Atenția este procesul psihic de orientare selectivă, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însușiri sau procese, menite să conducă la sporirea eficienței activității psihice, cu deosebire a proceselor cognitive [1, p. 436].
Cea mai importantă caracteristică a atenției este selectivitatea [4, p. 355]. Dacă un fapt, o idee, un stimul verbal prezintă interes pentru o persoană, generează trăiri afective, aceste stări vor orienta și susține atenția cu ușurință și pe perioade lungi de timp. Orientarea atenției spre anumiți stimuli este concomitentă cu inhibarea altor stimuli, realizîndu-se astfel un fenomen de filtraj senzorial și de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.
Atenția este un atribut al celorlalte procese psihice. Dacă se asociază cu percepția, atunci aceasta va fi mai clară, precisă și completă. Dacă se asociază cu memoria, atunci aceasta va fi mai bogată, fidelă, trainică. Dacă se asociază cu gîndirea și imaginația, atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde și creatoare.
Atenția se caractirizează prin următoarele însușiri [4, p. 366-370]:
o Stabilitatea înseamnă menținerea un timp mai lung a orientării și concentrării psihonervoase asupra aceluiași fapt sau aceleiași activități.
o Concentrarea (intensitatea) înseamnă mobilizarea intereselor și eforturilor într-o anumită direcție în funcție de semnificațiile stimulilor, paralel cu inhibarea acțiunii unor factori perturbatori.
o Volumul, adică cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan în planul
reflectării conștiente este limitat. Volumul mediu este de 5-7 elemente.
o Flexibilitatea sau mobilitatea înseamnă capaciatea subiectului de a deplasa atenția de la un obiect la altul în intervale cît mai scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetărilor este de o șesime de secundă.
o Distributivitatea atenției este proprietatea de a sesiza simultan înțelesul mai multor surse de informații.
Atenția se manifestă în mai multe forme. Atenția involuntară este declanșată de stimuli interni și externi și constă în orientarea, concentrarea neintenționată, declanșată spontan și fără efort voluntary [4, p. 363].
Atenția voluntară se caracterizează prin prezența intenției de a fi atent și a efortului voluntar de a-l menține [4, p. 364]. Autoreglajul voluntar se realizează prin orientarea intenționată spre obiectul atenției, selectivitate în funcție de scop și creșterea efortului psihic. Atenția voluntară este esențială pentru desfășurarea activității, dar datorită consumului energetic sporit, a intervenției oboselii se poate menține pe o perioadă relativ scurtă de timp.
Mobilizarea și concentrarea atenției voluntare se poate menține cu ajutorul cuvîntului care mărește valoarea semnalizării unor stimuli, cuvîntul orientează atenția.
Aceste două forme ale atenției sunt conexate între ele, existînd grade de trecere a uneia în cealaltă. De exemplu învățarea începe cu atenția voluntară, apoi apare interesul, plăcerea de a învăța, atenția treptat devenind involuntară.
Atenția habituală sau postvoluntară este o formă superioară de manifestare a atenției, fiind o atenție specializată, bazată pe obișnuințe și se formează prin educație, pentru că atenția se poate educa.