Gîndirea - reflectarea mijlocită și generalizat-abstractă sub forma noțiunilor a însușirilor esențiale și necesare ale obiectelor și fenomenelor, a legăturilor logice, cauzale dintre ele [1, p. 308].
Reflectarea realității la nivelul gîndirii este mijlocită prin cuvînt Pentru a formula definiția unui anumit fenomen, obiect sau eveniment, de regulă, este insuficientă o singură percepție. De asemenea, se dovedește a fi importantă acumularea unei anumite experiențe, păstrarea în memorie a unui șir de reprezentări. Pentru a defini un anumit obiect nou este nevoie de o experiență de definire a altor obiecte. Reprezentările, vocabularul necesar pentru formularea definițiilor, pe care le conține memoria, constituie acea bază de cunostințe, prin intermediul căreia se produce procesul de gîndire.
Reflectarea realității la nivelul gîndirii are un caracter generalizator. Caracterul mijlocit și generalizator al gîndirii asigură cunoașterea de către om atît a fenomenelor, cît și a esenței lor. Datorită gîndirii omul reflectă nu numai ceea ce poate fi perceput nemijlocit cu ajutorul organelor de simț, dar și ceea ce este ascuns de percepție și poate fi cunoscut doar ca rezultat al analizei, comparației, generalizării.
Procesul de gîndire constă dintr-o serie de transformări mintale (operații), care sunt:
Analiza - împărțirea mintală a obiectelor și fenomenelor în părți, pentru a evidenția unele semne specifice și pentru a le cunoaște mai bine [1, p. 319].
Sinteza - unificarea mintală a elementelor izolate, a părților componente a obiectelor și fenomenelor într-un tot întreg [1, p. 319].
Analiza și sinteza sunt operațiile principale ale activității de gîndire, deoarece prin intermediul lor este posibilă cunoașterea pe deplin a realității înconjurătoare.
Comparația - procesul mintal de evidențiere a asemănărilor și deosebirilor între obiecte și fenomene. Se compară noțiunea nouă cu noțiunile deja cunoscute.
Abstractizarea - evidențierea mintală a însușirilor esențiale a obiectelor și / * > * fenomenelor neluîndu-se în considerație însușirile neesențiale [1, p. 321].
Generalizarea - procesul mintal de grupare a obiectelor și fenomenelor în grupe, evidențiind o calitate specifică a lor (de ex., mese, scaune, flori, fructe, legume etc.) [1, p. 321].
Clasificarea - procesul mintal de structurare, de separare a obiectelor și fenomenelor în clase conform unor semne caracteristice (de ex., la biologie - clasa reptilelor, clasa amfibiilor etc.) [1, p. 320].
Sistematizarea - procesul mintal de selectare a grupelor, a claselor de obiecte.
Toate aceste operații nu se pot manifesta izolat, fără legatură reciprocă între ele.