Drept

Aşa cum menţionam, fiind un sector cu adevărat dinamic, comerţul cu ridicata va cunoaşte în continuare transformări structurale, putându-se deja vorbi de câteva tendinţe cu privire la evoluţia sa viitoare. Potrivit literaturii de specialitate², asemenea tendinţe se structurează în trei categorii:

• consolidarea actualelor poziţii de intermediar ale comerţului cu ridicata;
• căutarea unor noi soluţii privind perfecţionarea circulaţiei mărfurilor cu ridicata şi asigurarea unei periodicităţi raţionale a fluxului de produse de la producă­tor la consumator;
• antrenarea comerţului cu ridicata în marile prefaceri ce urmează a avea loc în economia europeană, în general, şi crearea unor mari întreprinderi de comerţ cu ridicata, capabile a prelua fluxul de mărfuri generat de asemenea prefaceri.

Vom prezenta doar câteva aspecte ale fiecăreia dintre aceste trei tendinţe.

1. Prima tendinţă, cea privind consolidarea actualelor poziţii de intermediar al comerţului cu ridicata, se materializează în preocupările pentru menţinerea ciclului clasic al circuitelor lungi de distribuţie, rolul de intermediar revenindu-i, în primul rând, comerţului en gros, iar apoi şi, eventual, altor comercianţi. O asemenea organi­zare a distribuţiei va permite:

• creşterea capacităţii de adaptare la o serie de situaţii ce ar apărea în diferite localităţi sau ţări;
• preluarea sub aspect juridic a comerţului cu ridicata, fie de către producător, fie de către comerciantul cu amănuntul, activitatea în sine rămânând însă în continuare.

1. Cea de-a doua grupă de tendinţe are în vedere fenomene cu adevărat complexe, cu implicaţii serioase în ceea ce priveşte economia ţărilor aflate în tranzi­ţie la economia de piaţă, fiind vorba de soluţii care privesc, pe de o parte, perfecţio­narea circulaţiei mărfurilor, iar pe de altă parte, modernizarea şi fluidizarea proce­sului de aprovizionare. Se au în vedere aici probleme legate, mai ales, de sistemele de funcţionare a activităţii comerţului cu ridicata, precum:

• gruparea agenţilor economici ce desfăşoară activităţi de comerţ cu ridicata în diverse asociaţii, urmărindu-se obţinerea celor mai bune condiţii de vânzare din partea furnizorilor interesaţi de livrări mai importante şi, dacă este cazul, promovarea unei politici de grup, care să vizeze îmbunătăţirea vânzărilor;

• crearea unor mari societăţi comerciale, care să organizeze, fie magazine specializate de desfaceri en gros în lanţ, fie lanţuri de unităţi cu multiple sucursale, în cadrul cărora angrosistul să se unească cu micii detailişti independenţi. Asemenea lanţuri cu sucursale vor încerca să imite trăsăturile caracteristice ale supermagazinelor în lanţ, menţinând şi avantajele comercianţilor cu amănuntul independenţi, pe lângă cele tradiţionale ale comerţului cu ridicata;
• organizarea unor firme specializate în crearea de magazine depozite cu ridicata, care îşi desfăşoară activitatea în sistemul cu autoservire (cash and carry), având o serie de trăsături precum: plata mărfurilor se face cu numerar, nu se asigură transportul mărfurilor la detailist, nu este nevoie de comenzi sau contracte prealabile etc.;
• crearea unor firme de comerţ cu ridicata, prin organizarea comercianţilor cu amănuntul independenţi sub forma unor cooperative;
• crearea de întreprinderi comerciale cu ridicata organizate în cascade (trepte), ce se ocupă cu comercializarea mărfurilor anumitor producători sau către anumiţi comercianţi. Asemenea întreprinderi vor avea atât rolul de reprezentante ale diferiţilor producători sau grupuri de producători, cât şi de verigă intermediară în cadrul canalelor de distribuţie. Este, de fapt, modelul japonez, ce reuşeşte să asigure prezenţa simultană a articolelor comercializate în cadrul întregii reţele comerciale cu amănuntul şi un sistem de apropiere faţă de consumator;
• apariţia de întreprinderi de comerţ cu ridicata deţinătoare de depozite complet automatizate, acest lucru însemnând automatizarea gestiunii stocurilor, schematizarea şi optimizarea mişcării mărfurilor, automatizarea pregătirii comenzilor etc.;
• crearea unor firme de comerţ cu ridicata strict specializate şi organizarea unor depozite de mic gros. Sistemul de vânzare se realizează prin autoservire, pe bază de mostre şi combinat. Detailiştii, mai ales cei mici, îşi vor achiziţiona de aici produsele necesare, în limita numerarului disponibil şi a mijloacelor de transport pe care le pot folosi.

1. c) În sfârşit, cea de-a treia tendinţă are în vedere antrenarea comerţului cu ridicata în marile prefaceri ce vor avea loc în economia europeană, fiind necesar să apară noi tipuri de firme comerciale, care să dispună de o mare acoperire financiară, aşa-zisele „întreprinderi de calibru mare", firme cu o activitate semnificativă pe propria piaţă, dar care nu vor avea statut de lider, ele fiind nevoite să opteze între a fi credibile sau a fi înghiţite, structura lor de capital neoferindu-le adăpostul necesar . De aseme­nea, este vorba de aşa-zisele „întreprinderi de calibru gigant", cu o poziţie de lider pe propria piaţă naţională şi cu o mare putere de a „înghiţi" agenţi economici din domeniu, însă mai puţin puternici. Ambele categorii prezentate pot îmbrăca forma unor întreprinderi integrate, ce vor desfăşura atât comerţ cu ridicata, cât şi comerţ cu amănuntul.