Cercetările științifice au demonstrat că primele manifestări ale interesului se observă în primul an de viață, din momentul cînd copilul începe să se orienteze în mediul înconjurător [4, p. 525].
La această etapă de dezvoltare copilul, de regulă, se intereseză de obiecte sclipitoare și colorate, lucruri necunoscute, sunete etc.
Particularitațile principale ale primelor interese constau în instabilitatea și dependența de prezența obiectului [4, p. 525]. Copilul se interesează de ceea ce el percepe în momentul dat.
Pe parcursul dezvoltării la copil a capacității de a se mișca mai intens se manifestă interesul de a efectua acțiuni, pe care el le însușește treptat. Spre exemplu, la această vîrstă copii au tendința de a arunca lucrurile jos. Însușind acțiuni mai complicate, ei, de asemenea, manifestă interesul de a efectua aceeași acțiune de mai multe ori.
Dezvoltarea limbajului și comunicării cu cei din împrejur și lărgirea cercului de interese și acțiuni, esențial se lărgesc și interesele de cunoaștere. Indicii importante ale acestui proces sunt mulțimea întrebărilor care copilul le adresează maturilor.
Etapa preșcolară se caracterizează prin apariția interesului față de joc. Jocul este activitatea principală a copilului pe parcursul acestei perioade. În procesul jocului se dezvoltă diferite laturi ale vieții lui psihice, se formează cele mai importante calități psihologice ale personalității.
Vîrsta școlară se caracterizează prin apariția intereselor noi - intereselor de învățare. De regulă, copilul este interesat de procesul de învățare, de reguli și responsabilități noi, de oameni noi. La început interesul fața de școală are un caracter nediferențiat. Școlarul începător este atras de toate formele de activități școlare. Cu timpul interesul se diferențiază. Încep să se distingă disciplinele care sunt mai interesante, apar interese extrașcolare.
În adolescență esențial se lărgesc interesele de plan social-politic. Copilul începe să se intereseze nu doar de evenimentele actuale, dar manifestă interes și față de viitorul său. Aceasta contribuie la lărgirea intereselor de cunoaștere. Deseori interesele de cunoaștere ale adolescentului sunt condiționate de planurile lui pe viitor.
Vîrsta tinereții se caracterizează prin dezvoltarea ulterioară a intereselor și, în primul rind, a celor de cunoaștere. Tinerii tind să-și aprofunde și sistematizeze cunoștințele.
În procesul dezvoltării și activității ulterioare formarea intereselor, de regulă, continuă. Cu vîrsta apar interese noi. Însă acest proces este deja conștientizat și adesea planificat, deoarece aceste interese în mare măsură sunt legate de perfecționarea deprinderilor profesionale, dezvoltarea relațiilor familiale etc.