Studiind dreptul in esenţa sa universală, filosofia dreptului incepe de unde se sfarşeşte ştiinţa dreptului, căreia de altfel, ii dă temeiurile şi noţiunile fundamentale. Filosofia dreptului este strâns legată de alte ştiinţe. Giorgio delVecchio enumeră opt ştiinţe înrudite cu Filosofia dreptului: Jurisprudenţa,Filosofia teoretică, Psihologia, Filosofia practică, Sociologia, Demografia şiStatistica, Economia politică şi Ştiinţa politică. Cea mai interesantă şi, totodată, cea mai durabilă relaţie este cea dintre Filosofia dreptului şi Jurisprudenţă (Dreptul pozitiv) . Dacă Filosofia dreptului studiază dreptul în esenţa sa universală, Jurisprudenţa studiază aspectele particulare ale dreptului: domeniile aplicării dreptului, diferitele sisteme de drept, practica juridică etc. Fiecare dintre cele două domenii decercetare este bază de plecare pentru cercetarea propriului domeniu.La polul opus se situează relaţia cu Filosofia teoretică. Aceasta oferăFilosofiei dreptului universul conceptual propriu filosofiei, precum şi ometodologie specifică de cercetare. Putem aprecia, deci, că Filosofiadreptului este o aplicaţie a filosofiei, în genere, în timp ce Jurisprudenţa esteo aplicaţie a Filosofiei dreptului. Importante relaţii există între Filosofia dreptului şi celelalte ştiinţeenumerate. Astfel, Psihologia, îndeosebi prin componenta ei socială oferăexplicaţii ale comportamentelor de grup utile înţelegerii conceptelor derivateale dreptului, Filosofia practică, prin cealaltă componentă a sa, etica, oferăexplicaţii pertinente asupra relaţiilor dintre normativitatea juridică şi ceamorală, sociologia este ştiinţa care oferă cadrul experimental al elaborărilor teoretice din domeniul Filosofiei dreptului, Demografia şi Statistica oferăinformaţii despre mişcarea grupurilor umane, utile în cercetarea originii normelor şi comportamentelor juridice, iar Economia politică şi Ştiinţa politică oferă Filosofiei politice explicaţii asupra cadrului economic şi politic, instituţional în care se derulează fenomenul dreptului. Filosofia dreptului este o disciplină filosofică, specie a filosofiei practice. Ea nu se confundă cu ştiinţa dreptului. Dacă Filosofia dreptului esteteoria dreptului natural, obiectiv, aşa cum se instituie el pe baza înţelegeriiesenţei fiinţei umane şi a colectivităţilor sociale, ştiinţa dreptului este teoriadreptului pozitiv, subiectiv, aşa cum este el conceput de către sistemulinstituţional al unei organizări statale determinate şi pe baza unei doctrine juridice asumate.