Limbajul este o formă specială de comunicare între oameni. Comunicînd prin limbaj, oamenii transmit unul altuia idei, influențîndu-se reciproc. Comunicarea prin limbaj se realizează cu ajutorul limbii. Limba este un mijloc de comunicare între oameni.
Omul este singura ființă vorbitoare. Fără limbaj nu poate fi concepută nici existența omului ca ființă socială, nici existența societății însăși.
Limba este un sistem închegat de semne, cuvinte și reguli gramaticale stabilite în societate de-a lungul timpului [1, p. 411]. Limba este un instrument de comunicare care se dezvoltă inclusiv prin preluarea de termeni din alte limbi; noii termeni devin cu timpul parte a limbajului cotidian. În lume există aproximativ 2800 de limbi vorbite dintre care doar 350 au sistem diferit de scriere. Limbajul este o activitate psihică prin intermediul căreia se comunică, se transmit intenții, atitudini.
În cazul comunicării umane se disting două forme de limbaj: limbajul verbal (în care se utilizează limba, cuvîntul) și limbajul nonverbal (alte modalități de exprimare decît cuvîntul: limbaj pictural, muzical, gestual etc.). Limbajul reprezintă modul în care se asimilează, se integrează și funcționează limba la nivel individual.
Dacă omul nu și-ar dezvolta limbajul în cadrul comunității în care trăiește, nu ar putea supraviețui.
Importanța limbajului verbal rezultă și din funcțiile sale: de comunicare (asigurarea transmiterii informației), de cunoaștere (instrument de fixare și obiectivare a informației despre obiectele și fenomenele externe), ludică (de joc), de reglare (medierea formulării și conștientizării stărilor conflictuale interne și în depășirea acestora), expresivă (manifestare complexă a unor idei, imagini prin cuvinte, intonație, mimică, pantomimică, gesturi) [4, p. 334].
Există încă două forme majore de limbaj verbal: limbajul extern și limbajul intern. Limbajul extern este singurul utilizat în comunicarea efectivă dintre
indivizi. Limbajul extern este singurul folosit în comunicarea umană efectivă, se dezvoltă primul din punct de vedere ontogenetic, are două forme: oral și scris. Limbajul intern este rezultatul interiorizării și al consolidării schemelor funcționale ale limbajului extern. Limbajul intern este legat de viața interioară a individului, se dezvoltă mai tîrziu decît limbajul extern, se dezvoltă în paralel cu gîndirea. Limbajul intern se deosebește de cel extern prin faptul că nu servește comunicării.
Formele limbajului extern sunt: limbajul oral și limbajul scris.
Limbajul oral este modul natural și primordial de realizare a limbajului verbal, fiind instrumentul principal în comunicarea cotidiană dintre oameni.
Limbajul scris apare și se dezvoltă mai tîrziu în ontogeneză, fiind mult mai pretențios din punct de vedere al comunicării optime.