Pin It

Raporturile juridice financiare sunt relaţii sociale care se nasc, modifică sau sting în cadrul activităţii financiare a statului şi organelor sale, realizată în procesul constituirii, repartizării şi întrebuinţării fondurilor sale băneşti, pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii. Identificăm următoarele specii de raporturi juridice financiare:

-raporturi juridice bugetare;

-raporturi juridice de realizare a veniturilor publice bugetare;

- raporturi juridice de efectuare a cheltuielilor publice sau de finanţare;

- raporturi juridice de control financiar;

- raporturi juridice rezultând din datoria publică.

În prezentul capitol vor fi prezentate numai elementele lor comune.

3.1. Premisele raportului juridic financiar

Naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de Drept financiar presupune existenţa următoarelor premise fundamentale:

- existenţa normei juridice financiare;

- existenţa subiectelor de drept financiar;

- faptele juridice - „acele împrejurări care potrivit normelor juridice atrag după sine apariţia, modificarea sau stingerea de raporturi juridice”, aceasta particularizându-se prin elemente specifice, rezultate din finalitatea specific financiară a relaţiilor sociale reglementate de normele dreptului financiar.

  1. Actele financiare şi faptele materiale. În cadrul acestei premise, se evidenţiază, cu trăsături proprii, specifice, actele financiare şi faptele material financiare producătoare de efecte juridice.
  2. Actele financiare sunt acte de o mare diversitate, corespunzător relaţiilor financiare pe care le realizează, iar prin modul de adoptare/emitere şi executare se aseamănă cu actele de drept administrativ, întrunind, de regulă, trăsăturile acestora:

- organele emitente sunt, de regulă, organe ale puterii executive, deci făcând parte din structura organele administraţiei publice, centrale şi locale şi având competenţe privind administrarea finanţelor publice;

- sunt manifestări unilaterale de voinţă - a purtătorului autorităţii publice, prin forme specifice, prevăzute de normele juridice financiare, în concordanţă cu interesul general al reglementării şi cu natura de drept public a relaţiilor financiare reglementate prin normele acestei ramuri de drept;

- conţin dispoziţii, ordine, pe care celălalt subiect trebuie să le execute întocmai;

- au un caracter normativ (de exemplu, hotărârea unui consiliu local de aprobare a bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale respective) sau individual (de exemplu, decizia de impunere);

- sunt adoptate sau emise pentru executarea normelor juridice ce constituie izvorul Dreptului financiar;

- produc efecte juridice de la data publicării sau aducerii lor la cunoştinţă, după caz; de regulă, produc efecte pentru viitor; interesul realizării întocmai a programelor financiare, a obligaţiilor fiscale impune acestora şi efecte retroactive, pentru o perioadă anterioară emiterii sale (ex. de la data naşterii bazei de impunere, de la data întrebuinţării fără bază legală a unui credit bugetar);

- executarea lor este asigurată de puterea publică, prin mijloacele şi metodele prevăzute de lege.

Condiţiile de fond şi de formă ale actelor juridice financiare, sunt, de regulă, aceleaşi cu ale actelor de Drept administrativ. Operaţiunile tehnico-materiale cu caracter financiar-public. Pe lângă actele juridice financiare şi faptele materiale care produc efecte juridice avem, ca şi în

Dreptul administrativ, o gamă variată de fapte materiale care nu produc efecte juridice prin ele însele, dar fără a căror săvârşire nu se pot adopta sau emite acte financiare, sau, dacă au fost adoptate sau emise, ele nu pot fi executate:

  1. a) acte pregătitoare, pentru că premerg adoptării sau emiterii unui act financiar (acorduri, avize). Se poate exemplifica aprobarea dată de Guvernul României pentru documentaţiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii care depăşesc pragul valoric prevăzut de Legea finanţelor publice sau care se realizează pe bază de credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora [art. 42 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), Legea finanţelor publice].
  2. b) operaţiuni tehnico-materile (premergătoare, concomitente, posterioare) care, de asemenea, nu produc efecte juridice prin ele însele, însă în lipsa lor actul financiar neputându-se adopta sau emite sau negenerând efecte juridice, după caz.

