Personalitatea include intr-un sistem unitar atît temperamentul, cît și caracterul omului.
Temperamentul și caracterul sunt două noțiuni diferite. Temperamentul este latura dinamico-energetică a personalității care se exprimă cel mai des în comportament. Dintre cele trei laturi ale personalității (temperament, aptitudini, caracter), temperamentul este cea care poate fi cunoscută cel mai ușor datorită multitudinii și varietății manifestărilor sale. Toate trăsăturile comportamentale evidențiază unele particularități ale dinamicii activității psihice și ale energiei. Ele nu aparțin doar unui anumit proces psihic, doar unei anumite conduite, ci întregii personalități; nu se manifestă întîmplător, ci sunt stabile și se manifestă continuu în viața psihică a individului [4, p. 553].
Termenul de „caracter" provine din greaca veche și inseamnă „tipar", „pecete" și cu referire la om, sisteme de trăsături, stil de viață. Caracterul inseamnă o structură profundă a personalității, care se manifestă prin comportament, care poate fi ușor de prevăzut [4, p. 567].
Caracterul, spre deosebire de temperament, care este înnăscut, se formează în timpul vieții sub influența educației și autoeducației. Însușirile de caracter au o valoare morală, de aceea caracterul se numește și profilul psihomoral al persoanei.
Caracterul se formează pe baza temperamentului. Rolul temperamentului în procesul constituirii caracterului constă în favorizarea formării anumitor trăsături de caracter.
Trăsăturile de caracter, in funcție de orientarea lor, pot fi clasificate în atitudini față de ceilalți oameni, față de sine, față de activitatea prestată, față de natură, boală etc. Unele atitudini pot fi considerate pozitive, altele negative.
Atitudini față de ceilalți oameni
Atitudinile cu valoare pozitivă sunt cele care contribuie la ințelegere, colaborare între oameni și la evitarea conflictelor. Astfel de atitudini sunt:
o bunătatea, generozitatea, altruismul, toleranța, răbdarea, respectul,
recunoașterea valorii celorlalți, de a-i ajuta pe cei care sunt în dificultate;
o corectitudinea, cinstea, sinceritatea;
o sociabilitatea, capacitatea de a prelua conducerea grupului, de a-l organiza.
Atitudinile negative sunt cele care creeaza încordare, greutăți în colaborare. Dintre acestea pot fi menționate:
o egoismul, invidia, gelozia, intoleranța;
o tendința de a jigni, de a critica frecvent, severitatea exagerată, nepăsarea față de suferința celuilalt;
o tendința de a se certa, de a fi nerăbdător, neințelegător față de greșelile altora, de a fi incăpăținat, opoziționist;
o minciuna, necinstea, nesinceritatea, agresivitatea, ipocrizia;
o dorința de a se impune, de a domina, de a fi superior, de a se afirma cu orice preț;
o influențabilitatea, tendința de a se supune, de a se lăsa dominat, umilit;
o sociabilitatea redusă, tendința de a se izola;
o timiditatea, lașitatea, teama de oameni, neîncrederea în alții, teama de a se afirma, tendința de a se simți frecvent jignit sau nedreptățit.
Atitudini față de sine
Atitudini față de sine depinde de modul în care se autocunoaște cineva.
Atitudinea față de sine este pozitivă dacă se bazează pe o autocunoaștere realistă. Dintre aceste atitudini amintim:
o increderea în sine, demnitatea, mîndria bazată pe cunoașterea propriilor calități, stăpînirea de sine;
o modestia, care nu devine o atitudine supusă;
o exigența față de sine, spiritul autocritic bazat pe cunoașterea
defectelor și incercarea de a le depăși;
o respectul față de sine și neacceptarea umilirii, înjosirii;
o autonomia, independentă față de alții;
o capacitatea de autoafirmare, autorealizare, de a pune în valoare propriile calități.
Atitudinea față de sine devine negativa dacă cineva se supraapreciază sau se subapreciază. o din supraaprecierea calităților și nerecunoașterea defectelor rezultă atitudini ca orgoliul, aroganța, sentimentele de superioritate; o din subaprecierea calităților și supraaprecierea defectelor rezultă neincrederea în sine, umilința, supunerea, dependența exagerată, sentimentele de inferioritate.
Atitudini față de activitatea prestată
Atitudinile pozitive sunt cele care duc la obținerea unor rezultate bune în activitate: interes față de muncă, initiațivă, ambiție, entuziasm, creativitate, disciplina în muncă, punctualitate, hărnicie, conștiinciozitate, capacitatea de a lua decizii rapide, perseverența.
Atitudini negative sunt nepăsarea, superficialitatea, neglijența, lenea, tendința la rutină, tendința de a abandona la primele greutăți, lipsa ambiției, nehotărîrea.