loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Principalul ce-şi desfăşoară activitatea în ţara noastră în acest domeniu este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Există, de asemenea, şi alte instituţii cu atribuţiuni în domeniu, aflate fie în subordonarea directă a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, fie a asociaţiilor de protecţie a consumatorilor. Avem în vedere, în principal:

  • Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor „Larex" Bucureşti;
  • Laboratorul pentru analiza calităţii vinurilor şi băuturilor alcoolice;
  • Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor.

Trebuie să precizăm însă că şi alte instituţii ale statului au atribuţiuni în domeniul protecţiei consumatorilor, şi avem aici în vedere Garda Financiară, Inspectoratul General al Poliţiei, Direcţia Generală a Vămilor etc.

Alături de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, care este orga-nismul guvernamental principal cu atribuţiuni în domeniu, consumatorii îşi au propriile lor asociaţii, care au un deosebit rol în domeniul protecţiei consumatorilor. De asemenea, trebuie menţionat faptul că, la nivel central şi local - judeţ, oraş sau comună -, funcţionează câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor. În cele ce urmează vom prezenta câteva aspecte despre toate aceste instituţii, guvernamentale sau nu, cu atribuţiuni în domeniul protecţiei consumatorilor.

1. Organizarea şi atribuţiile Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

Urmare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 2/ ianuarie 2001, s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ca organ de specialitate al ad­ministraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, prin reorganizarea fostului Oficiu pentru Protecţia Consumatorilor. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 166/ ianuarie 2001, A.N.P.C. coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează pentru preve­nirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor. De asemenea, ANPC evaluează efectele pe piaţă ale sistemelor de supraveghere a produselor şi serviciilor destinate consumatorilor. Potrivit prevederilor hotărârii de înfiinţare, ANPC are următoarele atribuţiuni principale:

  • participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi de spe­cialitate cu atribuţii în domeniu şi cu organismele neguvernamentale de protecţie a con­sumatorilor, la elaborarea de strategii pe termen scurt, mediu şi lung, în domeniul pro­tecţiei consumatorilor;
  • participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale de specialitate cu atribuţii în domeniu şi cu reprezentanţi ai asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, la elaborarea programului naţional privind protecţia consumatorilor, asigurând corelarea acestuia cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu;
  • propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul şi comercializarea produselor, precum şi cu privire la prestarea serviciilor, astfel încât acestea să nu poată pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori să afecteze drepturile şi interesele lor legitime;
  • propune spre adoptare Guvernului proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor cu privire la avizarea specială pentru fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul şi comercializarea anumitor produse;
  • elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri privind obiectivele, condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activi­tăţii de protecţie a consumatorilor şi le supune spre adoptare Guvernului;
  • participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protec­ţiei consumatorilor, colaborând cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, conform competenţelor ce îi revin, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
  • efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate conform legii sau în laboratoare proprii ori agreate, efectuează sau finanţează studii şi teste comparative cu privire la calitatea produselor şi serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunoştinţa publicului;
  • desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor, editează publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;
  • sprijină asociaţiile pentru protecţia consumatorilor în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de lege;
  • sprijină autorităţile administraţiei publice locale şi asociaţiile consumatorilor în acţiunea de înfiinţare de centre de consultanţă, informare şi educare a consumatorilor;
  • informează permanent consumatorii asupra produselor care prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor;
  • prezintă informări periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor şi intereselor consumatorilor;
  • controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare la securitatea produselor şi serviciilor destinate populaţiei, precum şi la apărarea drepturilor legitime şi a intereselor economice ale acestora, prin efectuarea de controale pe piaţă, la producători, importatori, distribuitori, vânzători, prestatori de servicii şi în unităţile vamale, având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum şi la documentele referitoare la acestea;
  • dispune măsurile de limitare a consecinţelor producerii, importului sau comer­cializării unor produse şi servicii care nu respectă dispoziţiile legale privind protecţia consumatorilor, după cum urmează: oprirea temporară sau definitivă a comercializării, fabricării produsului sau prestării serviciului; retragerea de pe piaţă sau de la consu- 236 Universitatea SPIRU HARET matori a produselor; distrugerea produselor oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul; verifică îndeplinirea măsurilor stabilite;
  • coordonează schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele compe­tente, naţionale şi internaţionale, privind produsele care reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor;
  • verifică legalitatea mijloacelor de măsurare folosite pe piaţă, utilizarea corectă a acestora şi ia măsuri pentru interzicerea celor necorespunzătoare, prin retragerea licenţelor de comercializare acordate agenţilor economici autorizaţi, precum şi prin sigilarea produselor necorespunzătoare;
  • solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţio­nare, a licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, atunci când constată nerespectarea condiţiilor în care acestea au fost acordate;
  • constată contravenţii şi aplică sancţiuni, potrivit legii, în domeniul său de acti­vitate şi sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale;
  • sesizează factorii de decizie şi operatorii implicaţi în sistemul de certificare a calităţii produselor şi serviciilor, în baza constatărilor proprii şi a informaţiilor primite de la organismele neguvernamentale şi de la consumatori, cu privire la neconformi- tăţile produselor şi serviciilor destinate consumului populaţiei în raport cu documentele de certificare şi propune îmbunătăţirea sau elaborarea de reglementări în domeniu;
  • verifică dacă afirmaţiile prezentate prin publicitate, prospecte, cataloage sau altele asemenea sunt în conformitate cu parametrii ce caracterizează produsele sau serviciile respective;
  • primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, potrivit competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, precum şi sesizările persoanelor fizice privind încălcarea drepturilor consumatorilor;
  • participă la pregătirea specialiştilor în domeniul protecţiei consumatorilor şi acordă consultanţă în domeniu la solicitarea agenţilor economici;
  • stabileşte şi percepe tarife pentru efectuarea de încercări în laboratoarele proprii, pentru organizarea de cursuri şi acordarea de consultanţă agenţilor economici;
  • fundamentează şi propune, în proiectul de buget, resursele financiare necesare în vederea realizării politicilor în domeniul său de competenţă, utilizează aceste resurse şi evidenţiază periodic eficienţa folosirii lor.

