Imaginația - un proces psihic cognitiv-logic complex de elaborare a unor imagini și proiecte noi în baza combinării și transformării experienței.
Există două tipuri de imaginație: reproductivă și creatoare.
Imaginația reproductivă - capacitatea de a reprezenta diverse obiecte, fenomene, situații, oameni în baza unor relatări verbale și intuitiv. Ea are o mare importanță la însușirea materialului de studiu. Imaginația reproductivă este cea mai frecventă formă, solicitată zilnic [1, p. 371-372].
Imaginația creatoare este cea mai importantă formă, manifestmdu-se voluntar și involuntar. Prin imaginația creatoare se întelege crearea unei imagini, idei noi, originale. Imaginația creatoare se desfășoară ca o analiză (descompunere) și sinteză (combinare) a cunoștințelor acumulate. Astfel, analiza realizează o descompunere de asociații obișnuite, originale, care prin sinteză sunt organizate în alt mod, formînd imagini noi [1, p. 371 ].
Sinteza se realizează prin mai multe procedee ale imaginației creatoare: aglutinare, hiperbolizare sau diminuare, multiplicare sau omnisiune, diviziune sau rearanjare, adaptare, substituție, modificare, schematizare, tipizare, analogie, evidențiere.
Aglutinarea (în traducere din greacă - încleiere) - se iau părțile a două sau cîtorva obiecte, procedee și se unesc, se "încleie" așa încît să se obțină imaginea unui obiect nou (de ex., centaurul: trunchiul de taur, gîtul și capul - partea superioară a corpului uman).
Amplificarea sau diminuarea - modificarea exagerată a dimensiunilor. Acest procedeu este folosit, de exemplu, de caricaturiști, pentru amplificarea unor atribute fizice ale personajelor (de ex., uriași, pitici, minicalculatoare, microprocesoare).
Multiplicarea sau omisiunea unor părți ale ființelor sau obiectelor (de ex., ciclopul, coloana infinitului).
Diviziunea sau rearanjarea constau în separarea unui obiect, dispozitiv in părți componente și modificarea dispunerii acelor elemente in spațiu (ex., autoturisme cu motorul în spate sau ce dispun de trecerea de la tracțiunea de pe rotile din spate la cea pe rotile din față).
Adaptarea constă în modificarea unui obiect in așa fel încît să corespundă anumitor situații, cerințe (de ex., hidroavionul, automobilele amfibii, materialele hidro- și termoizolante).
Substituția presupune schimbarea unui element structural dintr-un ansamblu, cu altul care funcționează pe baza unui alt principiu funcțional (de ex., trenul cu perna magnetică, hidroglisorul).
Modificarea formei, volumului sau culorii unor obiecte pentru a corespunde unor noi cerințe (de ex., botaniștii obțin forme noi prin modificarea structurii genetice a diferitelor specii de plante (laleaua neagră).
Schematizarea vizează selecția unor trăsături esențiale ale unui element și / / •» eliminarea aspectelor secundare, nesemnificative (de ex., acest procedeu este folosit în proiectarea tehnică, realizarea portrelor-robot, a hărților geografice).
Analogia - se construiește o imagine prin ceva asemănătoare cu un obiect real existent (de exemplu, aspectul exterior al avionului modern amintește mult o pasăre în zbor).
Tipizarea - cel mai complicat procedeu al imaginației creatoare ce constă în descompunerea și combinarea, în urma căruia se cristalizează imaginea (omul, faptele lui, relațiile cu alți oameni). Pictorii, scriitorii, sculptorii se bazează în mare măsură anume pe acest procedeu. Pentru ca opera să fie veridică, autorul trebuie să exprime în personaj, în situație nu persoana sau situația singulară, ci anume ceea ce-i tipic, ce se repetă de mai multe ori, ce este cel mai raspîndit.