Drept

Plata este calificată, ca şi în dreptul comun, ca o modalitate de executare voluntară a obligaţiei fiscale, principala modalitate de colectare a creanţelor fiscale.

4.1.1. Persoanele obligate la plată. Potrivit Codului de procedură fiscală, sunt ţinute la plată:

1. a. în primul rând, debitorul;
2. b. dacă obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de debitor, devin debitori, în condiţiile legii, următorii:

- moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

- cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;

- persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederle legale referitoare la faliment;

- persoana care, potrivit legii, şi-a asumat obligaţia de plată, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în forma autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;

- alte persoane, în condiţiile legii;

1. persoana care, în numele debitorului, potrivit legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datoate bugetului general consolidat (de exemplu, angajatorul pentru impozitul pe veniturile salariale, plătitorii taxei pe valoarea adăugată).

Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este persoana juridică, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de către sediile secundare ale persoanei juridice.

1. d. Pe lângă debitorul fiscal, principalul obligat la plată, poartă răspunderea pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil toţi cei care, prin actele sau faptele lor, au condus direct la această stare a contribuabilului debitor, lor revenindu-le o răspundere solidară a cu cea a debitorului, care operează numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 27 -„Răspunderea solidară”-, pentru obligaţiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile codului de procedurî fiscală, raspando solidar cu acesta următoarele persoane:

1. a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilitatii, cu rea-credinţa, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;
2. b) administratorii, asociaţii, actionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu reacredinţa, sub orice forma, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.

4.1.2. Cui se poate face plata. Plata se face numai organelor competente să perceapă veniturile bugetare (pe categorii de bugete), prin intermediul băncilor, trazoreriei şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată; plata se face distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie, alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv pentru accesoriile acestora (întrucât fiecare impozit sau taxă are individualitatea sa), folosindu-se modalităţile prevăzute de lege şi cu respectarea ordinei legale.

Plata făcută altui organ fiscal nu conduce la realizarea obligaţiei fiscale, reprezentând o sumă nedatorată şi generează raporturi juridice de restituire.

4.1.3. Obiectul plăţii. Creditorul nu poate accepta o altă prestaţie decât cea datorată, plata trebuind să constea în executarea întocmai a obligaţiei datorate.

4.1.4. Termenele de plată. Trebuie făcută la scadenţă, determinată de “termenele prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează”.

Legea enunţă şi câteva situaţii particulare - ex. ipoteza diferenţelor, a accesoriilor, a înlesnirilor, a impozitelor care nu au prevăzute termene de plată, a se vedea! Plata anticipată – este permisă în cazul impozitelor şi taxelor stabilite anual, plătibile în rate (ex. impozitul pe clădiri).

4.1.5. Ordinea stingerii datoriilor. Interesează atunci când debitorul are de achitat impozite, taxe, contribuţii diferite (mai multe tipuri), iar sumele de care dispune sunt insuficiente pentru realizarea integrală a acestora, situaţie în care se vor  stinge datoriile corelative acelui tip de creanta fiscală principala pe care îl stabileste contribuabilul.

În cadrul tipului de impozit, taxa, contribuţie sau alta suma reprezentând creanta fiscală, stabilit de contribuabil, stingerea se efectuează, de drept, în următoarea ordine:

1. sumele datorate în contul ratei din luna curenta din graficul de plata a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare la plata, precum şi dobanda datorată în luna curenta din grafic sau suma amânată la plata, împreună cu dobânzile datorate pe perioada amânării, în cazul în care termenul de plata se împlineşte în luna curenta, precum şi obligaţiile fiscale curente de a căror plata depinde mentine rea valabilităţii inlesnirii acordate;
2. b. obligaţia fiscală principala şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acesteia, în ordinea vechimii, cu excepţia celor pentru care s-a început executarea silită;
3. c. sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plata a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare, pana la concurenta cu suma esalonata la plata sau pana la concurenta cu suma achitată, după caz, precum şi suma amânată la plata împreună cu dobânzile datorate pe perioada amânării, după caz;
4. d. obligaţiile cu scadente viitoare, la solicitarea contribuabilului.

4.1.6. Data plăţii. Obligaţia fiscală se consideră executată:

- pe data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau perso anele abilitate de organul fiscal, în cazul plăţilor în numerar;

- la data poştei înscrisă pe mandatul poştal, în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal;

- pe data debitării contului plătitorului, pentru plăţile efectuate prin decontare bancară, pe baza instrumentelor de decontare specifice, data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului;

- pe data înregistrării la organul competent a documentelor sau actelor pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii, în cazul obligaţiilor care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile;

- pe data debitării contului debitorului, în cazul obligaţiilor declarate în vamă.

4.1.7. Dovada plăţii. Plata are drept efect liberarea debitorului de obligaţia asumată.

În domeniul fiscal, dovada plăţii se poate face cu mijloace specifice, în funcţie de modalităţile de plată folosite, reglementate ca atare în Codul de procedură fiscală:

- instrumentele de plată folosite, confirmate de bancă, prin semnătură şi ştampilă, certificarea având semnificaţia debitării contului plătitorului;

- chitanţa eliberată de unitatea încasatoare -trezorerie, agent fiscal, casier, pentru ipoteza plăţii directe, în numerar;

- marca timbrului, aplicată pe actul întocmit.

4.1.8. Majorările de întârziere. Se particularizează prin:

- curg din ziua imediat următoare scadenţei obligaţiei fiscale, de drept, cu excluderea posibilităţii de renunţare la ele şi nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepţie de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun;

- sunt neplafonate, calculându-se şi datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere;

- nivelul acestora este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere a plăţii şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale;

- se datorează pentru orice obligaţie fiscală (inclusiv vamală) neachitată la scadenţă, inclusiv pentru diferenţele stabilite de organele fiscale în exercitarea atribuţiunilor lor de control, cu excluderea următoarelor sume, reprezentând: amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sume confiscate, sume reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei;

- posibilitatea acordării unor înlesniri cu privire la acestea -amânări, eşalonări, reduceri, scutiri-, de regulă, de către organul care administrează impozitele, taxele, contribuţiile ce au generat aceste dobânzi şi în condiţiile actelor normative care le reglementează, tendinţa fiind de restricţionare a acestora;

- sunt datorate şi pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eşalonări la plata obligaţiilor fiscale restante;

- se calculează în lei atât pentru debitul stabilit în lei cât şi pentru cel stabilit în valută. Pentru debitul în valută, calculul majorării se efectuează prin aplicarea cotei asupra debitului datorat în valută, transformat în lei la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a României în ziua scadenţei debitului.