În structura organizatorică a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumato­rilor funcţionează direcţii şi servicii, precum şi birouri şi colective temporare. De asemenea, în cadrul Autorităţii, poate funcţiona un Colegiu consultativ, condus de preşedintele acesteia.

Prin instituţionalizarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, populaţia, în calitatea sa de consumator, are posibilitatea de a se adresa acesteia ori de câte ori este nemulţumită de calitatea produselor pe care le achiziţionează, a serviciilor care le sunt prestate, de comportamentul agenţilor economici şi de practicile comerciale ale acestora, de modul în care este informată cu privire la caracteristicile calitative ale produselor şi serviciilor, de modul cum sunt rezolvate solicitările privind produsele defecte sau calitatea necorespunzătoare a serviciilor prestate.

Pentru buna funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, în subordinea acesteia funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, oficii judeţene pentru protecţia consumatorilor şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, organizate ca servicii publice descentralizate. Aceste oficii pot avea filiale în municipii şi în oraşe, în cadrul numărului maxim de posturi aprobat. De asemenea, în subordinea Autorităţii pentru Protecţia Consumatorilor funcţionează Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor „Larex" Bucureşti, iar în structura Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti funcţio­nează Laboratorul pentru analiza calităţii vinurilor şi băuturilor alcoolice.

2. Organisme consultative pentru protecţia consumatorilor

Potrivit prevederilor art. 39 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, aşa cum a fost ea modificată ulterior, la nivel central şi local - judeţ, oraş, comună - există câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor. Asemenea consilii asigură, la nivelurile respective, cadrul informaţional şi organizatoric necesar:

  • stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a consumatorilor;
  • corelării acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor.

Concret, componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consi­liului consultativ pentru protecţia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte, se stabileşte de către Guvern. Astfel, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 251/1994, preşedintele Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor, la nivel central, este directorul general al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, iar vicepreşedinte, un reprezentant al confederaţiilor de asociaţii pentru protecţia consumatorilor. În calitate de membri ai Consiliului sunt desemnaţi reprezentanţi ai unor ministere, departamente şi alte instituţii ale statului, precum şi ai organizaţiei patronale constituite la nivel de confederaţie şi ai asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care îndeplinesc condi­ţiile legale de prezentare la acest nivel.

La nivel judeţean, Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor are ca preşedinte pe prefectul judeţului sau reprezentantul acestuia, vicepreşedinte pe direc­torul Oficiului judeţean pentru protecţia consumatorului sau, după caz, al Oficiului municipal Bucureşti pentru protecţia consumatorilor, iar în calitate de membri, reprezentanţi ai instituţiilor judeţene ale statului, precum şi ai organizaţiei patronale constituite la nivel de federaţie, respectiv ai asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care îndeplinesc condiţiile legale de reprezentare la acest nivel.

La fiecare nivel de organizare, Consiliile consultative pentru protecţia consuma­torilor au o serie de atribuţiuni în ceea ce priveşte stabilirea şi aplicarea politicii de protecţie a consumatorilor, respectiv corelarea acţiunilor diverselor autorităţi ale admi­nistraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au un rol în realizarea protecţiei consumatorilor.

