Baza politicii o constituie puterea. Prin putere de ordin social noi subînțelegem, capacitățile unui grup de adepți de-a impune societatea la o activitate socială spre atingerea unui scop.
Puterea politică este o parte componentă a puterii sociale cu rol determinator în organizarea și funcționarea vieții sociale. Fiind o parte componentă a vieții sociale, puterea politică are caracteristicul său specific:
- caracter integrator, capacitatea puterii politice de-a subordona cele alte
forme de puteri sociale, de se manifesta prin ele în obținerea scopurilor proprii.
- caracter suveran, manifestându-se ca unica forță cu instanță supremă în primirea deciziilor de ordin politic spre înfăptuirea scopului său.
- caracter obligatoriu de împlinire a deciziilor spre coeficiență socială. Puterea politică în societate există sub formă de centre ai puterii politice.
- caracter de relații dintre obiectul și subiectul al relațiilor politice, adică relații dintre conducerea politică și societatea în ansamblu, supunerea ei.
Marx Weber a formulat scopul puterii politice: Puterea politică este posibilitatea de- ați impune voința personală în cadru unui sistem de relații sociale, chiar și în condițiile opunerii unei părți.
Putera și politica sunt în interacțiune permanentă.
Specificul puterii politice:
- puterea politică se manifestă la nivelul cel mai general al societății, organizând conducerea la nivel global,tot odată , având un caracter teritorial;
- puterea politică coordonează celelalte forme ale puterii spre o conducere unitară cu caracter suveran;
- dirijarea maselor se înfăptuiește pe baza Constituției.
Așa dar, puterea politică asigură organizarea societății, și este integrator, verigă de legătură a tuturor structurilor sociale, avînd ca scop progresul statului și ridicarea bunăstării membrilor societății.
Capacitatea puterii politice de-a îndeplini funcțiile sale, depind de structura puterii politice și de formele de funcționare a ei.
Baza puterii politice o constituie autoritatea ei, prestigiul, forța, concepțiile, ideologia, strategia, tactica bazată pe principii democrației.
Subiectul puterii politice o constituie statul cu instituțiile sale, liderul și elita politică profesională, partidele politice.
Obiectul puterii politice este toată societatea statului dat (grupa socială,masele,clasele.).
Reieșind din necesitatea activității sociale - funcțiile puterii politice sunt:
- dominația asupra societății.
- conducerea.
- reglarea.
- controlul.
- organizarea.
- mobilizarea societății spre înfăptuirea și rezolvarea sarcinilor trasate de puterea politică dominantă.
Resursele cu ajutorul cărora puterea politică submină societate sunt:
- legislația în vigoare;
- convingerea;
- stimularea;
- constrângerea, violența,exterminarea fizică.
Resursele puterii se clasifică în resurse economice, sociale, politice, juridice, informaționale, culturale, constrângere. Odată cu apariția proprietății private, principalele resurse devine bogăția, și evident forța. Odată cu evoluția societății, în societatea industrială, principala resursă a puterii politice devine organizația, mai târziu, in timpul postindustrial resursa principală devine - informația, cele lalte resurse nu dispar, și nu pierd valoarea, informația devine cea mai importantă sursă a puterii deja în plan global. Cine stăpânește informația, stăpânești lumea.
Subiectul și obiectul politicii sunt purtătorii, agenții principali ai puterii politice. Subiectul reprezintă elementul ei activ, care coordonează procesul puterii.
Obiectul politic, poate fi individul, organizațiile, poporul, sau chiar comunitatea globală.
Puterea politică este posibilă numai prin supunerea obiectului. Dacă nu-i supunere, nu- i nici putere. Frontiera relațiilor între obiect și subiect se răspândește chiar până la exterminarea fizică subiectului când toate resursele de convingere sunt epuizate, în majoritatea cazurilor obiectul se supune benevol.
Motivația supunerii este complicată, poate fi motivație de frică, posibilitatea de-a pedepsi obiectul, convingerea, supunere bazată pe autoritatea liderului.
Cauza principală a supunerii se consideră distribuirea inegală a resurselor puterii politice.
Specificul elementelor puterii politice, pot fi folosite ca bază a tipologiei puterii politice.
- putere economică, reprezintă controlul asupra resurselor economice, posedarea bunurilor materiale, zăcămintelor subterane. În perioade lentă a dezvoltării sociale, puterea economică domină;
- puterea cultural-informațională, puterea asupra societății cu ajutorul științei, informației, mass-mediei, concepțiilor ideologice;
- puterea de constrângere, resursele de forță;
- puterea politică există și funcționează prin diverse forme: stat, partid, administrație locală, organizații internaționale.
Puterea de stat este o formă întemiată și bazată pe aparat specific al impunerii, fiind înzestrat cu puterea de-a adopta legi și aproba diverse acte normative.
Puterea politică se răsfrânge asupra întregii veți sociale. Ea se prezintă ca sistem a 3 tipuri de relații:
- social-politice, care cuprind relațiile claselor;
- relații politico-conducătoare, care realizează raporturile economice, sociale, spirituale, între subiectele politice și organizațiile sociale;
- relații politico-ideologice, care influențează permanent asupra conștiinței maselor.