Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului aduce modificări în ceea ce priveşte capacitatea minorului, garantând:
1. Dreptul copilului capabil de discernământ de a-şi exprima opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte
Potrivit art. 24 din legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei. Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport de vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului. Orice copil poate cere să fie ascultat. În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunţa printr-o decizie motivată.
În afara consacrării în art. 24 din Legea nr. 272/2004, care are caracter general, de principiu,acest drept este prevăzut expres în anumite materii, de exemplu în ceea ce priveşte adopţia sau încredinţarea copilului cu ocazia divorţului părinţilor. Textul nu cere o anumită vârstă de la care este obligatorie ascultarea copilului, ci numai ca minorul să aibă discernământ, ceea ce reprezintă o soluţie flexibilă dar, în acelaşi timp, ridică dificultăţi de aplicare în practică.
Sintagma „orice problemă" subliniază că nu există domenii în care autoritatea parentală sau cea a adulţilor, în general, determină ca opinia copilului să nu fie primită. Rezultă că minorul capabil de discernământ poate să se exprime liber în toate domeniile care îl privesc; şcoală, educaţie, sănătate, mediu familial, recreare, etc. Termenul „liber"arată că minorul nu poate fi pedepsit pentru opiniile sale, nu poate fi supus presiunilor şi constrângerilor.
Copilul are dreptul de a fi ascultat indiferent dacă el a introdus acţiunea sau aceasta numai îl afectează. Copilul poate fi ascultat în modalităţi diferite, în funcţie de situaţia sa şi de materia în cauză: direct, prin reprezentant al unei instituţii specializate. Ascultarea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie. Poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit 10 ani , dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei. Dreptul de a fi ascultat nu se confundă cu dreptul copilului de a consimţi la anumite acte. De exemplu, Legea privind regimul juridic al adopţiei prevede dreptul copilului care a împlinit 10 ani de a consimţi la adopţie.
2. Dreptul copilului de a depune singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale
Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 272/2004 care consacră expres acest drept reprezintă o inovaţie în materia exerciţiului drepturilor minorului. Potrivit regulilor generale, minorul care nu a împlinit 14 ani nu are capacitate procesuală, iar minorul între 14 ani şi 18 ani are capacitate procesuală restrânsă. Astfel, potrivit art. 44 din Codul de procedură civilă, persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile ori statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor. Iar, potrivit art. 222 alin. ultim. din Codul de procedură penală, pentru persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Dar, excepţia prevăzută de Legea nr. 272/2004 este supusă unei duble limitări:
- excepţia se referă numai la plângerile referitoare la drepturile fundamentale ale copilului;
- excepţia de referă numai la depunerea acestor plângeri. În continuare, reprezentarea sau asistarea sunt guvernate de regulile generale în materia dreptului procesual. Potrivit art. 44 din Codul de procedură civilă, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte pană la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat. Aceste dispoziţii se aplică şi în ceea ce priveşte persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
Potrivit art. 29 alin. (2) din legea nr. 272/2004, copilul trebuie informat asupra drepturilor sale şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora.