loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Curentul biotipurilor criminale reprezintă o variantă modernă a antropologiei criminale. El are la bază lucrările tipologice realizate de Ernst Kretschmer în Germania, N.Pende în Italia şi William Sheldon în S.U.A.

În lucrarea "Physique and Character" (Fizic şi caracter), Kretschmer[1] şi-a propus să analizeze relaţiile complexe existente între diferitele tipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a caracterului.

Pornind de la conformaţia fizică a individului, el a stabilit următoarele tipuri:

  1. leptosom sau astenic, caracterizat prin trăsături longiline, umeri înguşti şi musculatură subdezvoltată; este tipul rece, rezervat, nesociabil;
  1. atletic, cu musculatură puternică, robust, prezintă o bună stabilitate psihologică dar ocazional poate deveni exploziv;
  2. picnic, scund şi rotund, cu tendinţe spre îngrăşare; este prietenos şi sociabil.

Autorul apreciază că tipurile mixte au o mare frecvenţă. Între acestea, el a acordat atenţie tipului displastic, particularizat prin anumite disfuncţionalităţi glandulare. Concluziile lui Kretschmer cu privire la relaţia dintre aceste tipuri şi criminalitate sunt următoarele:

  • există o distribuţie relativ egală a tipurilor identificate, în câmp infracţional;
  • există o anumită corelaţie între tipul constituţional şi tipul de infracţiune, astenicul fiind asociat cu infracţiunile contra proprietăţii, atleticul cu infracţiunile contra persoanei, picnicul cu fraudele, escrocheriile, displasticul cu infracţiunile sexuale.

Mult mai influentă a fost teoria tipologică elaborată de tipologul american W.Sheldon1. Ea se bazează pe dezvoltarea diferită a embrionului uman, stabilind un raport între dezvoltarea corporală şi trăsăturile energodinamice ale personalităţii de tipul:

  • endomorf-viscerotonic (cu o dezvoltare mai pronunţată a organelor interne);
  • mezomorf-stomatotonic (cu o dezvoltare puternică a musculaturii);
  • ectomorf-cerebrotonic (cu o mai mare dezvoltare a scoarţei cerebrale şi a inteligenţei).

Sheldon a stabilit pe cale experimentală că cele mai multe cazuri de delincvenţă apar în cazul tipului mezomorf.

Teoriile biotipologice au fost analizate şi criticate sever de Edwin Sutherland şi Donald Cressey2, care le-au apreciat drept lipsite de suport ştiinţific. Cu toate acestea, linia de cercetare tipologică nu a fost abandonată.

Loading...