Memoria este un proces psihic cognitiv logic prin care se realizează memorarea, păstrarea și reproducerea împrejurărilor vieții (senzațiilor, sentimentelor, miscărilor, cunoștințelor din trecut) și ale activității personalității [1, p. 247].
Memorarea, păstrarea și reproducerea sunt procese ale memoriei [4, p. 248]. Memorarea constă în înregistrarea informației în memorie. Memorarea poate fi mecanică sau logică, voluntară sau involuntară. Memorarea mecanică duce la o învățare formală, adică la o memorare a formelor verbale și nu a conținutului logic. Ea este necesară în cazul cînd se memorizează numerele de telefon, numele de persoane, denumirile geografice etc.
Memorarea logică presupune înțelegerea celor memorate, a sensului și semnificației lor. Ea este eficientă și asigură rezolvarea promptă și eficientă a sarcinilor intelectuale și practice. Memorarea logica comparativ cu cea mecanică se realizează cu efort de memorare mai redus bazat pe mai putine repetiții.
Memorarea involuntară se caracterizează prin faptul că întipărirea informației se realizează neintenționat, fără stabilirea unui scop din timp.
Memorarea voluntară se caracterizează prin prezența scopului de a memora, prin depunerea unui efort voluntar în vederea realizării scopului. Ea e legată de necesitatea de a păstra cunoștințele, deprinderile necesare pentru activitatea de muncă.
Păstrarea presupune reținerea pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat a celor memorate. Păstrarea nu trebuie înteleasă ca o simplă "depozitare", ci ca un proces activ, care presupune organizarea celor memorate și stabilirea unor relații între informațiile vechi și cele noi acumulate [4, p. 263].
Reproducerea constă în relatarea informației învățate anterior, în absența obiectului de referință [4, p. 270]. O formă simplă a reproducerii este recunoașterea. Recunoașterea - identificarea obiectului sau fenomenului recepționat ca deja cunoscut din experiența anterioară cu stabilirea asemănărilor dintre obiect și imaginea lui în memorie.
Uitarea este încă un proces al memoriei. Uitarea - pierderea capacității de a reproduce, iar cîteodată și de a recunoaște ceea ce a fost memorat anterior [1, p. 402]. Uitarea poate fi parțială (reproducerea incompletă sau eronată) sau totală (imposibilitatea de a reproduce sau a recunoaște -amnezie).
Memoria poate fi de lungă și de scurtă durată. Memoria de scurtă durată reține informația numai un interval de timp între 5 secunde și 8-10 minute. După acest interval informația ori este uitată, ori este trecută în memoria de lunga durată.
Memoria de lungă durată este "depozitul" evenimentelor cotidiene din viața individului. Ea poate fi egală cu ore, zile, luni, ani sau durata vieții.