România şi-a manifestat încă de la început adeziunea la ideea elaborării Constituţiei Europene participând activ la dezbaterile ce au avut loc în cadrul Conferinţei de la Bruxelles pentru Viitorul Europei. De asemenea, în ţara noastră au fost organizate în anii 2002 şi 2003 numeroase reuniuni ştiinţifice sub egida Ministerului Integrării Europene, a unor instituţii de cercetare ştiinţifică – precum Institutul pentru Integrare Europeană –, a unor facultăţi şi instituţii de învăţământ superior cu participarea unor parlamentari, a unor reprezentanţi ai societăţii civile, ai cercurilor de afaceri, în care au fost abordate pe larg probleme precum obiectivele Constituţiei Europene, relaţiile dintre instituţiile comunitare şi cele naţionale, cerinţa respectării principiului subsidiarităţii, modalităţile practice prin care urmează să se efectueze sincronizarea obiectivelor prevăzute de Tratatul Constituţional cu programele interne de dezvoltare etc.
În ceea ce priveşte compatibilitatea – sau incompatibilitatea – unor actuale prevederi constituţionale din Constituţia României cu prevederile Tratatului Constituţional European, semnalăm că această problemă a fost amplu discutată în cadrul unor dezbateri şi simpozioane, în special sub aspectul competenţelor ce vor reveni în viitor parlamentelor naţionale şi a delimitării prerogativelor în domeniul analizat între instituţiile comunitare şi cele naţionale.
De asemenea, au fost luate în discuţie o serie de probleme legate de actualele prevederi constituţionale ale art.1 pct.1, care prevăd că „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, ale art.2, ce se referă la suveranitatea naţională care aparţine poporului român, ale art.61 pct.1, potrivit căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării” şi ale compatibilităţii acestora cu prevederile nou introduse ale art.148, care se referă la integrarea în Uniunea Europeană şi prioritatea reglementărilor comunitare. În general, opinia juriştilor români a fost aceea că nu există o contradiciţie între aceste texte legislative, deoarece principiul suveranităţii – aşa cum s-a remarcat de altfel în Decizia Curţii Constituţionale a României nr.148 din 16 aprilie 2003 – nu este afectat, ci urmează numai să se exercite în condiţii noi, mult mai flexibile, permiţând transferarea unor competenţe către instituţiile comunitare, idee care, de altfel, pare să fie recunoscută astăzi în mod general în literatura de specialitate. S-a mai arătat că în cea de a doua etapă a reformei constituţionale – preconizată a avea loc în anul 2007 –, după aderarea României la Uniunea Europeană, vor fi efectuate noi modificări constituţionale, pentru a se asigura o cât mai corectă şi deplină sincronizare între prevederile Constituţiei României şi cele ale Tratatului Constituţional European, tranşându-se astfel definitiv orice eventuale probleme de compatibilitate.