Istoria psihologiei poate fi prezentată ca o succesiune a etapelor de constituire a reprezentărilor despre obiectul, metodele și principiile explicative ale psihologiei.
Prima etapă (preștiințifică) se caracterizează prin dezvoltarea cunoștințelor psihologice în cadrul altor disciplini științifice. Această perioadă a fost precedată de apariția și dezvoltarea reprezentărilor despre suflet în cadrul sistemelor religioase și ritualelor. Acele cunoștințe explicau astfel de fenomene ca, somnul, visele, stările de trans, acțiunea interdicțiilor (tabu), moartea etc [5, p. 29].
O altă caracteristică importantă ale acestor viziuni este animismul - credința în însuflețirea tuturor obiectelor realității: atît a celor însuflețite, cît și a celor neînsuflețite [5, p. 29].
A doua etapă (științifică, filosofică) s-a manifestat prin dezvoltarea învățăturii despre suflet, care s-a format în cadrul filosofiei și medicinei antice. Noile reprezentări erau civile, accesibile pentru toți [5, p. 29]. Scopul constituirii învățăturii despre suflet a constat în descoperirea proprietăților și legităților existenței acestuia. Reprezentanții ei principali sunt Democrit (toate elementele din natură sunt înzestrate cu psihic), Plato (sufletul este o realitate autonomă, separată de corp și unită accidental cu el) și Aristotel (sufletul este ceva al corpului, care îi transmite calitatea particulară de viu).
A treia etapă a fost marcată de apariția termenului „conștiință", introdusă de Rene Descartes, care se considera criteriu de diferențiere a sufletului și corpului. Metoda introspecției (observarea propriului comportament, propriilor gînduri și trăiri), conform filosofului francez, dovedește existanța conștiinței (Cogito ergo sum - ,,Gîndesc, deci exist").
Desprinderea psihologiei de filosofie a avut loc în secolul XIX. Acest fapt se datorează înființării de către Wilhelm Wundt în anul 1879, la Leipzig, primului laborator psihologic, unde se efectuau experimente cu scopul studierii fenomenelor psihologice. Astfel, psihologia a devenit știință independentă cu obiect de studiu, metode de cercetare și bază teoretică.