loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Prin condiţia juridică a străinului înţelegem totalitatea normelor juridice prin care se  determină drepturile şi obligaţiile pe care le poate avea străinul în ţara forului. Noţiunea se referă atît la pesoanele fizice cît şi la cele juridice[1].

Condiţia juridică a străinului are carater unilateral, în sensul că este stabilită de statul de reşedinţă a străinului. Conform dreptului internaţional privat al Republicii Moldova străinii, au în condiţiile legii aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii proprii cu excepţiile prevăzute de lege. Regimul juridic al străinilor se deosebeşte de condiţia juridică a stăinilor prin aceea că are caracter complex şi se stabileşte prin diferite acte normative şi prin reglementări internaţionale[2].

Avînd în vedere tema abordată în prezenta lucrare, se impune, în mod necesar a da o noţiune sintagmei de „străin”, pentru a putea vorbi mai departe despre statutul acestuia.

Străinul este persoana care se află pe teritoriul unui stat, fără a avea cetăţenia acestuia[3]. Fără doar şi poate, aceasta este una dintre cele mai rezumative definiţii ale noţiunii de străin, noţiune care cuprinde însă toate elementele necesare definirii sintagmei date.

Conform Legii cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor, se consideră a fi cetăţeni străini persoanele care nu au cetăţenia Republicii Moldova, dar care poate face dovada apartenenţei sale la un alt stat.

Prin urmare, conform legii sus menţionate, deducem că străinul este orice persoană fizică care are o altă cetăţenie decît cea a R. M, precum şi apatrizii.

Legea în cauză deci, asimilează cetăţeanul străin cu apatridul. În ciuda acestui fapt, există însă şi deosebiri, majore pe alocuri, cum ar fi[4]:

  1. unele texte de lege se referă numai la cetăţenii străini, astfel, apatrizii cu domiciliul în ţară nu se expulzează.
  2. statutul personal al apatridului este supus legii domiciliului, iar în lipsa acestuia, de legea reşedinţei.
  3. dovada cetăţeniei este supusă unor reglementări personale.
  4. cetăţenii străini beneficiază de acordurile încheiate dintre statul nostru cu statul respectiv;
  5. cetăţenii străini beneficiază de protecţie diplomatică şi consulară.

Condiţia juridică a străinului este reglementată de un set de acte normative în domeniu, fapt pentru care se impune o enumerare a acestora. Astfel avem[5]:

  1. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994//Monitorul Oficial nr.1 din 12.08.1994(care instituie regimul naţional străinilor);
  2. Codul civil al Republicii Moldova Nr.1107-XV din 6 iunie 2002//Monitorul Oficial nr.82-86/661 din 22.06.2002 (care consacră la fel regimul naţional);
  3. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV, din 30 mai 2003//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.20/234 din 12.06.2003;
  4. Codul familiei al Republicii Moldova Nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000, Moldpres, Chişinău, 2000//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.47-48/210 din 26.04.2001;
  5. Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30 septembrie 1999// Monitorul Oficial nr.1-4/2 din 11.01.2001;
  6. Codul silvic din 1996/Monitorul Oficial 4-5/36, 16.01.1997;
  7. Legea Republicii Moldova nr.275 din 1994 cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova//Monitorul Oficial nr.20/234 din 29.12.1994;
  8. Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2000//Monitorul Oficial nr.98-101/709 din 02.06.2000;
  9. Legea Republicii Moldova nr.273 din 1994 privind actele de identificare din sistemul naţional de paşapoarte//Monitorul Oficial nr.9/89 din 09.11.1994;
  10. Legea Republicii Moldova nr.100 din 2001 privind actele de stare civilă//Monitorul Oficial nr.96-97/765 din 26.04.2001;
  11. Legea Republicii Moldova nr.269 din 1994 cu privire la ieşire şi intrarea în Republica Moldova//Monitorul Oficial nr.6/54 din 26.01.1995;
  12. Legea Republicii Moldova nr.1518 din 2002 cu privire la migraţiune//Monitorul Oficial nr.126-127/1003 din 06.12.2002;
  13. Legea Republicii Moldova nr.1286 din 2002 cu privire cu privire la statutul refugiaţilor//Monitorul Oficial nr.1-2/2 din 12.09.2002;
  14. Legea nr. 459-XII din 1991 cu privire la proprietate/Monitor nr.3-4-5-6/22 din 30.06.1991, etc.

Condiţia juridică a străinului se deosebeşte de conflictele de legi în domeniul stării şi capacităţii persoanelor. Delimitarea acestor noţiuni se concretizează sub două aspecte diferite[6]:

  1. normele care interesează condiţia juridică a străinului sunt materiale, pe cînd un conflict de legi se soluţionează prin norme conflictuale.
  2. drepturile şi obligaţiile străinului sunt stabilite de legea statului unde se află şi nu de legea lui personală.

Prin urmare, condiţia juridică a străinului se referă la capacitatea de folosinţă, iar conflictul de legi la capacitatea de exerciţiu. Condiţia juridică a străinului nu se confundă cu capacitatea de folosinţă.

Aceasta din urmă impune şi anumite probleme ce dau naştere la conflicte de legi. Astfel de probleme sunt determinarea legii ce reglementează începutul şi sfîrşitul capacităţii de exerciţiu, precum şi a legii aplicabile anumitor incapacităţi de exerciţiu[7].

Sub aspectul condiţiei juridice a străinului, trebuie să menţionăm faptul că interesează şi domeniul capacităţii de folosinţă a străinului, care este determinată de legea statului în care se află sau cu jurisdicţia căruia are legătură.

Există o legătură între condiţia juridică a străinului şi conflictul de legi, în sensul că se poate pune problema conflictului de legi numai în măsura în care se recunoaște străinului un anumit drept, ceea ce conduce la concluzia că studiul condiției străinului se face în cadrul dreptului internaţional privat.

Loading...