Viața este un șir necontenit de stări psihice.
În stările psihice se manifestă nivelul de echilibru al psihicului uman cu cerințele mediului [3, p. 29]. Stările de tristețe și bucurie, încîntare și disperare apar în legătură cu situațiile în care omul este implicat și cum acestea sunt percepute.
Starea psihică este o particularitate temporară a activității psihice a individului, condiționată de conținutul și condițiile activității ale acestuia, atitudinea personală față de această activitate.
Stările psihice sunt, de regulă, stări reactive - sisteme de reacții la o anumite situații. Însă, toate stările psihice se diferă printr-o particularitate individuală brusc manifestată - o modificare curentă a psihicului individului.
Din mulțimea stărilor psihice ale omului este primit de a desprinde 3 grupuri mari: stări tipice pozitive, stări tipice negative și stări specifice [3, p. 29].
Stările tipice pozitive pot fi divizate în cele care se referă la viața cotidiană și cele care se referă la forma principală de activitate (învățătura sau activitatea profesională). La această categorie se referă bucuria, fericirea, dragostea etc., adică stările care au o nuanță expresivă pozitivă. În procesul învățării și activității profesionale se manifestă asemenea emoții tipice pozitive ca cointeresarea (față de obiectul învățării sau activității profesionale), inspirația, fermitatea ș.a. Starea de cointeresare formează motivația pentru efectuarea activității cu succes, care, la rîndul său, conduce la munca asupra obiectului cu o activitate maximală, cu un randament complet al forțelor și cunoștințelor, cu descoperirea deplină a capacităților. Starea de inspirație reprezintă un complex al componentelor intelectuale și emoționale. Această stare intensifică concentrarea asupra obiectului activității, sporește activitatea subiectului, înăsprește perceperea, intensifică imaginația, stimulează gîndirea creativă. Fermitatea înseamnă starea de pregătirea de a lua o decizia și a o realiza, ce presupune chibzuiala, mobilizarea tuturor funcțiilor psihice și actualizarea experienței de viață și celei profesionale.
La stările tipice negative se referă atît stările opuse celor tipice pozitive (tristețe, ură, nefermitate), cît și stările specifice. Ultimele sunt stresul, frustrarea și starea de încordare.
Stresul este o reacție la orice influență negativă extremală. Stresurile pot fi nu doar negative, ci și pozitive - stări provocate de influențe pozitive puternice și asemănătoare prin manifestările sale cu stresul negativ.
Frustrarea este o stare asemănătoare cu stresul, dar mai ușoară și mai specifică, adică este o reacție la situații specifice. Frustrarea apare atunci, cînd există bariere în procesul satisfacerii necesităților.
Starea de încordare psihică apare ca reacție la o situație complicată din punctul de vedere al individului. Această stare poate apărea în urma influenței a unuia sau a mai multora factori