Concret, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 251/1994, Consiliile consultative au următoarele atribuţii:

  1. A) În direcţia stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a consumatorilor:
  2. a) analizează modul în care sunt respectate drepturile consumatorilor şi propun:
  • autorităţilor administraţiei publice reprezentate la nivelul respectiv de organizare a Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor - acţiuni pentru aplicarea mijloacelor prevăzute de lege, care să asigure protecţia cetăţenilor în calitatea lor de consumatori;
  • autorităţilor administraţiei publice locale - măsuri în sprijinul apărării drepturilor consumatorilor, precum şi corelarea acţiunilor acestora cu acţiunile altor factori implicaţi în scopul realizării unei protejări reale şi unitare a intereselor consumatorilor;
    1. analizează modul în care sunt aplicate propunerile Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor de către organele sau organizaţiile sesizate;
    2. analizează modul de colaborare a autorităţilor administraţiei publice în domeniul protecţiei consumatorilor şi recomandă căi de îmbunătăţire a colaborării;
    3. pe baza analizei constatărilor organismelor reprezentate în Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor:
  • recomandă acţiuni în anumite sectoare din domeniul protecţiei consumatorilor;
  • propun efectuarea de studii în legătură cu cauzele care au generat încălcări ale dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, precum şi măsurile de prevenire;
  • propun îmbunătăţiri ale reglementărilor sau, după caz, noi reglementări în domeniul protecţiei consumatorilor;
  • formulează propuneri în sprijinul elaborării strategiei şi a programelor de acţiune, pe plan local şi naţional.
  1. B) În direcţia corelării acţiunilor diverselor autorităţi ale adminsitraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consu­matorilor:
  2. analizează problemele specifice ale asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi propun autorităţilor administraţiei publice, precum şi oricăror organisme sau asociaţii interesate, modalităţi de sprijinire a acestora în rezolvarea problemelor respective;
  3. stabilesc obiective comune asupra realizării cărora, prin mijloace specifice fiecărei categorii de autorităţi şi organisme (guvernamentale sau neguvernamentale), se convine să se concentreze acţiunea acestora, în vederea opririi sau înlăturării efectelor negative asupra vieţii, sănătăţii, securităţii sau intereselor economice ale consumato­rilor, care se manifestă în mod repetat sau cu consecinţe grave într-un anumit sector al producţiei şi/sau comercializării produselor sau prestărilor de servicii;
  4. analizează modul în care autorităţile administraţiei publice răspund solicitărilor (sesizări, reclamaţii) consumatorilor sau asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi sesizează autorităţile în cauză asupra eventualelor carenţe în organizarea şi funcţionarea sistemului de recepţie şi răspuns al cererilor consumatorilor;
  5. sprijină acţiunile de informare şi educare a consumatorilor, desfăşurate de diverse autorităţi, organisme, organizaţii existente la nivel naţional, judeţean, orăşe­nesc, comunal.

Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor, la fiecare nivel în parte, este condus de un birou de conducere şi funcţionează în baza unui regulament propriu.

3. Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor

Potrivit Ordonanţei nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt considerate acele asociaţii constituite, conform legii, ca persoane juridice şi care, fără a urmări realizarea de profit, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general. Asemenea asociaţii pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, cu îndeplinirea unor condiţii expres prevăzute în lege. În acest sens, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt consul­tate de către organismele administraţiei publice, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protec­ţia consumatorilor, cu privire la:

  • cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea şi cantita­tea produselor şi serviciilor;
  • formarea unei atitudini corecte a agenţilor economici angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor faţă de calitatea acestora;
  • prevenirea practicilor comerciale abuzive şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.

Potrivit legii, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au următoarele drepturi:

  • de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;
  • de a primi subvenţii de la bugetul de stat prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor;
  • de a solicita autorităţilor competente luarea de măsuri în vederea opririi producţiei sau a retragerii de pe piaţă a produselor sau serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
  • de a solicita realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor handicapaţi sau de vârsta a treia;
  • de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau spe­cificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;
  • de a solicita şi obţine informaţii asupra preţului şi caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor de natură a ajuta la luarea unei decizii asupra achiziţionării acestora;
  • de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate a produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;
  • de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor;
  • de a solicita, pe cheltuiala lor, laboratoarelor acreditate efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele;
  • de a iniţia acţiuni proprii, în vederea identificării cazurilor în care agenţii economici nu respectă drepturile consumatorilor prevăzute de lege, şi de a sesiza, în cadrul unor proceduri de urgenţă, organele de specialitate ale administraţiei publice abilitate să acţioneze în domeniul protecţiei consumatorilor.

Aşa cum am menţionat, în structura asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor pot fi înfiinţate şi funcţiona centre de consultanţă şi informare a consumatorilor, organizate la nivel de birouri, în structura organizatorică a acestora, care desfăşoară activităţi gratuite în folosul consumatorilor, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă pentru probleme legate de achiziţionarea unui produs sau serviciu. Aseme­nea centre sunt finanţate de la bugetul de stat sau bugetele locale, prin intermediul asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor. Numărul acestor centre de consultanţă şi informare a consumatorilor pentru care se acordă sume de la bugetul de stat se stabileşte prin hotărâri ale Guvernului.

Loading...