele juridice speciale care studiază dreptul în natura şi caracterele lui particulare. Nici o ştiinţă juridicăspecială nu poate explica ce este dreptul în general , ce are eluniversal, precizînd doar ce este dreptul la un anumit popor ,într-un anumit moment dat .
Problematica filosofiei dreptului:
1. Care sunt conditii le de justificare a dreptului-calea axiologiei juridice
2. Care sunt conditiile de valabilitate a categoriilor juridice-calea epistemologiei juridice.
3. Care sunt conditiile de adeverire a omului prin dreptul pozitiv-calea ontologiei juridice.
In ceea ce priveşte funcţiile filosofiei dreptului, ele sunt cele caracteristice tuturor ştiinţelor, şi anume: informativă, cognitivă,educativă etc. In afară de acestea, filosofia dreptului are ca principaleurmătoarele funcţii: funcţia conceptuală şi funcţia metodologică
Funcţia conceptual a filosofiei dreptului constă in aceea că eainarmează oamenii cu cunoştinţe generale despre drept, despre principiile realităţii juridice. Reprezentand atitudinea omului faţă deexistenţa juridică, viziunile lui asupra scopului şi sensului vieţii, asupralegăturii dintre interesele şi necesităţile lui şi sistemul de drept generalsocial, filosofia dreptului stă la baza orientării sociale, a activităţiioamenilor, a atitudinii lor faţă de fenomenele juridice ale vieţii sociale.Astfel, datorită faptului că filosofia dreptului are un obiect de studiuraportat la intreaga realitate juridică, ea oferă o concepţie de ansambluasupra lumii juridice in care işi găseşte realizarea dialogul permanentdintre om şi lume.
Funcţia metodologică a filosofiei dreptului constă in aceea că datorităobiectului ei de studiu, ea contribuie la elaborarea unor noi procedee şimetode de lămurire, studiere şi transformare a realităţii juridice.Metodele generale de activitate, scopurile şi idealurile elaborate şi promovate de filosofia dreptului in măsură egală se referă şi la activitateaştiinţifică. Deaceea, filosofia dreptului se manifestă ca metodologiegenerală pentru ştiinţele juridice speciale, pe care le ajută să-şiorganizeze şi sistematizeze propriile sisteme de cunoştinţe. In concluzie, trebuie să menţionăm că necătand la faptul că filosofiadreptului este o disciplină teoretică şi abstractă, ea are şi o importanta funcţie practică – propune şi pregăteşte recunoaşterea pozitivă a idealului juridic.