   Însemnătatea lor trebuie avută în vedere, în primul rând, raportat la pregătirea, emiterea şi executarea actelor financiare (de exemplu, dactilografierea proiectului unui buget local, calculul veniturilor impozabile şi a impozitelor de către funcţionarii organelor fiscale, ca operaţiuni financiare preparatorii pentru întocmirea titlului de creanţă fiscală, act juridic financiar, de constatare şi individualizare a unei obligaţii fiscale; întocmirea înscrisurilor necesare pentru plăţile în numerar sau pentru decontarea fără numerar, ca modalitate de executare prin plată a unei obligaţii fiscale. Spre deosebire de actele financiare, operaţiunile tehnico - financiare pot fi săvârşite de toţi participanţii la raporturile juridice financiare, de funcţionarii de specialitate financiar contabilă, care au atribuţiuni pe linie financiară şi a căror

activitate concură la realizarea concretă a relaţiilor financiare. Avem în vedere, în primul rând, pe cei care au calitate de emitenţi ai actelor juridice financiare, iar în al doilea rând pe cei cărora le revine obligaţia de a calcula şi declara veniturile impozabile, de exemplu, contribuabilii ce intră sub incidenţa normelor juridice privind impozitul pe profit.

3.2. Structura raporturilor juridice financiare

  1. Subiectele. Primul subiect participant în raporturile juridice financiare este un organ al statului, investit cu atribuţii în procesul de formare, repartizare şi întrebuinţare conformă a fondurilor băneşti ale statului, organelor de stat, instituţiilor şi ale altor colectivităţi publice.

Ca prime subiecte ale raporturilor juridice financiare apar, de cele mai multe ori, vGuvernul, Ministerul Economiei şi Finanţelor (ex. în raportul de deschidere a creditelor bugetare.

Al doilea subiect participant poate fi o persoană juridică sau fizică, căreia îi revin prin lege drepturi şi obligaţii cu caracter financiar, sau, ca regulă, orice entitate, alta decât cea prevăzută ca prim subiect al raporturilor juridice financiare, inclusive un organ de stat, o instituţie publică (de exemplu, instituţiile publice cărora le revine dreptul de a fi finanţate din bugetul statului sau din bugetele locale; cei cărora le revin obligaţii privind declararea veniturilor şi bunurilor impozabile precum şi plata impozitelor aferente acestora.

Primul subiect participant, reprezentă interesele financiare ale statului, este purtător al autorităţii statale, putând pretinde celuilalt subiect anumite prestaţiuni sau abţineri; în acest sens, el poate controla, sancţiona sau executa silit, în condiţiile legii.

  1. Conţinutul. Include drepturile şi obligaţiile ce revin subiectelor participante la raporturile juridice financiare, specific financiare.
  2. Obiectul. Obiectul raporturilor juridice financiare îl constituie conduita ce trebuie realizată de subiecţi, prin exercitarea drepturilor şi obligaţiilor din conţinutul raportului juridic financiar. Putem avea activităţi de prognoză şi de natură organizatorică în materie bugetară, activităţi de finanţare bugetară, de stabilire şi încasare a veniturilor publice, de administrare şi repartizare a fondurilor bugetare pe destinaţii legale, de control financiar, de urmărire şi executare silită prin poprire, mobiliară şi imobiliară a veniturilor şi bunurilor urmăribile ale subiecţilor debitori, de

plată a impozitelor şi taxelor legal datorate, de atacare a măsurilor financiare nelegale etc.

Raportul juridic financiar are şi un obiect material, reprezentat de sumele de= bani respective, dat fiind că relaţiile financiare sunt relaţii băneşti. Cel mai adesea, acest obiect derivat este întâlnit în raporturile care implică plata şi încasarea unor= sume de bani, precum cele de finanţare bugetară, cele prin care se individualizează, încasează şi plătesc impozite şi taxe, cele de credit public etc.