loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În epoca romană, cel care a avut o concepţie bazată pe existenţa dreptului natural a fost Marcus Tullius Cicero (106- 43 î. e. n.). Opţiunile ilustrului orator cu referire la drept au fost influenţate de multe şcoli. Operele sale De republica şi De legibus se apropie de tematica platoniană, dar sînt aristotelice şi stoice după conţinut.

Omul, după Cicero, se naşte pentru justiţie, care în concepţia sa este o caracteristică a naturii însăşi. Ea este o însuşire eternă, imuabilă şi inalienabilă atît naturii în ansamblu, cît şi naturii umane. Natura, ca sursă a justiţiei, şi, respectiv, a dreptului care are ca temelie justiţia, cuprinde universul în întregime, lumea fizică şi socială a omului, existenţa umană, corpul, sufletul, lumea externă, lumea internă. Esenţa justiţiei consistă în „a da fiecăruia ce este al său şi a-1 trata pe fiecare în mod egal". Ea obligă oamenii să

se abţină de la fapte ce ar dăuna altei persoane, să respecte dreptul şi proprietatea fiecăruia.

Dreptul, în concepţia lui Cicero, nu este un produs al voinţei, ci este dat de natură (Natura juris ab hominis repetenda est natura). El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest, să nu prejudiciezi pe altcineva, să dai fiecăruia ce este al său (Iuris praecepta sînt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuigue tribuere).

Ideea dreptăţii, fiind legată de finalitatea dreptului, este înţeleasă ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea (lus est ars boni et aequi).

Cicero divizează dreptul în drept natural şi în drept pozitiv. Dreptul natural, opinează filisoful, este o lege superioară, după care se apreciază justeţea legii pozitive. în De republica, el susţine că acest drept nu poate fi modificat, abrogat şi nu te poţi abate de la el, deoarece este o lege naturală înnăscută, implantată în individ. Dreptul natural precede orice lege scrisă, existenţa statului. Legea naturii este raţiunea supremă după care oamenii deosebesc dreptul de nedrept, cinstea de ruşine.

Dreptul pozitiv este întemeiat pe necesităţile comune ale oamenilor, fiind supus modificărilor în funcţie de împrejrări. Existenţa diferitelor popoare presupune şi existenţa unui drept pozitiv divers.

Legile scrise au fost create pentru integritatea totală a statului şi binele oamenilor, viaţa fericită şi liniştită a lor18. Ele trebuie să corespundă justiţiei şi dreptului şi să fie în conformitate cu orînduirea Statului, tradiţiile şi obiceiurile poporului, să asigure respectarea principiului egalităţii tuturor.

Statul este un bun al poporului, unit nu prin întîmplare, ci în bază de drepturi şi interese comune. Prima cauză de formare a statului este considerată necesitatea oamenilor de a trăi în comun. Însăşi natura ne constrînge să facem acest pas19. Un stat poate fi condus numai datorită unei justiţii înalte. Nimic nu este mai periculos pentru stat, decît injustiţia. Cînd un rege devine nedrept, orînduirea de stat se ruinează, iar conducătorul devine tiran. Omul, după sălbătăcia firii sale, întrece chiar şi cele mai feroce animale.

Dreptul nu se bazează pe opinia arbitrară a omului, ci se conduce de o justiţie naturală, imuabilă şi necesară, pe care-l mărturiseşte conştiinţa însăşi a omului. Nu trebuie de considerat că tot ce este dat ca drept poate fi just, căci astfel şi legile tiranilor ar însemna să facă parte din acest drept. Dacă într-un stat drepturile, obligaţiile nu sînt repartizate rezonabil şi el nu dispune de instrumentele necesare de organizare politică, iar cetăţenii nu se bucură de suficientă libertate, atunci această orînduire de stat nu va mai fi viabilă. Natura i-a creat pe oameni pentru ca ei să se folosească de aceleaşi drepturi în comun.

Interesul particular trebuie să armonizeze cu cel social în caz contrar societatea se va destrăma. Conform legilor naturii oamenii sînt datori să se ajute reciproc. Numai astfel, cînd toti oamenii sînt cuprinşi de aceeaşi lege a naturii, ei sînt opriţi de a folosi forţa împotriva altuia20.

Este contra naturii ca omul să frustreze pe alt om în interesul său, să-i aducă prejudicii, să-1 facă să sufere pe nedrept.

Loading...