Drept

Noţiunea de căsătorie.

Căsătoria reprezintă uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile prevăzute de lege, cu scopul de a întemeia o familie.

• Caracterele căsătoriei.

Pornind de la noţiunea căsătoriei se desprind următoarele caractere juridice:

1. Căsătoria este o uniune întemeiată pe consimţământul liber dintre un bărbat şi o femeie. La baza acestei uniuni se află consimţământul celor care se căsătoresc. Garanţia exprimării unui consimţământ liber o reprezintă dispoziţiile legale în materie de căsătorie.

1. Căsătoria este monogamă.

Acest caracter se deduce din sancţionarea legală a bigamiei.

1. Consimţământul este exprimat în condiţiile prevăzute de lege.

Prin urmare, căsătoria are caracter solemn. O confirmare, în acest sens, reprezintă faptul că se încheie în faţa delegatului de stare civilă (deci, a unei autorităţi), într-un anumit loc, în public şi în prezenţa concomitentă a viitorilor soţi.

1. Căsătoria are caracter civil.

Încheierea şi înregistrarea căsătoriei sunt de competenţa exclusivă a autorităţii de stat. De aceea, în lipsa căsătoriei civile, celebrarea religioasă nu produce efecte juridice.

1. Căsătoria se încheie pe viaţă.

Căsătoria se încheie, în principiu, pe viaţă întrucât presupune o comuniune patrimonială şi afectivă de lungă durată. De asemenea, exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti faţă de copii se realizează mai eficient în cadrul căsătoriei. Tradiţia socială relevă caracterul definitiv al căsătoriei.

În mod excepţional, căsătoria se desface prin divorţ conform unei proceduri desfăşurate în faţa instanţei de judecată.

1. Căsătoria se bazează pe egalitatea în drepturi a bărbatului cu femeia.

Această trăsătură priveşte toate aspectele referitoare la căsătorie (condiţiile în care se încheie căsătoria, relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi, precum şi dintre aceştia şi copiii lor) şi decurge din principiul egalităţii bărbatului cu femeia.

1. Consimţământul este exprimat cu scopul de a întemeia o familie. Acest lucru este prevăzut expres în art. 1 din C. familiei.

• Noţiune şi principii.

Dreptul familiei cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie.

Principiile dreptului familiei sunt:

1. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei (Constituţie, Codul familiei, Declaraţia universală a drepturilor omului, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice);
2. Principiul ocrotirii intereselor mamei şi copilului
3. Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi
4. Principiul egalităţii în drepturi dintre un bărbat şi femeie
5. Principiul exercitării drepturilor şi îndeplinirii datoriilor părinteşti în interesul copiilor
6. Principiul potrivit căruia membrii familiei sunt datori să îşi acorde unul altuia sprijin moral şi material
7. Principiul monogamiei 4. Obiectul dreptului familiei.

Obiectul specific de reglementare este reprezentat de raporturile de familie: raporturile de căsătorie, raporturile care rezultă din rudenie, raporturile care rezultă din adopţie şi raporturile care sunt asimilate de lege, sub anumite aspecte, celor de familie.

Nu toate raporturile care se nasc între membrii unei familiei fac obiectul dreptului familiei. Spre exemplu raporturile succesorale între membrii aceleiaşi familii fac obiectul dreptului civil.