Rolul principal în formarea și dezvoltarea caracterului copilului îl joacă comunicarea cu oamenii din împrejur [4, p. 579]. Comportamentul care el îl manifestă este o imitare a comportamentului celor apropiați. Prin intermediul învățării directe, prin imitare și întărire emoțională copilul însușește formele de conduită ale celor maturi.
Perioada cea mai sensibilă, din punct de vedere a constituirii caracterului, este vîrsta de la 2-3 ani pînă la 9-10 ani. În această perioadă copii mult și activ comunică cu cei din împrejur. Ei sunt mai deschiși și pentru influențele din exterior.
Foarte important pentru formarea caracterului este modul prin care maturii comunică unul cu celălat, cum ei se adresează cu copilul. În primul rînd, aceasta se referă la părinți, și, în deosebi, la mamă.
Primele trăsături, care se formează la om, sunt bunătatea, comunicabilitatea, compatimirea și, de asemenea, trăsături opuse acestora - egoismul, asprimea și indiferența față de oameni [4, p. 580]. Formarea acestor trăsături se începe în primele luni ale vieții și depinde de modul prin care mama tratează copilul.
Acele însușiri, care cel mai pronunțat se manifestă în procesul de muncă - hărnicia, acurătețea, conștiinciozitatea, responsabilitatea și perseverența - se formează mai tîrziu [4, p. 580]. Ele se formează și se întăresc în jocuri și în unele forme de acitivități domestice. O influență puternică asupra dezvoltării acestor trăsături are stimularea adecvată a copilului din partea părinților. În caracterul omului se păstrează și fixează acele trăsături, care sunt permanent susținute.
În clasele primare se formează trăsăturile, care se manifestă în relațiile cu oamenii. La aceasta contribuie lărgirea sferei de comunicare a copilului. Dacă ceea ce copilul a însușit în familie primește susținere în școală, atunci acele trăsături se întăresc și se dezvoltă pe parcursul vieții. În caz contrar are loc schimbarea caracterului, care este însoțită de conflicte interioare și exterioare. Transformarea respectivă cîteodată aduce la rezultate negative [4, p. 580]. Cel mai des are loc schimbarea parțială și compromisul dintre ceea cu ce a fost obișnuit copilul acasă și ceea ce se cere la școală.
În adolescență activ se dezvoltă și se întăresc calitățile volitive ale caracterului, iar în tinerețe se formează bazele morale ale personalității. Lă sfîrșitul învățării în școală formarea caracterului se sfîrșește.