Termenul legitimitate inițial se definește ca putera instituită legal. Acest fapt reflectă convingerea, că puterea politrică instalată are dreptul să conducă societatea.
Legitimitatea puterii politice se realizează la nivel:
- deologic, unde putera este recunoscută ca valoare prin prezența sa;
- la nivel de personalitate, legitimitatea se realizează ca o acceptare de către mase a acțiunilor liderilor, sau grupei de lideri ce mențin puterea politică;
- la nivel structural, legitimitatea se realizează ca acceptare a normelor ce au fost impuse.
Max Weber a destins 3 tipuri de legitimitate politică:
- tradițională - formă de dominație bazată pe încrederea sacră a al tradițiilor care stabilesc viața politică a societății;
- legitimitate rațional-legală, bazată pe încredera în raționalitatea deciziilor primite de guvernul dat;
- legitimitatea charismatică, ce caracterizează capacitatea supranaturală a conducătorilor.
Tipurile de legitimitate nu există în stare pură.
Puterea politică are funcțiile de elaborare a strategiei de comportare, găsirea celor mai eficace forme de organizare a societății, constrângere prin diferite mijloace pentru a impune societatea dea activa cum dorește liderul, controlul cum se transpun în practică deciziile politice.
Funcțiile puterii politice:
- funcția organizatorică constă în capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice cele mai adecvate și de a mobiliza grupurile sociale asupra cărora își exercită puterea pentru a acționa în conformitate cu programul adoptat;
- funcția ideologică, de educare a oamenilor în spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit și prin care se încearcă obținerea adeziunii indivizilor la decizia adoptată;
- funcția de constrângere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe oameni să acționeze în conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a împotrivirii celor ce se opun;
- funcția de control, de urmărire a modului în care linia stabilită este respectată și a măsurilor ce se impun, în conformitate cu legea.