Condiţiile de fond sunt:
- diferenţa de sex.
Căsătoria, aşa cum rezultă din dispoziţiile codului familiei, se poate încheia numai între persoane de sex diferit. Dovada sexului viitorilor soţi se face pe baza certificatului de naştere.
- Vârsta minimă de căsătorie este de optsprezece ani[1].
Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de şaisprezece ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi ori, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul.
Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.
Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti." Nu există, în vederea încheierii căsătoriei, o vârstă maximă legală. De asemenea, legea nu stabileşte nici existenţa unei diferenţe maxime de vârstă.
- consimţământul la căsătorie.
Consimţământul liber presupune un consimţământ neviciat, adică neafectat de eroare, dol sau violenţă.
Există eroare ca viciu de consimţământ, numai în cazul în care poartă asupra identităţii fizice a celuilalt soţ.
Căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ (art. 21 C. familiei).
Dolul viciază consimţământul viitorului soţ prin eroarea provocată ca urmare a mijloacelor viclene folosite împotriva sa. Dolul se deosebeşte de eroare prin domeniul său de aplicare, care este mai întins. Astfel, dolul poate purta şi asupra altor elemente decât identitatea fizică a celuilalt soţ (de exemplu, dolul poate purta asupra calităţilor sau însuşirilor celuilalt soţ, însă aceste condiţii trebuie să fie necesare pentru încheierea căsătoriei)
Violenţa reprezintă viciu de consimţământ "prin teama provocată viitorului soţ ca urmare a constrângerii fizice sau morale exercitată împotriva sa".
De regulă, consimţământul la căsătorie se exprimă prin răspunsul afirmativ la întrebările adresate fiecăruia dintre viitorii soţi de către delegatul de stare civilă.
Consimţământul la căsătorie trebuie să existe în momentul încheierii acesteia, deci, să fie actual.
Există, însă, şi situaţii când căsătoria este declarată încheiată, deşi consimţământul lipseşte sau nu a fost exprimat în mod conştient. De exemplu: alienatul sau debilul mintal consimte la încheierea căsătoriei într-un moment în care este lipsit de luciditate; delegatul de stare civilă declară căsătoria încheiată, deşi, unul dintre cei care s-au prezentat la încheierea căsătoriei, răspunde negativ sau nu răspunde la întrebarea adresată de către delegatul de stare civilă; unul dintre cei prezenţi în faţa delegatului de stare civilă, pentru încheierea căsătoriei, este lipsit temporar de facultatea sa mentală (este în stare de ebrietate); căsătoria fictivă (încheiată cu alt scop decât acela de a întemeia o familie). d. comunicarea reciprocă a stării sănătăţii.
La declaraţia de căsătorie se ataşează certificatele medicale care atestă starea sănătăţii viitorilor soţi (art. 10 din C. fam.).
[1] Aer.14 Codul Familiei