Convenţia din anul 1963 face distincţie între membrii postului consular şi membrii personalului consular.
Membrii postului consular sunt funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu.
Membrii personalului consular sunt funcţionarii consulari, cu excepţia şefului postului consular, angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu.
Şeful postului consular. Este persoana însărcinată de statul trimiţător şi acceptată de statul de reşedinţă să conducă postul consular şi care răspunde de activitatea acestuia.
Numirea și acceptarea șefului postului consular se realizează prin două proceduri concretizate în două acte unilaterale ale statului trimițător și celui de reședință: patenta consulară şi exequaturul.
Patenta consulară este actul intern al statului trimiţător, emis de guvern sau altă autoritate competentă, sub forma unei scrisori adresate statului primitor, prin care persoana este numită ca şef al postului consular. Patenta consulară trebuie să conţină toate informaţiile necesare identificării persoanei, limitele împuternicirii şi rangul. Patenta consulară este asemănătoare ca rol cu scrisoarea de acreditare. Comunicarea patentei consulare se realizează pe cale diplomatică sau pe orice altă cale potrivită, către guvernul statului de reşedinţă.
Exequaturul este actul statului de reşedinţă, respectiv autorizaţia pe care acesta o emite, prin care şeful postului consular este admis să-şi exercite funcţiile consulare. Statul care refuză să elibereze un exequatur nu este obligat să comunice statului trimiţător motivele refuzului său. Şeful de post consular nu poate intra în funcţie înainte de a primi exequaturul. Statul de reşedinţă are dreptul de a declara că o persoană este non grata şi de a-i retrage exequaturul, precum şi dreptul de a declara persoana ca neacceptabilă, înainte de a primi exequaturul.
După rangul lor, şefii postului consular, denumiţi şi consuli, aparţin următoarelor 4 clase consulare:
- consul general, şeful unui consulat general şi supraveghează, în general, exercitarea funcţiilor consulare într-o circumscripţie consulară mare sau în mai multe circumscripţii consulare;
- consul, şeful unui consulat care funcţionează într-o circumscripţie consulară şi supraveghează numai activitatea personalului acestui post;
- viceconsul, funcţionarul consular subordonat direct consulului general sau consulului, ajutându-i în exercitarea atribuţiilor şi înlocuindu-i la nevoie;
- agent consular, funcţionarul consular care, subordonat fiind consulului general sau consulului, îndeplineşte funcţii consulare în locuri în care aceştia nu se pot deplasa.
Distincţia între aceste clase consulare şi în cadrul fiecăreia dintre ele este relevantă numai ca ordine de precădere şi nu din punct de vedere al competenţelor, al exercitării funcţiilor consulare. Astfel, ordinea de precădere este determinată de clasele din care fac parte, în ordinea acestora, şi, în cadrul unei clase, în funcţie de data primirii exequaturului.
Totalitatea consulilor din statul de reşedinţă alcătuiesc corpul consular, similar ca scop cu corpul diplomatic.
Funcţionarii consulari sunt persoanele însărcinate să exercite funcţiile consulare, inclusiv şeful postului consular. Aici facem distincţie între funcţionarii consulari de carieră şi funcţionarii consulari onorifici.
- funcţionarii consulari de carieră sunt funcţionari publici ai statului trimiţător care îndeplinesc exclusiv funcţii consulare;
- funcţionarii consulari onorifici sunt funcţionarii aleşi de statul trimiţător, chiar persoane cu altă cetăţenie, care desfăşoară diferite activităţi în statul de reşedinţă şi care, pe lângă acestea, îndeplinesc şi funcţii consulare.
Ca regulă, funcţionarii consulari, cu excepția șefului postului consular, sunt numiţi de statul trimiţător, iar statul de reşedinţă îi acceptă printr-un simplu răspuns pozitiv adresat de ministerul afacerilor externe către misiunea diplomatică a statului trimiţător. În caz de refuz, chiar şi tacit, numirea va fi revocată. Uneori, se poate cere şi exequatur.
Funcţionarii consulari trebuie să aibă, de regulă, cetăţenia statului trimiţător. Statul trimiţător poate numi funcţionari consulari de altă cetăţenie numai cu acordul expres al statului de reşedinţă.
Angajaţii consulari sunt persoanele angajate în serviciul administrativ sau tehnic al postului consular.
Membrii personalului de serviciu sunt persoanele afectate serviciului casnic al postului consular. Un membru al postului consular poate angaja şi folosi în mod exclusiv persoane în serviciul său particular.
Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu au nevoie de autorizaţia statului de reşedinţă, dar pot fi declaraţi de către acesta ca persoane neacceptabile.
Efectivul postului consular, ca totalitate a membrilor săi, este stabilit de statul trimiţător cu dreptul statului de reşedinţă, fie de a se opune extinderii efectivului, fie de a cere o reducere a acestuia când nu există un acord prealabil.
Funcţiile unui membru al postului consular încetează, de regulă, prin notificarea de către statul trimiţător către statul de reşedinţă despre faptul că funcţiile lui au încetat, retragerea exequaturului sau notificarea statului de reşedinţă către statul trimiţător despre faptul că el a încetat să mai considere persoana în cauză ca membru al personalului consular.