loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Ca ramură a filosofiei, Filosofia dreptului se supune exigenţelor metodologice aleacesteia. Având, însă, un obiect distinct de cercetare, dreptul, căruia îi sunt propriianumite disponibilităţi de cercetare, Filosofia dreptului este mai sensibilă la un anumitunivers metodologic şi mai opacă la altele. Filosofia dreptului se serveste de ambele perechi de metode caracteristice si filosofiei si anume:inductia –deductia; analiza-sinteza. In cercetarea logica a dreptului domina deductia, adica se face o analiza rationala, fiindca trebuie sa se cerceteze conditiile care determina posibilitatea dreptului si a cunoasterii sale.Prin analiza logica trebuie sa se gaseasca un criteriu innascut in spiritual nostru astfel ca experienta sa insemne ajutor dar nu baza cercetarii.Pe cind in cercetarea fenomenologica a dreptului domina inductia.Iar in cercetarea idealului dreptului de asemenea deductia.In a doua cercetare unde este vorba de observarea evolutiei istorice adica de fenomenologia dreptului prevaleaza inductia.Aici se aduna faptele se examineaza institutiile juridice positive ale diferitor popoare :se indeplineste o cercetare empirica.Metoda inductive se subimparte in metoda genetic care studiaza originile sic ea comparativa care confrunta diverse sisteme juridice.Prima pentru a dobindi o cunoastere integrala a evolutiei dreptului ; a doua pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. În perspectivă istorică, evoluţia Filosofiei dreptului nu ar fi fost posibilă fărăinovaţiile metodologice ale lui Socrate, Platon, Toma d’Aquino, Kant, Hegel ş.a. Toma d’Aquino, împreună cu întreagafilosofie medievală descoperă esenţa divină a dreptului, prin metoda transcendentală defactură religioasă, în timp ce Kant foloseşte aceeaşi metodă, dar de factură laică,coborând transcendenţa din cer, în spiritul uman şi conturând, astfel, ideea de dreptsubiectiv, în opoziţie cu cel obiectiv. Logicismul filosofic, precum şi curentele ce i-auurmat, îndeosebi Analiza logică a limbajului au făcut posibilă dezvăluirea valenţelor conceptuale ale noţiunii dreptului, în timp ce Filosofia vieţii, Existenţialismul şi Filosofia post-modernă a omului, exacerbând tema unicităţii fiinţei umane şi a totalităţii catrăsătură a existenţei, au deschis calea unei adevărate filosofii a “Drepturilor omului”, ceamai vehiculată temă contemporană de Filosofie politică şi juridică. Hermeneutica, deşi ometodă târzie a filosofiei, operantă iniţial mai ales în istorie şi antropologie, aduce cu sine importante avantaje pentru Filosofia dreptului, îndeosebi  în cercetarea esenţei şi cauzalităţii unor fenomene istorice de drept.

Loading...