loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Consideraţii introductive

  • Dreptul de protecţie împotriva exploatării

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă.

  • Sesizarea organelor competente

Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul, pot sesiza autorităţile abilitate de lege să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mintal, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă.

Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

  • Obligaţii privind readaptarea şi reintegrarea copilului

Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autorităţile publice şi organismele private au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.

Persoanele menţionate mai sus vor asigura condiţiile necesare pentru ca readaptarea şi reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.

  • Protecţia copilului împotriva exploatării economice
  • Dreptul de protecţie împotriva exploatării economice

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinţi ori de reprezentantul lui legal în schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia.

  • Reintegrarea şcolară

În situaţiile în care copii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învăţământ, desfăşurând munci cu încălcarea legii, unităţile de învăţământ sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistenţă socială. În cazul unor asemenea constatări, serviciul public de asistenţă socială, împreună cu inspectoratele şcolare judeţene şi cu celelalte instituţii publice competente, sunt obligate să ia măsuri în vederea reintegrării şcolare a copilului.

  • Obligaţia de a promova campanii de conştientizare şi informare

Inspecţia Muncii, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, are obligaţia de a promova campanii de conştientizare şi informare:

  • pentru copii - despre măsurile de protecţie de care pot beneficia şi despre riscurile pe care le implică cazurile de exploatare economică;
  • pentru publicul larg - incluzând educaţie parentală şi activităţi de pregătire pentru categoriile profesionale care lucrează cu şi pentru copii, pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protecţie împotriva exploatării economice;
  • pentru angajatori sau potenţiali angajatori.
  • Protecţia copilului împotriva consumului de droguri
  • Dreptul de protecţie împotriva consumului de droguri

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope.

  • Interdicţia vânzării de solvenţi copiilor

Este interzisă vânzarea de solvenţi copiilor, fără acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.

  • Obligaţii ale instituţiilor statale privind strategiile antidrog

Agenţia Naţională Antidrog, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copiilor şi, după caz, cu alte autorităţi sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, are obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pentru:

  • prevenirea folosirii copiilor la producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe;
  • conştientizarea publicului larg şi, în mod particular, a copiilor cu privire la această problematică, inclusiv prin intermediul sistemului de învăţământ şi, după caz, prin introducerea acestui subiect în programa şcolară;
  • sprijinirea copiilor şi familiilor acestora, prin consiliere şi îndrumare -dacă este necesar, de natură confidenţială, dar şi prin elaborarea de politici şi strategii care să garanteze recuperarea fizică şi psihică şi reintegrarea socială a copiilor dependenţi de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest scop de metode de intervenţie alternativă la instituţiile psihiatrice tradiţionale;
  • dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra apariţiei consumului de droguri la copii, ca şi asupra implicării acestora în producţia şi traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situaţii, a progreselor realizate, a dificultăţilor întâmpinate şi, respectiv a obiectivelor propuse pentru viitor;
  • dezvoltarea unui sistem de informare publică care să reducă toleranţa în ceea ce priveşte consumul de droguri şi să ajute la recunoaşterea primelor simptome de consum de droguri, mai ales în rândul copiilor.

Instituţiile prevăzute mai sus se vor asigura că opiniile copiilor sunt luate în considerare la elaborarea strategiilor antidrog.

Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei

  • Noţiuni

Prin abuz asupra copilului se înţelege „orice acţiune voluntară a unei persoane" care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

Prin „neglijarea copilului" se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică,mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

  • Interdicţii

Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală,sănătatea fizică şi psihică a copilului, atât în familie cat şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor.

De asemenea, în instituţiile publice sau private, precum şi în serviciile de tip rezidenţial, publice sau private, care asigură protecţia, creşterea, îngrijirea sau educarea copiilor, este interzisă angajarea persoanei împotriva căreia a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pentru săvârşirea, cu intenţie, a unei infracţiuni.

  • Sesizare

Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.

Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoştinţa publicului.

  • Obligaţiile direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului

În vederea asigurării protecţiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată:

  • să verifice şi să soluţioneze toate sesizările privind cazurile de abuz şi neglijare, inclusiv cele venite din partea asistenţilor familiali;
  • să asigure prestarea serviciilor specializate pentru nevoile copiilor victime ale abuzului sau neglijării şi ale familiilor acestora.

Aspecte procedurale

Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului au drept de acces,în condiţiile legii,în sediile persoanelor juridice,precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliţie au obligaţia să sprijine reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil sunt obligaţi să colaboreze cu reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi să ofere toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.

În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării şi nu întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, sau a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă, potrivit procedurii legale.

În situaţia în care persoanele menţionate mai sus refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, o familie, un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii.

În termen de 48 de ore de la data executării ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

În cadrul procesului prevăzut se poate administra, din oficiu, ca probă, declaraţia scrisă a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declaraţia copilului poate fi înregistrată, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează în mod obligatoriu cu asistenţa unui psiholog.

Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrării declaraţiei sale.

Dacă instanţa judecătorească apreciază necesar,îl poate chema pe copil, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezenţa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a copilului în acest sens.

În cazul în care abuzul sau neglijarea a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educarea copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copii aflaţi în grija sa.

Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare

Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Autoritatea Naţională pentru protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi cercetării sunt obligate să efectueze demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legislative, administrative şi educative destinate asigurării protecţiei efective împotriva oricăror forme de trafic intern sau internaţional al copiilor, în orice scop sau sub orice formă, inclusiv de către proprii părinţi.

În acest scop, autorităţile publice menţionate mai sus au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse.

Protecţia copilului împotriva altor forme de exploatare

  • Dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare

Copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare.

  • Obligaţii ale instituţiilor şi autorităţilor publice

Instituţiile şi autorităţile publice, potrivit atribuţiilor lor, adoptă reglementări specifice şi aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele:

  • transferului ilicit şi a nereturnării copilului;
  • încheierii adopţiilor, naţionale ori internaţionale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului;
  • exploatării sexuale şi a violenţei sexuale;
  • răpirii şi traficării de copii în orice scop şi sub orice formă;
  • implicării copiilor în conflicte armate;
  • dezvoltării forţate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice şi mentale;
  • exploatării copilului de către mass-media;
  • exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente ştiinţifice.
Loading...